Caracterizarea personajului secundar Fata împăratului Roş din basmul „Povestea lui Harap-Alb”, de Ion Creangă

Ion Creangă este considerat creatorul basmului cult în literatura română, a cărui principală particularitate este aceea că marele povestitor păstrează caracterul realist al întâmplărilor, iar personajele sunt puternic umanizate şi individualizate. Spaţiul desfăşurării acţiunii este ancorat într-o realitate socială şi istorică determinată, iar faptele ilustrate izvorăsc din legile firii care guvernează omenirea.

Basmul Povestea lui Harap-Alb este definitoriu pentru proza lui Ion Creangă, fiind publicat la 1 august 1877 în revista „Convorbiri literare”, reprodus apoi de Mihai Eminescu în ziarul „Timpul”.

Fata împăratului Roş este personaj secundar, deoarece apare numai în ultimul episod al basmului şi personaj fabulos, pentru că se poate metamorfoza, înţelege graiul păsărilor şi ştie să facă vrăji cu obiecte magice. Personaj pozitiv, tânăra crăiasă este frumoasă, cu personalitate puternică şi la fel de faimoasă ca şi tatăl ei; se spunea despre ea că e „farmazoană” (vrăjitoare, şireată), că din pricina ei împăratul făcea atâtea jertfe, că ştia să poarte „lumea pe degete”, dar din toate aceste vorbe, nu se dovedise care „este cea adevărată”. Aceste trăsături reies indirect, fiind determinate de mediul în care trăieşte şi de educaţia aleasă primită în împărăţia tatălui său.

Trăsăturile morale şi fantastice ale fetei de împărat reies, mai ales, prin caracterizare indirectă, din faptele şi vorbele sale. Vioaie şi plină de energie, ea pare „o zgâtie de fată” sau „un drac bucăţică ruptă tată-său în picioare, ba încă şi mai şi”, dar demnă şi corectă atunci când se convinge de vrednicia lui Harap-Alb, „fata împăratului îngenunche dinaintea tătâne-său” cerându-i binecuvântarea şi devine supusă: „trebuie să merg cu Harap-Alb şi pace bună!”.

Relaţia ei cu Harap-Alb este încununată de cinste şi corectitudine. Responsabilă şi conştientă de importanţa căsătoriei, tânăra nu se lasă peţită cu uşurinţă, ci îi supune şi ea la probe pe Harap-Alb şi pe prietenii săi, pentru a se convinge că aceştia merită într-adevăr să aibă încredere în ei. Inteligentă, fata născoceşte probe la care peţitorii nu se aşteaptă, pentru a le testa calităţile.

Misterioasă ca orice femeie, este înzestrată cu puteri supranaturale, însuşiri reieşite indirect din episodul probelor pe care fata le impune lui Harap-Alb. Ea se metamorfozează „într-o păsărică şi zboară nevăzută prin cinci străji”, Păsărilă se întinde s-o prindă, dar „când să pună mâna pe dânsa, zbrr!... pe vârful unui munte şi se ascunde după o stâncă”.

Fata împăratului Roş beneficiază şi de un portretul fizic, conturat succint şi sugestiv prin caracterizare directă făcută prin prisma altui personaj, adică prin ochii lui Harap-Alb. Ea este frumoasă şi fermecătoare - „cât era de tânără, de frumoasă şi plină de vină-ncoace” - şi flăcăului „i se tulburau minţile uitându-se la fată”. Îndrăgostindu-se de ea ca un nebun, fata îi pare lui Harap-Alb „un boboc de trandafir din luna lui mai, scăldat în roua dimineţii, dezmerdat de cele întâi raze ale soarelui, legănat de adierea vântului şi neatins de ochii fluturilor”, descriere ce creionează, în mod direct, un portret fizic de un lirism tulburător.

