Economie

Viaţa economică a Craiovei în preajma Unirii Principatelor

Marea operă reformatoare înfăptuită în timpul domniei lui Cuza a lăsat amprente şi asupra vieţii Craiovei care, la începutul domniei sale, reflecta fidel stadiul de trecere de la feudalism la capitalism al economiei româneşti. În preajma Unirii, Craiova număra circa 25.000 locuitori, situându-se din acest punct de vedere, imediat după capitala Ţării Româneşti. În Craiova existau în acea vreme 4.633 de clădiri, dintre care 3.220 de case, 26 de biserici, 11 şcoli, 60 de fabrici-ateliere. Din cele 3.220 de case, 2.500 aparţineau sărăcimii, având un singur nivel sau se găseau sub pământ. Totodată, Craiova se înscrie printre oraşele cu cea …

Read More »

Dezvoltarea economică şi socială a ţărilor române în anii 1848-1864

În Moldova şi Ţara Românească, ca urmare a înfrângerii revoluţiei de la 1848 relaţiile feudale în agricultură – spre deosebire de industrie – deşi aflate într-un proces avansat de destrămare, au continuat să rămână predominante până la 1864, în timp ce în Transilvania relaţiile capitaliste au devenit predominante şi în agricultură ca urmare a revoluţiei din 1848. Contradicţia dintre forţele de producţie şi relaţiile de producţie feudale, care persistau în agricultura Moldovei şi Ţării Româneşti, s-a adâncit şi s-a intensificat lupta ţăranilor dependenţi împotriva servituţilor feudale şi pentru pământ. Temându-se de lupta maselor, care dovediseră în timpul revoluţiei că aveau …

Read More »

Revoluţia industrială şi progresul economic în secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea

Revoluţia industrială – origini şi conţinut Revoluţia industrială a fost anticipată de explozia demografică din cea de a doua jumătate a secolului al XVIII-lea şi de revoluţia agricolă. Aceasta din urmă a însemnat renunţarea la practicile comunitare de valorificare şi exploatare a domeniilor rurale, îmbunătăţirea tehnicilor agricole şi generalizarea lor. S-au adăugat cultivarea unor noi plante, în special cele furajere, ameliorarea procedeelor de selecţie şi de tratare a plantelor şi animalelor, noile îngrăşăminte şi introducerea maşinilor. Organizarea fermelor agricole şi folosirea muncii salariate au transformat acest tip de activitate într-o variantă a celei industriale. Saltul de la producţia manufacturieră la …

Read More »

Dezvoltarea economică şi socială a Transilvaniei în prima jumătate a secolului al XVI-lea

Agricultura şi creşterea vitelor În secolul al XVI-lea se înregistrează în Transilvania unele progrese în domeniul agriculturii, o îmbunătăţire a uneltelor agricole, confecţionate de meşteşugarii locali sau importate din Polonia, Germania etc. Dintre cele două forme de asolament: bienal şi trienal, ce se practicau, cel dintâi era mai răspândit în regiunile cu relief înalt, iar cel de-al doilea îndeosebi în regiunile de şes. Creşte suprafaţa de teren cultivată, mai ales în regiunile de câmpie; în cele înalte, însă, suprafaţa însămânţată rămâne încă relativ redusă. În raport cu sporirea suprafeţelor cultivate cu cereale, creşte şi volumul producţiei agricole. Pe la începutul …

Read More »

Situaţia social-economică a Transilvaniei după Răscoala lui Horea

Dezvoltarea simţitoare a forţelor de producţie în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea în Transilvania face să apară semne tot mai vădite ale crizei feudalismului. Modul de producţie feudal, bazat pe exploatarea muncii iobagilor în continuă intensificare, a intrat în ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea într-o criză ce nu mai putea fi soluţionată pe calea reformelor. Germenii capitalismului care apar în diferitele sectoare ale vieţii economice lărgesc mereu breşele create încă din perioada precedentă în edificiul societăţii feudale. Ascuţirea la maximum a contradicţiilor dintre clase, culminând cu marea răscoală de sub conducerea lui Horea, Cloşca şi Crişan, adânceşte …

Read More »

