Caracterul mişcărilor populare din Moldova (1574-1593)

Trebuie precizat însă că acest caracter popular îşi avea limitele sale, că el consta mai ales în adeziunea spontană a poporului, care spera că o nouă domnie putea aduce o atenuare a asupririi, şi nicidecum că „pretendenţii” intenţionau să instaureze un regim în care să fie înlăturate privilegiile feudale.

Limitele acestor domnii „populare” sunt indicate de politica internă a acestor domni vremelnici, care nu considerau că e posibil să guverneze fără boieri, de unde tendinţa lor fie de a se sprijini pe unii dintre ei (bineînţeles, boieri mici sau mijlocii, boierimea mare fiind adversara ireductibilă a unor astfel de domnii), fie de a face boieri „proprii”.

În primele lupte din noiembrie, după intrarea sa în ţară, unii boieri, desigur puţini, au trecut de partea lui Potcoavă. O ştire din Constantinopol, exagerată desigur, îl înfăţişează pe Potcoavă ca ales de „baronii săi”. Hatmanul Burlă, prezent în documentul din 26 decembrie 1577, era probabil unul din boierii creaţi de Potcoavă.

La unii din boierii care l-au sprijinit pe Potcoavă, ca Bălţatu sau logofătul Filipovschi, se referă un hrisov al lui Petru Şchiopul, care le confiscă pământurile pentru „hiclenie”. Alexandru, fratele lui Potcoavă, este prins „cu boierii lui”. Un hrisov domnesc din martie 1586 vorbeşte de doi boieri, care „au pribegit în Ţara Leşească la cazaci”, după ce l-au susţinut pe pretendentul Petru.

Caracterul limitat popular al acestor lupte este determinat şi de procesul de diferenţiere socială din interiorul căzăcimii, datorită căruia unele căpetenii căzăceşti puteau fi interesate în întărirea bazei feudale a acestor domnii. Din această cauză, unii dintre boierii creaţi cu astfel de prilejuri sunt cazaci.

În felul acesta, acţiunile româno-căzăceşti au uneori nuanţe deosebite, după gradul de participare a pretendenţilor domneşti cu „boierii” lor şi a cazacilor privilegiaţi. Astfel, în ultimul deceniu al veacului al XVI-lea, reprezentanţi a două curente deosebite au fost hatmanii Lobodă şi Nalevaico, primul sprijinit de căzăcimea bogată, iar al doilea de cea săracă.

Acţiunile duse de cel din urmă, alături de români împotriva turcilor, au fost continue şi hotărâte. Totuşi, caracterul în mare parte popular rămâne; astfel rezultă din izvoare şi se reflectă şi în conştiinţa oamenilor vremii.

Un grup de boieri, într-o scrisoare trimisă lui Petru Şchiopul după fuga lui din 1591, referindu-se la situaţia tulbure din Moldova, o explică prin natura acestor domnii astfel definite: „... pentru că se schimbă domnii, unul cioban, altul argat, altul cazac...”, ceea ce arată că pretendenţii care veneau cu ajutor de la cazaci, deşi în limitele unui regim feudal, se bazau pe un sistem de guvernare care însemna într-o anumită măsură o modificare în ce priveşte baza socială a conducerii de stat.

Check Also

Consolidarea poziţiei internaţionale a Moldovei (1365-1400)

Statul feudal moldovean s-a consolidat şi şi-a desăvârşit organizarea în a doua jumătate a secolului …

Criza fărâmiţării feudale în Moldova (1432-1457)

Perioada cuprinsă între moartea lui Alexandru cel Bun şi urcarea pe tron a lui Ştefan …

Epilogul acţiunii eteriste în Moldova

Conducătorii trupelor eteriste din această provincie, C. Pendedeca (ce fusese trimis de Ipsilanti în luna …

Campania regelui Ioan Albert în Moldova (1497)

Pregătită din vreme, campania regelui Ioan Albert din toamna anului 1497 a reprezentat pentru Moldova …

Manufacturile în Moldova şi Ţara Românească în secolul al XVIII-lea

Apariţia manufacturilor este semnul premergător al orânduirii capitaliste. „Atelierele cu un număr de muncitori mai …