Ion Creangă transpune idila pastorală în basm, evidenţiind ideea că Harap-Alb, ca un flăcău din Humuleşti, o vede ca pe o fată de la ţară, într-un sugestiv limbaj popular, „cum s-ar mai zice la noi în ţărăneşte, era frumoasă de mama focului: la soare te puteai uita, iar la dânsa ba” şi „o prăpădea din ochi de dragă ce-i era”, calităţi exprimate prin superlative populare.

Fata îl îndrăgeşte şi ea pe voinic, simţind în adâncul sufletului „vreun dor ascuns” - referire la mitul popular al zburătorului -, vorba cântecului: „Fugi de-acolo, vină-ncoace! / Şezi binişor, nu-mi da pace!”. Călătoria li s-a părut scurtă, „ziua ceas şi ceasul clipă”, pentru că aşa „e omul când merge la drum cu dragostea alăturea”. Tot din iubire, fata ghiceşte adevărul despre Harap-Alb şi-l dezvăluie împăratului Verde, apoi, pentru că fusese prevăzătoare, adusese cu ea cele trebuincioase (smicelele, apa moartă şi apa vie).

Sprintenă, reuşeşte să-şi salveze bărbatul atunci când Spânul îl atacă pe neaşteptate şi-i retează capul: „Iară fata împăratului Roş, în învălmăşagul acesta, răpede pune capul lui Harap-Alb la loc, îl înconjură de trei ori cu cele trei smicele de măr dulce, toarnă apă moartă să steie sângele şi să se prindă pielea, apoi îl stropeşte cu apă vie şi atunci Harap-Alb îndată învie”. Fata împăratului Roş nu are nume, deoarece ea este un simbol feminin, idealul de soţie, pregătită să aibă grijă de bărbatul ei, aptă să-şi asume toate responsabilităţile ce-i revin în căminul conjugal.

Registrul stilistic este specific zonei humuleştene, cuvintele şi expresiile populare compun portretul fiicei împăratului, înfăţişată întocmai ca o fată de la ţară, „frumoasă de mama focului: la soare te puteai uita, iar la dânsa ba”, „plină de vină-ncoace”. Idila pastorală dintre cei doi îndrăgostiţi este realizată în acelaşi limbaj popular, „Harap-Alb o prăpădea din ochi, de dragă ce-i era”, iar fata se simte cuprinsă de „vreun dor ascuns”.

Arta naraţiunii lui Ion Creangă se constituie din îmbinarea umorului cu oralitatea, mijloace artistice prin care marele povestitor conturează personaje supranaturale, împletind realismul ţăranilor humuleşteni cu elemente fantastice, ceea ce l-a făcut pe Garabet Ibrăileanu să considere că Povestea lui Harap-Alb este o adevărată „epopee a poporului român”.

Check Also

Caracterizarea personajului Mutul din nuvela „O reparaţie”, de I.L. Caragiale

Mutul din nuvela O reparaţie, de I.L. Caragiale, este unul dintre cei patru locatari ai …

Caracterizarea personajului Miţa Baston din drama „D’ale carnavalului”, de I.L. Caragiale

Spre deosebire de Nae Girimea, Iordache, Didina Mazu, Ipistatul şi Catindatul care, fie sunt rătăciţi …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţele „Căldură mare”, „Five o’clock”, „Iniţiativa…”, „Inspecţiune”, „Justiţie”, „La Moşi”, „Lanţul slăbiciunilor”, „Mitică”, „Proces-verbal”, „Tot Mitică”, „Tren de plăcere” şi „1 Aprilie”, de I.L. Caragiale

Gruparea textelor caragialiene unde apare nominal personajul, rezervă lectorului numeroase surprize şi revelaţii şocante ce …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţa „Ţal!…”, de I.L. Caragiale

Să-l urmărim puţin în acţiune pe Mitică, degajat de povara prejudecăţilor inerţiale şi etichetelor tendenţios-simplificatoare. …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţa „Inspecţiune”, de I.L. Caragiale

Camaradul Mitică din Inspecţiune, de I.L. Caragiale, este o apariţie halucinantă, enigmatică, nebuloasă şi neguroasă, …