Comerţul exterior în Moldova şi Ţara Românească în perioada de trecere de la feudalism la capitalism

Consulii străini din perioada de care ne ocupăm au considerat comerţul exterior al ţărilor române ca „foarte precar” (Raicevich, 1788), „puţin înfloritor” (Fornetty, 1814), „chiar neînsemnat” (Wilkinson, 1820) din cauza „nenorocitei constituţii politice” a principatelor. Aceste aprecieri, deşi emană de la observatori deosebit de competenţi, nu trebuie luate în sens literal. Ele subliniază mai întâi faptul incontestabil că Turcia absorbea majoritatea produselor noastre, iar în al doilea rând că, în raport cu resursele şi posibilităţile ţării, comerţul exterior era extrem de redus şi că, în ceea ce priveşte importul, el consta încă mai ales din articole de lux pentru boieri, …

Read More »

Agricultura în Moldova şi Ţara Românească (1834-1848)

Dezvoltarea treptată a diviziunii sociale a muncii între oraş şi sat, creşterea continuă şi în salt a relaţiilor noastre de schimb cu piaţa mondială după anul 1829, precum şi urcarea în acelaşi ritm a preţului produselor agricole, au avut ca urmare o mărire considerabilă a suprafeţelor cultivate, mai ales a celor cu grâu. În Ţara Românească, întinderea ogoarelor s-a mărit între 1831 şi 1833 cu o cincime, iar în Moldova cu o treime în deceniul al IV-lea, maximele fiind atinse, în majoritatea ţinuturilor, între anii 1846 şi 1848. Boierii sunt cei dintâi care profită de noua conjunctură, dar şi ţăranii, …

Read More »

Dezvoltarea economică în Transilvania în secolul al XIV-lea şi în prima jumătate a secolului al XV-lea

Chipul în care a fost înfăţişată istoria regatului feudal maghiar în veacul al XIV-lea oferă unul din cele mai grăitoare exemple despre modul tendenţios, neştiinţific, în care istoriografia burgheză înţelegea dezvoltarea societăţii. Slujitoare credincioasă a politicii expansioniste şi a consolidării orânduirilor sociale bazate pe exploatare, istoriografia burgheză vedea în regii din dinastia de Anjou nişte „genii”, care au consolidat regatul maghiar şi au făcut din el un mare „imperiu”, cu sprijinul unor nobili „geniali” şi al bisericii catolice. Veacurile XIV şi XV erau socotite o „epocă de aur” pentru populaţia ţării. Această interpretare urmărea un scop cât se poate de …

Read More »

Comerţul în Transilvania (1822-1847)

După criza din 1825, viaţa economică a Transilvaniei s-a înviorat. Legăturile comerciale cu Moldova şi Ţara Românească au luat o mai mare extindere după pacea de la Adrianopol, deşi amenajarea Porţilor de Fier, care a făcut din Dunăre principala arteră de comunicaţie între centrul şi răsăritul Europei, a lovit greu comerţul de tranzit prin Transilvania. Prima societate austriacă de navigaţie cu vapoare pe Dunăre şi-a desfăşurat traficul în 1840 cu 17, iar în 1848 cu 32 de vapoare, transportând aproape 2.000.000 de măji de marfă. Transportul ieftin pe apă a deschis o bună piaţă în principate pentru mărfurile engleze şi …

Read More »

Transporturile în Transilvania în timpul dualismului austro-ungar (1867-1878)

Progresele industriei şi intensificarea circulaţiei mărfurilor au făcut necesară şi o dezvoltare corespunzătoare a transporturilor. A doua jumătate a secolului al XIX-lea este perioada în care, în genere, s-au extins construcţiile de căi ferate în răsăritul Europei. În Transilvania, construcţia de căi ferate a luat avânt numai după 1867. Înainte de această dată exista o redusă reţea feroviară doar în Banat. Între 1867 şi 1873 s-au construit arterele principale Oradea-Cluj-Braşov şi Arad-Simeria-Teiuş – cu unele ramificaţii, printre care aceea spre Petroşeni – în lungime totală de 910 km. În perioada crizei, construcţiile de căi ferate au stagnat. Căile ferate s-au …

Read More »