Caracterizarea personajului secundar Căpitanul Pandele din nuvela „Două loturi”, de I.L. Caragiale

I.L. Caragiale a rămas în literatura română ca dramaturg şi prozator remarcabil, operele artistice fiind rodul unei inteligenţe sclipitoare şi al unui spirit de observaţie ieşit din comun, conectat în permanenţă la realitatea socială. Situate între tragic şi grotesc, între comic şi macabru, nuvelele lui Caragiale conturează un impresionant spectacol al lumii prin creaţii realiste, psihologice sau fantastice, fiind, alături de Ioan Slavici, creatorul nuvelei realist-psihologice, observând şi analizând cele mai variate şi surprinzătoare stări sufleteşti provocate de împrejurări inedite.

Nuvela Două loturi, de I.L. Caragiale, ilustrează drama omului obişnuit, al cărui destin este situat la graniţa dintre comic şi tragic, prin jocul inexplicabil al norocului şi ghinionului. Căpitanul Pandele este personaj secundar în nuvela Două loturi. Însuşirile căpitanului reies în mod indirect din gesturile şi atitudinea lui. Încrezător în norocul său, îl împrumută cu bani pe Lefter ca să cumpere biletele de loterie: „De unde ştii dumneata norocul meu?”. Face învoiala cu d. Popescu să primească 10% din suma totală, în cazul în care biletele ar fi câştigătoare.

Meticulos şi optimist din fire, îşi notează în carnet numerele de pe bilete, numai că, neatent şi superficial, inversează loteriile, aşa că el este cel care provoacă drama psihologică a lui Lefter. Vine „ca o furtună” acasă la familia Popescu şi anunţă vestea câştigului cu glas tare şi agitat, gândindu-se la propriul beneficiu financiar: „am câştigat loturile mari! ale mari de tot!”.

Văicăreala permanentă a lui Lefter privind ghinionul îl enervează pe Pandele peste măsură. Deşi păstrase până atunci o atitudine calmă lăudabilă, el izbucneşte nestăpânit, reacţie ce reiese indirect din reproşurile pe care i le face prin „imputări amare de neglijenţă, de indiferenţă, de imprudenţă” şi jignindu-l prin calificative ca „zevzec” şi cap sec. Fascinaţia câştigului nemuncit îl tulbură pe căpitan şi-l face să înjure şi să se comporte „ca un grad inferior”.

Stilul lui Caragiale este şi în această nuvelă inconfundabil şi ilustrat cu măiestria inegalabilă din schiţele, comediile şi tragediile sale. Nuvela Două loturi combină elementele comice cu cele tragice, din care reiese, de altfel, şi drama psihologică a personajului. Reacţiile şi comportamentul personajelor sunt atent observate de Caragiale, printr-o introspecţie psihologică ce dovedeşte o profundă cunoaştere a firii umane.

Nuvela Două loturi are valenţe cinematografice, de altfel, a şi fost ecranizată. Această particularitate a prozei lui Caragiale demonstrează talentul său de dramaturg, de creator de viaţă şi de oameni, pătrunzând în sufletul personajelor şi în conştiinţa acestora.

Check Also

Caracterizarea personajului Mutul din nuvela „O reparaţie”, de I.L. Caragiale

Mutul din nuvela O reparaţie, de I.L. Caragiale, este unul dintre cei patru locatari ai …

Caracterizarea personajului Miţa Baston din drama „D’ale carnavalului”, de I.L. Caragiale

Spre deosebire de Nae Girimea, Iordache, Didina Mazu, Ipistatul şi Catindatul care, fie sunt rătăciţi …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţele „Căldură mare”, „Five o’clock”, „Iniţiativa…”, „Inspecţiune”, „Justiţie”, „La Moşi”, „Lanţul slăbiciunilor”, „Mitică”, „Proces-verbal”, „Tot Mitică”, „Tren de plăcere” şi „1 Aprilie”, de I.L. Caragiale

Gruparea textelor caragialiene unde apare nominal personajul, rezervă lectorului numeroase surprize şi revelaţii şocante ce …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţa „Ţal!…”, de I.L. Caragiale

Să-l urmărim puţin în acţiune pe Mitică, degajat de povara prejudecăţilor inerţiale şi etichetelor tendenţios-simplificatoare. …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţa „Inspecţiune”, de I.L. Caragiale

Camaradul Mitică din Inspecţiune, de I.L. Caragiale, este o apariţie halucinantă, enigmatică, nebuloasă şi neguroasă, …