Caracterizarea personajului secundar Craiul din basmul „Povestea lui Harap-Alb”, de Ion Creangă

Ion Creangă este considerat creatorul basmului cult în literatura română, a cărui principală particularitate este aceea că marele povestitor păstrează caracterul realist al întâmplărilor, iar personajele sunt puternic umanizate şi individualizate. Spaţiul desfăşurării acţiunii este ancorat într-o realitate socială şi istorică determinată, iar faptele ilustrate izvorăsc din legile firii care guvernează omenirea.

Povestea lui Harap-Alb este cel mai reprezentativ basm al lui Ion Creangă, fiind publicat la 1 august 1877 în revista „Convorbiri literare”, reprodus apoi de Mihai Eminescu în ziarul „Timpul”. Craiul, tatăl lui Harap-Alb, este personaj secundar, pentru că apare numai în primul episod al basmului. El este un personaj de basm numai prin motivul popular al împăratului aflat în impas. Altfel, personajul este realist şi pozitiv, deoarece Ion Creangă scoate în evidenţă mai ales trăsăturile ţăranului-tată, în ipostaza lui pedagogică.

Trăsăturile morale se disting atât prin caracterizarea directă a naratorului, cât mai ales prin caracterizare indirectă, adică din faptele, gândurile, vorbele şi atitudinile craiului. Grijuliu ca orice tată, el se simte responsabil pentru viitorul copiilor, dorind ca ei să devină adulţi în stare de a-şi întemeia o familie şi de a trăi pe picioarele lor.

Pentru a verifica dacă fiii lui au depăşit vârsta infantilismului, craiul „se îmbracă pe ascuns într-o piele de urs”, se ascunde sub un pod pentru a-i observa şi-i supune la proba curajului ca să fie sigur că vor ajunge cu bine la fratele lui. După ce fiul cel mare se sperie de urs şi se întoarce acasă, craiul constată cu tristeţe: „nici tu nu eşti de împărat, nici împărăţia pentru tine”.

Ironia amară a tatălui dezamăgit şi de fiul mijlociu izbucneşte nestăpânit şi este tot de natură ţărănească, umană, fiind realizată, indirect, prin intermediul monologului adresat: „... dar [...] ruşinea unde o puneţi? Din trei feciori câţi are tata, niciunul să nu fie bun de nimica? Apoi drept să vă spun, că atunci degeaba mai stricaţi mâncarea, dragii mei... Să umblaţi numai aşa frunza frăsinelului (fără nicio treabă, fără niciun rost) toată viaţa voastră şi să vă lăudaţi că sunteţi feciori de crai, asta nu miroasă a nas de om...”.

În tinereţe, craiul făcuse, la rândul său, aceeaşi călătorie, în urma căreia devenise apt pentru a-şi întemeia o familie şi a-şi conduce împărăţia. Referindu-se la calul ales de fiul cel mic, tatăl recunoaşte direct că „de multe primejdii m-a scăpat şi pe mine în tinereţele mele!”. La rândul său, calul năzdrăvan îşi aminteşte drumul către împăratul Roş, pentru că „m-au mai purtat odată păcatele pe acolo cu tată-tău în tinereţele lui”.

Inteligent şi înţelept, craiul îşi fundamentase câteva principii esenţiale de viaţă, care-şi dovedesc temeinicia şi pe care le sădeşte şi în educaţia fiilor săi. Povaţa dată mezinului se dovedeşte providenţială, deoarece craiul ştie din păţaniile proprii că fiul va întâlni în drumul său oameni periculoşi şi perfizi, care i-ar putea provoca multe necazuri: „Numai ţine minte sfatul ce-ţi dau, în călătoria ta ai să ai trebuinţă şi de răi şi de buni, dar să te fereşti de omul roş, iară mai ales de cel spân, cât îi putea; să n-ai de-a face cu dânşii căci sunt foarte şugubeţi” (care amăgesc, înşeală).

Mezinul încalcă îndrumarea paternă pentru că trebuia, totuşi, să treacă personal prin această experienţă de viaţă, să-şi formeze, la rândul său, principii solide din propriile peripeţii. Experienţa de viaţă a craiului este accentuată, indirect, şi prin alt gest ce se va dovedi providenţial, atunci când îi dăruieşte mezinului pielea de urs în care se deghizase: „Na-ţi acum şi pielea asta de urs, că ţi-a prinde bine vreodată”. În proba la care este supus Harap-Alb cu aducerea „sălăţilor din grădina ursului”, blana este unul dintre elementele ritualice care-i salvează viaţa flăcăului.

Deşi personaj secundar, craiul are un rol important în basm, exprimând concepţia gospodarului din Humuleşti, a tatălui grijuliu pentru soarta şi viitorul copiilor, dându-le poveţe esenţiale pentru viaţă. Limbajul craiului este tipic humuleştean, cu pilde şi proverbe populare, ilustrând o dată în plus relaţia pedagogică paternă pe care o are cu fiii săi: „lac de-ar fi, broaşte sunt destule”, „fiecare pentru sine, croitor de pâne”, „La plăcinte / înainte / Şi la război / înapoi”.

Om trecut prin viaţă, cu o experienţă solidă, craiul nu-şi pune în pericol fiii, până nu se convinge că sunt în stare să învingă piedicile iminente unei călătorii în necunoscut. Le verifică nu numai curajul, cutezanţa, ci şi isteţimea de a face faţă întâmplărilor.

De altfel, Ion Creangă a ilustrat în opera sa propria experienţă de viaţă, pe care a povestit-o „sub formă de memorial; a învăluit-o în mit şi a sugrumat-o într-o experienţă fantastică, valabilă pentru om în genere; şi el a luptat cu spânii, cu primejdiile şi nevoile, şi el s-a făcut frate cu dracul, ca să treacă punţile vieţii, iar nemurirea şi-a dobândit-o din apa vie şi apa moartă a creaţiei lui artistice” (Pompiliu Constantinescu).

Check Also

Caracterizarea personajului Mutul din nuvela „O reparaţie”, de I.L. Caragiale

Mutul din nuvela O reparaţie, de I.L. Caragiale, este unul dintre cei patru locatari ai …

Caracterizarea personajului Miţa Baston din drama „D’ale carnavalului”, de I.L. Caragiale

Spre deosebire de Nae Girimea, Iordache, Didina Mazu, Ipistatul şi Catindatul care, fie sunt rătăciţi …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţele „Căldură mare”, „Five o’clock”, „Iniţiativa…”, „Inspecţiune”, „Justiţie”, „La Moşi”, „Lanţul slăbiciunilor”, „Mitică”, „Proces-verbal”, „Tot Mitică”, „Tren de plăcere” şi „1 Aprilie”, de I.L. Caragiale

Gruparea textelor caragialiene unde apare nominal personajul, rezervă lectorului numeroase surprize şi revelaţii şocante ce …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţa „Ţal!…”, de I.L. Caragiale

Să-l urmărim puţin în acţiune pe Mitică, degajat de povara prejudecăţilor inerţiale şi etichetelor tendenţios-simplificatoare. …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţa „Inspecţiune”, de I.L. Caragiale

Camaradul Mitică din Inspecţiune, de I.L. Caragiale, este o apariţie halucinantă, enigmatică, nebuloasă şi neguroasă, …