Caracterizarea personajului secundar Rudy din drama „Patima roşie”, de Mihail Sorbul

În primăvara anului 1916, în ziua de 3 martie, a fost reprezentată pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti piesa Patima roşie, de Mihail Sorbul. Spectacolul a avut un mare răsunet atât în rândul publicului, neobişnuit cu teme îndrăzneţe, cât şi în presa vremii. Critica teatrală a reacţionat în favoarea piesei, consacrându-l definitiv pe Mihail Sorbul între dramaturgii de valoare ai literaturii române.

Piesa ilustrează o imagine a societăţii bucureştene de la începutul secolului al XX-lea, în care oamenii au un mod de viaţă dubios şi contradictoriu, un comportament indecent, trăiesc în condiţii de imoralitate, fără idealuri, degradarea umană mergând până la abjecţie (ticăloşie) şi crimă. Tragedia are accente naturaliste, deoarece personajele moştenesc genele predecesorilor, cauzele comportamentului trivial şi ipocrit având rădăcini genetice adânci.

Rudy, personaj secundar, este un tânăr fermecător dar superficial şi aventurier. Portretul moral reiese, indirect, din replicile, atitudinea şi concepţia despre viaţă a personajului, precum şi din mediul ambiant specific societăţii de la începutul secolului al XX-lea, care influenţează faptele şi determină mentalitatea epocii.

De familie bună, fost coleg de bancă în liceu cu Castriş, Rudy îşi întrerupsese studiile atunci când rămăsese orfan şi plecase în străinătate, intenţionând să-şi găsească „marea şansă” a vieţii. Tânărul recunoaşte că nu avusese interes pentru învăţătură, că „singurul motiv pentru care am luptat să-mi capăt bacalaureatul a fost armata”. Incapabil să-şi facă o carieră, îşi risipeşte viaţa în aventuri amoroase, lăsându-se întreţinut şi răsfăţat de femei, complăcându-se a fi el cel ales şi cucerit de acestea.

Rudy se consideră o victimă a femeilor care erau atrase de „figura foarte delicată”, ce semăna cu aceea a unui poet, mărturie fiind mandolina, de care erau atârnate şaptesprezece „panglici de diferite culori”, care ilustrează motivul trubadurilor medievali, aventurile sentimentale facile şi pasagere, devenite, în cele din urmă, obositoare şi enervante: „în viaţa mea n-aş putea spune că am cucerit o singură femeie. În schimb, ele, cu sila chiar, m-au făcut amantul lor (cu scârbă), întreţinutul lor; ce ruşine!”.

Rudy revenise în ţară cu dorinţa de a se reabilita moral şi de a încerca să realizeze o rubrică mondenă „la o gazetă franţuzească”, astfel încât să poată trăi pe picioarele sale. Relaţia cu celelalte personaje scoate în evidenţă, în mod indirect, alte caracteristici care definesc atrăgătoarea personalitate a tânărului. Amant de profesie, dar frivol, vulgar şi incult, Rudy detestă femeile inteligente şi cultivate, deoarece îi creează un complex de inferioritate.

Relaţia cu Tofana ia naştere dintr-o inerţie amoroasă, pentru că şi ea urmase aceeaşi procedură ca şi celelalte femei, sărindu-i de gât într-o efuziune de senzualitate, dar şi pentru că lui îi plăcea, din comoditate, să trăiască în casa luxoasă, plătită de vechiul său prieten şi coleg, Castriş. Ingratitudinea şi lipsa totală de loialitate o fac pe Tofana să-l caracterizeze direct „secătură mică” şi să-l considere un bun al său, de care să dispună cum vrea ea: „O dată profesoară, Rudy, te voi lua de braţ şi vom intra alături în biserică. [...] Vreau să te fac om”.

Şansa care i se iveşte lui Rudy pentru reabilitarea morală este întâlnirea cu tânăra studentă, Crina, la care bărbatul admiră ceea ce el nu mai întâlnise la o femeie, candoarea, puritatea sufletească şi principiile etice pe care ea le respectă cu străşnicie: „e întâia oară când îngenunchez în faţa unei femei, pentru că e şi întâia oară când o femeie îmi dă fiorii respectului ce i se cuvine”.

El îşi doreşte o purificare sufletească alături de Crina, aceasta fiind prima femeie pe care o iubeşte cu adevărat şi care poate să-i redea demnitatea şi preţuirea după care tânjeşte. „Vreau să trăiesc şi să trăiesc cinstit. Simt această nevoie pe care mi-o cere sufletul meu oropsit şi neglijat din pricina voastră, a femeilor, ce v-aţi agăţat de gâtul meu şi nu mă lăsaţi să trăiesc cum trebuie” îi mărturiseşte Tofanei cu sinceritate şi cu un ton încărcat de reproş, considerând-o vinovată pentru că-l silise „să-mi înşel prietenul ce m-a primit cu braţele deschise şi m-a ajutat ca pe o rudă”.

