Caracterizarea personajului secundar Chera Duduca din romanul „Ciocoii vechi şi noi”, de Nicolae Filimon

Romanul Ciocoii vechi şi noi, de Nicolae Filimon, a fost publicat mai întâi sub formă de foileton în „Revista română”, iar în volum a apărut în 1863. Romanul lui Filimon este precedat de câteva încercări narative romaneşti (de roman), cele mai multe nerealizate sub raport literar: Tainele inimii de Mihail Kogălniceanu (1855), Manoil (1855) şi Elena (1862) de Dimitrie Bolintineanu.

Ciocoii vechi şi noi sau Ce naşte din pisică şoareci mănâncă, subintitulat de autor „romanţ original”, este considerat primul roman românesc, deşi există mai multe stângăcii în epica operei şi chiar în construcţia personajelor. Romanul este realist, de factură romantică, deoarece realizează o monografie a Ţării Româneşti din prima jumătate a secolului al XIX-lea (1814-1830), iar maniera artistică de conturare a personajelor este antiteza, acestea fiind construite în alb şi negru.

Pentru realizarea romanului, Nicolae Filimon a depus o muncă de arhivar, cercetând şi conspectând documentele epocii cuprinse între 1814-1830, pe care scriitorul o ilustrează în operă, informarea sa fiind mult uşurată de faptul că era funcţionar la Arhivele Statului încă de la înfiinţare, din 1862, unde rămâne până sfârşitul vieţii. Chera Duduca, „Venera orientală”, „ţiitoare” a lui Andronache Tuzluc, contribuie cu sârg la sărăcirea acestuia, în complicitate mârşavă cu Dinu Păturică şi Costea Chiorul.

Duduca beneficiază în roman de un portret fizic bine conturat, pentru a motiva atracţia irezistibilă pe care o are asupra bărbaţilor, de la tinerii din mahala, care îi cântă sub ferestre „plăcute serenade”, până la poeţii vremii care îi închinaseră „nesfârşite comori ale imaginaţiei” lor, dar femeia rămâne impasibilă „ca o stâncă de granit”. Goliciunea sufletească este mascată sub trăsăturile fizice senzuale.

Astfel, ea este „frumoasă ca o zână, naltă, subţirică”, având faţa „mai albă decât zăpada”, ochii „mari şi negri ca murele”, buzele „ca mărgeanu”. Pe lângă „frumuseţea perfectă”, Duduca are „o inteligenţă vie şi un spirit fin şi iscusit”. Fiica lui Mihalache Ciohodarul are talentul femeilor din harem, „cântă din gură şi din tamburincă”, fiind o adevărată „nepoată a Evei” prin înclinaţia ei spre păcat şi viclenie.

Portretul moral al femeii reiese, în principal, în mod indirect, din faptele infame care o definesc, întruchipând cocheta. Duduca este prefăcută şi imorală, poate leşina şi plânge la comandă pentru a-l impresiona pe gelosul Tuzluc şi „prin această manevră ingenioasă, nepoata Evei izbuti a mânca din pomul vieţii, fără de a pierde raiul ca străbuna sa”. Ea este cea care imaginează planul diabolic de ruinare a lui Andronache Tuzluc, în cârdăşie cu Dinu Păturică şi Chir Costea Chiorul.

Negustorul îi aduce femeii stofe şi şaluri scumpe, pietre preţioase, Tuzluc plăteşte sume fabuloase, pe care cei trei le împart între ei, toate lucrurile fiind apoi înapoiate bogasierului şi din nou vândute de acesta. După sărăcirea lui Tuzluc şi îmbogăţirea lui Dinu Păturică, Duduca se căsătoreşte cu acesta din urmă, pe care îl trădează atunci când el este aruncat în ocnă, fugind cu un turc, părăsindu-şi copiii şi luând totul din casă.

Destinul Cherei Duduca este tragic, ea fiind pedepsită pentru toate relele săvârşite. Frumoasă şi înzestrată cu întreg „arsenalul vicleniilor femeieşti”, iubind luxul şi desfrâul deopotrivă, ambiţioasă, egoistă, perfidă şi crudă, Duduca îşi părăseşte copiii şi soţul pentru a se căsători cu un turc. Continuând viaţa desfrânată şi „în casa noului ei bărbat”, turc de origine, Duduca este judecată după legile musulmane de către cadiu (judecător musulman), care porunceşte „să o coasă într-un sac şi apoi să o arunce în valurile Dunării”, plătind astfel pentru trivialitatea şi josnicia ei.

Romanul Ciocoii vechi şi noi este unul de tipologii, Nicolae Filimon intervenind în definirea personajelor cu epitete incriminatoare, ori dimpotrivă, cu numeroase aprecieri entuziaste, în funcţie de faptele săvârşite de acestea. Stilul este greoi, încărcat cu arhaisme lexicale şi fonetice şi cuvinte greceşti specifice acelei epoci, care dau o tentă de autenticitate şi realism romanului. Fraza are o structură orală, cursivă, iar dintre figurile de stil se remarcă epitetul hiperbolic: „călimări colosale”, „infernală tâlhărie”.

Check Also

Caracterizarea personajului Mutul din nuvela „O reparaţie”, de I.L. Caragiale

Mutul din nuvela O reparaţie, de I.L. Caragiale, este unul dintre cei patru locatari ai …

Caracterizarea personajului Miţa Baston din drama „D’ale carnavalului”, de I.L. Caragiale

Spre deosebire de Nae Girimea, Iordache, Didina Mazu, Ipistatul şi Catindatul care, fie sunt rătăciţi …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţele „Căldură mare”, „Five o’clock”, „Iniţiativa…”, „Inspecţiune”, „Justiţie”, „La Moşi”, „Lanţul slăbiciunilor”, „Mitică”, „Proces-verbal”, „Tot Mitică”, „Tren de plăcere” şi „1 Aprilie”, de I.L. Caragiale

Gruparea textelor caragialiene unde apare nominal personajul, rezervă lectorului numeroase surprize şi revelaţii şocante ce …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţa „Ţal!…”, de I.L. Caragiale

Să-l urmărim puţin în acţiune pe Mitică, degajat de povara prejudecăţilor inerţiale şi etichetelor tendenţios-simplificatoare. …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţa „Inspecţiune”, de I.L. Caragiale

Camaradul Mitică din Inspecţiune, de I.L. Caragiale, este o apariţie halucinantă, enigmatică, nebuloasă şi neguroasă, …