Caracterizarea personajului secundar Crina din drama „Patima roşie”, de Mihail Sorbul

În primăvara anului 1916, în ziua de 3 martie, a fost reprezentată pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti piesa Patima roşie, de Mihail Sorbul. Spectacolul a avut un mare răsunet atât în rândul publicului, neobişnuit cu teme îndrăzneţe, cât şi în presa vremii. Critica teatrală a reacţionat în favoarea piesei, consacrându-l definitiv pe Mihail Sorbul între dramaturgii de valoare ai literaturii române.

Piesa ilustrează o imagine a societăţii bucureştene de la începutul secolului al XX-lea, în care oamenii au un mod de viaţă dubios şi contradictoriu, un comportament indecent, trăiesc în condiţii de imoralitate, tară idealuri, degradarea umană mergând până la abjecţie (ticăloşie) şi crimă. Tragedia are accente naturaliste, deoarece personajele moştenesc genele predecesorilor, cauzele comportamentului trivial şi ipocrit având rădăcini genetice adânci.

Crina, personaj secundar al piesei, este o studentă săracă, dar frumoasă şi nepervertită moral. Ea îi mărturiseşte Tofanei, cu amărăciune, cât de cruntă şi chinuitoare este sărăcia în care trăieşte, descriindu-i „cât de hâdă e odăiţa” în care locuieşte şi în care face focul numai de două ori pe săptămână. Portretul moral reiese, indirect, din replicile, atitudinea şi concepţia despre viaţă a eroinei, precum şi din mediul ambiant specific societăţii de la începutul secolului al XX-lea, care influenţează faptele şi determină mentalitatea epocii. Fire cinstită şi modestă, educată în spiritul câştigului meritat prin muncă şi strădanie, Crina este modelul tinereţii inocente şi captivante.

Puritatea tinerei atrage bărbaţii triviali şi abjecţi, dornici de a se purifica prin candoarea ei sau profitorii rataţi care încearcă să absoarbă din castitatea ei puterea reabilitării morale. Sbilţ, nihilist şi frigid sufleteşte, o admiră pe Crina, socotind-o „geniul meu bun” şi „singura fiinţă omenească în faţa căreia mă prostern!”. Rudy, amorez trivial şi incult, se îndrăgosteşte de ea, mărturisind că este „întâia oară când o femeie îmi dă fiorii respectului ce i se cuvine”.

Relaţia cu celelalte personaje scoate în evidenţă, în mod indirect, alte caracteristici care definesc onestitatea şi candoarea tinerei. Stima şi admiraţia pe care o stârneşte Crina în rândul bărbaţilor se explică prin demnitatea şi înălţimea purităţii ei sufleteşti - „de-abia acum încep să pricep ce-i viaţa”, prin convingerile morale solide: „mi-am păstrat anumite vederi aspre în chestiile sentimentale”.

Cu toate acestea, îl consideră pe Rudy „isteţ” şi „drăgălaş” şi se lasă cucerită de acesta, deşi este lucidă în ceea ce priveşte comportamentul aventuros al bărbatului - „Am o părere foarte proastă despre dumneata” - şi-l acuză că păcătuieşte faţă de Castriş, înşelându-i încrederea şi prietenia. Slăbiciunea pentru Rudy o determină să accepte, în secret, o întâlnire cu el, chiar în casa Tofanei, venind în mod special cu un sfert de oră mai târziu decât se înţelesese cu aceasta, dovedind că este capabilă de făţărnicie, aşadar nu este chiar aşa de pură cum voia să pară.

Când devin rivale în dragoste, Crina îşi manifestă compasiunea faţă de suferinţa Tofanei, fiind impresionată de intensitatea iubirii acesteia pentru Rudy: „Mai bine de zece zile ai suferit, ai plâns, ai tânjit de lipsa lui, de dorul lui. Eu nu l-am iubit niciodată atât, ba dacă m-aş compara cu tine aş putea spune că nu l-am iubit deloc”.

Cu generozitate şi nobleţe sufletească, ea renunţă la Rudy, cedând în favoarea Tofanei, arătându-şi astfel şi recunoştinţa pentru că aceasta o ajutase în diverse împrejurări. Ea înlesneşte, printr-o scrisoare, întâlnirea dintre Rudy şi Tofana în cămăruţa ei sărăcăcioasă, dar pentru că ţine la reputaţia ei, se străduieşte să-şi convingă prietena să nu facă nimic necugetat, care să-i pericliteze onoarea, rugând-o să-i recupereze biletul.

Cinstită, delicată şi sensibilă, Crina simte o compasiune profundă pentru Castriş, deoarece este din nou minţit şi trădat de Tofana: „mi se strânge inima de durere gândind la bietul Castriş, pe care şi de rândul acesta îl înşeli”. Ea contribuie, din naivitate, la împlinirea destinului tragic al Tofanei şi al lui Rudy, cărora le cedează camera ei sărăcăcioasă pentru o ultimă întâlnire.

Lipsa ei de experienţă este curmată brusc şi Crina intră în viaţă cu brutalitate, asistând la o crimă şi o sinucidere care, cu siguranţă, vor marca întreaga sa viaţă viitoare, simţind, probabil, şi un acut sentiment de vinovăţie, pentru că acceptase să participe la planul diabolic al Tofanei. Numele Crinei este simbolic, sugerând frumuseţe şi puritate ce se nasc într-o lume degradată.

Garabet Ibrăileanu a evidenţiat în Patima roşie ideea că valoarea de dramaturg a lui Mihail Sorbul constă în sobrietate, în lipsa de ostentaţie cu care a construit eroii şi mediul lor de viaţă, adevărate calităţi de compoziţie şi expresie artistică.

După premiera piesei Patima roşie (1916), critica teatrală consemna faptul că un nou dramaturg s-a ivit în literatura română, creaţia lui Mihail Sorbul fiind considerată originală datorită îmbinării comicului cu tragicul, considerându-se că „această comedie tragică, cum prea bine i-a zis poetul, poate fi prenumărată printre cele mai însemnate lucrări ale inspiraţiunii dramatice moderne” (Mihai Dragomirescu).

Check Also

Caracterizarea personajului Mutul din nuvela „O reparaţie”, de I.L. Caragiale

Mutul din nuvela O reparaţie, de I.L. Caragiale, este unul dintre cei patru locatari ai …

Caracterizarea personajului Miţa Baston din drama „D’ale carnavalului”, de I.L. Caragiale

Spre deosebire de Nae Girimea, Iordache, Didina Mazu, Ipistatul şi Catindatul care, fie sunt rătăciţi …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţele „Căldură mare”, „Five o’clock”, „Iniţiativa…”, „Inspecţiune”, „Justiţie”, „La Moşi”, „Lanţul slăbiciunilor”, „Mitică”, „Proces-verbal”, „Tot Mitică”, „Tren de plăcere” şi „1 Aprilie”, de I.L. Caragiale

Gruparea textelor caragialiene unde apare nominal personajul, rezervă lectorului numeroase surprize şi revelaţii şocante ce …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţa „Ţal!…”, de I.L. Caragiale

Să-l urmărim puţin în acţiune pe Mitică, degajat de povara prejudecăţilor inerţiale şi etichetelor tendenţios-simplificatoare. …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţa „Inspecţiune”, de I.L. Caragiale

Camaradul Mitică din Inspecţiune, de I.L. Caragiale, este o apariţie halucinantă, enigmatică, nebuloasă şi neguroasă, …