Prima atitudine de demnitate a lui Rudy se manifestă, indirect, prin refuzul de a se însura cu Tofana, deşi Castriş îi oferise ca zestre o sumă importantă, casă şi un post de profesoară în capitală. Răspunsul lui Rudy este ferm şi categoric, scoţând la iveală mândria de care nimeni nu l-ar fi crezut în stare: „Păstrează-ţi-le pentru un alt ginere. Eu nu-s fecior de vechil, ca să mă căsătoresc cu metresa stăpânului meu”.

Ultima scenă a piesei se consumă într-o tensiune impresionantă ce se manifestă între Tofana şi Rudy. Bărbatul presimte pericolul, pentru că profesiunea de amant îi ascuţise simţurile şi priceperea în a sesiza intenţiile femeilor şi bănuieşte că Tofana vrea să-l împuşte: „O presimt şi presimţirile, mele nu mă înşală. Trăind mereu în intimitatea femeilor, mi-am subţiat şi eu sufletul”.

Dorinţa de a se face un „om de treabă” este sinceră şi-i cere Tofanei un gest unic de mărinimie, acela de a renunţa la el dacă îl iubeşte cu adevărat. El îi explică faptul că singura soluţie salvatoare este Crina, întrucât numai puritatea ei îi va da puterea de reabilitare morală: „eu am nevoie de Crina, de începutul ei de viaţă, căci numai aşa îmi pot reîncepe şi eu viaţa. Dacă mă iubeşti, fă jertfa aceasta, renunţă la mine”. Rudy ar vrea să-şi recapete respectul de sine, considerând că îşi ispăşise suficient păcatele, simţea că era „osândit să satisfac desfrâul şi sentimentalităţile bolnăvicioase”.

Rudy este pentru prima oară în viaţă sincer şi iubeşte cu adevărat, iar această nouă ipostază îi este fatală. Tofana conştientizează eşecul suferit atât în dragoste, cât şi în ceea ce priveşte un statut social fără compromisuri, iar orgoliul ei exagerat - „nu sunt o femeie pe care s-o ai şi apoi s-o laşi” - o face necruţătoare, îl împuşcă pe Rudy şi apoi se sinucide. Sfârşitul tragic al lui Rudy este cauzat de eforturile lui de a-şi învinge destinul, fiind ucis de femeia reprezentativă pentru toate celelalte care-i distruseseră până atunci întreaga viaţă şi care finalizează, astfel, blestemul sorţii.

Garabet Ibrăileanu a evidenţiat în Patima roşie ideea că valoarea de dramaturg a lui Mihail Sorbul constă în sobrietate, în lipsa de ostentaţie cu care a construit eroii şi mediul lor de viaţă, adevărate calităţi de compoziţie şi expresie artistică.

După premiera piesei Patima roşie (1916), critica teatrală consemna faptul că un nou dramaturg s-a ivit în literatura română, creaţia lui Mihail Sorbul fiind considerată originală datorită îmbinării comicului cu tragicul, considerându-se că „această comedie tragică, cum prea bine i-a zis poetul, poate fi prenumărată printre cele mai însemnate lucrări ale inspiraţiunii dramatice moderne” (Mihai Dragomirescu).

Check Also

Caracterizarea personajului Mutul din nuvela „O reparaţie”, de I.L. Caragiale

Mutul din nuvela O reparaţie, de I.L. Caragiale, este unul dintre cei patru locatari ai …

Caracterizarea personajului Miţa Baston din drama „D’ale carnavalului”, de I.L. Caragiale

Spre deosebire de Nae Girimea, Iordache, Didina Mazu, Ipistatul şi Catindatul care, fie sunt rătăciţi …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţele „Căldură mare”, „Five o’clock”, „Iniţiativa…”, „Inspecţiune”, „Justiţie”, „La Moşi”, „Lanţul slăbiciunilor”, „Mitică”, „Proces-verbal”, „Tot Mitică”, „Tren de plăcere” şi „1 Aprilie”, de I.L. Caragiale

Gruparea textelor caragialiene unde apare nominal personajul, rezervă lectorului numeroase surprize şi revelaţii şocante ce …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţa „Ţal!…”, de I.L. Caragiale

Să-l urmărim puţin în acţiune pe Mitică, degajat de povara prejudecăţilor inerţiale şi etichetelor tendenţios-simplificatoare. …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţa „Inspecţiune”, de I.L. Caragiale

Camaradul Mitică din Inspecţiune, de I.L. Caragiale, este o apariţie halucinantă, enigmatică, nebuloasă şi neguroasă, …