Caracterizarea personajului secundar Negru-Vodă din balada „Monastirea Argeşului”, de Vasile Alecsandri

Balada populară Monastirea Argeşului a fost publicată - alături de Mioriţa, Toma Alimoş şi Dolca - de Vasile Alecsandri în prima culegere de creaţii populare româneşti din 1852, intitulată Poezii populare. Balade (Cântice bătrâneşti) adunate şi îndreptate de Vasile Alecsandri. Valoarea artistică a acestor creaţii folclorice a fost - probabil - motivul pentru care Alecsandri a aşezat la începutul culegerii de „nestemate” populare un motto devenit celebru: „Românul e născut poet”.

Balada populară Monastirea Argeşului ilustrează mitul estetic în literatura populară şi are la bază credinţa că nimic durabil şi unic prin frumuseţe nu se poate clădi fără sacrificiul de sine al creatorului.

Negru-vodă este un personaj secundar, deoarece participă la acţiune numai în trei tablouri. Este un personaj atestat istoric, deoarece este ctitorul Ţării Româneşti, dar mănăstirea Argeşului a fost construită în vremea domnitorului Neagoe Basarab. Autorul anonim a preferat însă să plaseze construcţia în vremuri străvechi, în timp mitic românesc.

Voievodul este orgolios şi autoritar, el alege pe cei mai pricepuţi meşteri ca să construiască o mănăstire „Cum n-a mai fost altă” şi, găsind zidul părăsit, decide locul construcţiei: „Aici aleg eu / Loc de monastire / Şi de pomenire”. Crud şi violent, el îi ameninţă cu moartea pe meşteri, dacă aceştia nu vor reuşi să clădească mănăstirea atât de frumoasă precum şi-o doreşte el: „Iar de nu, apoi / V-oi zidi pe voi, / V-oi zidi de vii / Chiar în temelii”.

Negru-vodă, în antiteză cu Manole, este arogant şi egoist, autorul anonim caracterizându-l indirect prin faptele lui. Atunci când zidurile se surpă, vodă îi ameninţă cu brutalitate pe meşteri: „Domnul se mira / Ş-apoi îi mustra, / Ş-apoi se-ncrunta / Şi-i ameninţa / Să-i puie de vii / Chiar în temelii!”. Infatuarea şi violenţa voievodului înspăimântă pe meşteri, care nu mai lucrează din pasiune, ci de teamă: „Tremura lucrând, / Lucra tremurând”.

Este ipocrit, necinstit şi nu-şi respectă cuvântul dat la începutul baladei, când le promisese meşterilor că dacă vor reuşi să zidească mănăstirea îi va răsplăti pe măsura muncii: „Că v-oi da averi, / V-oi face boieri”. Negru-vodă este înzestrat cu sensibilitate artistică şi când vede „falnica zidire” se bucură, având satisfacţia reuşitei: „Domnul o privea / Şi se-nveselea”. Când află că meşterii ar putea construi şi altă mănăstire „Mult mai luminoasă / Şi mult mai frumoasă!”, egoismul şi infatuarea îl duc la o decizie criminală, poruncind să li se ia schelele şi scările, ca să sfârşească părăsiţi pe acoperişul mănăstirii.

Principala trăsătură a voievodului este orgoliul nemăsurat, reieşit din faptele şi vorbele sale pline de cruzime, pe care autorul anonim le ilustrează foarte sugestiv: „Domnu-i asculta / Şi pe gânduri sta / [...] Iar pe cei zidari, / Zece meşteri mari, / Să mi-i părăsească, / Ca să putrezească, / Colo pe grindiş, / Sus pe coperiş”. Numele Negru-Vodă sugerează firea întunecată, sumbră şi egoistă.

Caracterizarea indirectă a personajului se realizează, aşadar, prin fapte, gânduri, relaţii cu alte personaje - cu Manole şi cu meşterii -, precum şi prin antiteza dintre Negru-vodă - care întruchipează orgoliul nemăsurat şi cruzimea conducătorului infatuat şi Manole, artistul de geniu, capabil de sacrificiul suprem pentru a-şi împlini idealul de creaţie.

Pentru a evidenţia trăsăturile personajelor, autorul îmbină armonios cele trei moduri de expunere. Naraţiunea scoate în evidenţă calităţile morale ale eroului, descrierea pune în lumină comuniunea cu natura, iar dialogul evidenţiază stările sufleteşti şi gândurile personajelor, precum şi relaţiile dintre ele.

Check Also

Caracterizarea personajului Mutul din nuvela „O reparaţie”, de I.L. Caragiale

Mutul din nuvela O reparaţie, de I.L. Caragiale, este unul dintre cei patru locatari ai …

Caracterizarea personajului Miţa Baston din drama „D’ale carnavalului”, de I.L. Caragiale

Spre deosebire de Nae Girimea, Iordache, Didina Mazu, Ipistatul şi Catindatul care, fie sunt rătăciţi …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţele „Căldură mare”, „Five o’clock”, „Iniţiativa…”, „Inspecţiune”, „Justiţie”, „La Moşi”, „Lanţul slăbiciunilor”, „Mitică”, „Proces-verbal”, „Tot Mitică”, „Tren de plăcere” şi „1 Aprilie”, de I.L. Caragiale

Gruparea textelor caragialiene unde apare nominal personajul, rezervă lectorului numeroase surprize şi revelaţii şocante ce …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţa „Ţal!…”, de I.L. Caragiale

Să-l urmărim puţin în acţiune pe Mitică, degajat de povara prejudecăţilor inerţiale şi etichetelor tendenţios-simplificatoare. …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţa „Inspecţiune”, de I.L. Caragiale

Camaradul Mitică din Inspecţiune, de I.L. Caragiale, este o apariţie halucinantă, enigmatică, nebuloasă şi neguroasă, …