Caracterizarea personajului Rim din romanul „Concert din muzică de Bach”, de Hortensia Papadat-Bengescu

Romanul Concert din muzică de Bach este al doilea din ciclul Hallipilor şi a apărut în anul 1927, fiind una dintre cele mai realizate creaţii din întreaga proză a Hortensiei Papadat-Bengescu. Toate romanele acestui ciclu urmăresc destinul Hallipilor, al rudelor şi prietenilor lor, care fac parte din lumea mondenă a Capitalei, aşa-zisa „lume bună”, o faună care este compusă mai ales din snobi şi mai puţin din aristocraţi adevăraţi, exagerat stilizaţi.

Perspectiva auctorială asupra lumii este adesea grotescă, romanele Hortensiei Papadat-Bengescu fiind create prin modalităţi narative moderne, în care investigaţia psihologică şi fiziologică introspectează cele mai obscure zone ale conştiinţei personajelor, care sunt, în general, îmbogăţiţii de dată recentă şi îşi pun întreaga energie în slujba parvenirii pe scara socială, pentru a li se uita originea umilă şi a pătrunde în înalta societate.

Viziunea narativă se defineşte prin naraţiunea la persoana a III-a, naratorul este observatorul omniprezent în desfăşurarea tuturor evenimentelor, aşadar „se manifestă atât naratorul omniscient, cât şi personaje-reflector prin care se multiplică perspectivele” (Nicolae Manolescu).

Prezentarea evenimentelor şi a personajelor făcută direct de narator alternează cu introspecţia, analiza psihologică întreprinsă de către personajul însuşi, precum şi cu diferite puncte de vedere ale celorlalte personaje asupra aceleiaşi situaţii (relativismul), toate aceste procedee Indirecte de caracterizare sunt definitorii pentru conturarea eroului de roman modern.

George Călinescu a interpretat magistral esenţa psihologică a personajelor: „Un aspect caracteristic al acestei lumi este că indivizii nu sunt preocupaţi de bani decât la început, în momentul intrării în clasă. Toţi sunt mai mult sau mai puţin bogaţi, dar aflaţi în afara oricărei griji materiale. Averea este unicul mediu în care pot pluti aceste fiinţe diafane. [...] Aici n-avem de-a face cu ambiţioşi politici, cu avari, cu speculanţi, ci cu persoane preocupate de «ce zice lumea», ambiţionând să dea serate, să fie primite la anumite recepţii dificile, să reacţioneze în toate momentele vieţii, chiar cele mai grave, în modul cel mai distins”.

Contrastele între esenţă şi aparenţă nu apelează la ridicol, de aceea imaginea personajelor nu este comică, aşa ca la Caragiale, deoarece eroii sunt deprinşi cât de cât cu stilul de viaţă adoptat. Însă egoismul, imoralitatea, lipsa sentimentelor, fac această lume detestabilă, până la accente groteşti prin reacţii pasionale vulgare.

Romanul este construit - în principal - pe destinul a trei cupluri: Lina şi profesorul Rim; Elena şi inginerul Drăgănescu; Ada Razu şi prinţul Maxenţiu. În cadrul fiecărui cuplu intervine un intrus, care destabilizează relaţiile familiale ale partenerilor, alcătuind triunghiul conjugal. Personaj realist modern, doctorul Rim întruchipează tipul snobilor şi al parveniţilor ce compun, în general, înalta societate a Bucureştiului, purtători de măşti, pentru a salva aparenţele şi convenienţele sociale mondene, trăsăturile morale ale personajului reieşind, indirect, din faptele, gesturile şi atitudinea acestuia.

Doctorul Rim apare numai în primele două roamane ale ciclului Hallipa, în Fecioarele despletite şi Concert din muzică de Bach. Tinereţea lui fusese un lung şir de privaţiuni, din cauza originii sărăcăcioase, ca fiu al unui modest vameş la Ungheni. Din ambiţii sociale, tânărul Rim studiase ştiinţele medicale, dar se dovedise că nu avea niciun fel de înclinaţii nici pentru cercetare, nici pentru medicina aplicată şi voia cu ardoare un post de profesor universitar la facultatea de medicină.

„Buna Lina” îi oferise o catedră universitară în schimbul căsătoriei, însă Rim se consideră dezavantajat şi vrea să aibă şi o casă pe numele lui. Doctorul este convins că Lina ar trebui să se simtă onorată că o luase de nevastă, mai ales că „avea s-o aibă pe cap toată viaţa”, şi i se pare corect ca el să primească în schimb o catedră universitară şi, acum, această casă, ce fusese cumpărată pe numele amândurora, cu banii Linei.

Odată atins ţelul, profesorul se poate relaxa şi destinde, fiind tentat de tinerele studente, descumpănit că nu avea „succes”, deşi el se considera „un frumos”, chiar daca era uscat, „deşirat şi spălăcit”, conturându-se astfel, un personaj grotesc, ridicol. Construirea personalităţii lui Rim se face pe baza dezacordului dintre suflet şi trup, el fiind un bolnav închipuit, simptom al unei psihopatii: „Era un biet bolnav, care avea nevoie de cele mai mari îngrijiri, care avea o infirmieră înadins pentru el, care îşi întreţinea sănătatea şi egoismul din ideea că l-a durut cândva, că poate îl va mai durea şi, între aceste două planuri ale suferinţei, se menţinea într-un confort plăcut”.

Teroriza pe toată lumea cu boala lui, guta, pe care o exagera până la accente fatale, „zăpăcise pe Lina cu tirania lui de bolnav, o şicanase”, impunându-se în orice situaţie cu „privilegiul lui de bolnav”. Profesorul Rim avea un caracter urâcios şi personajul-reflector Mini credea că face „pe bolnavul cu dinadinsul”, complăcându-se în starea de pacient, părând că vrea „să consume un timp inutil”.

Infirmiera adusă de Lina este Sia, fiica făcută cu vărul Lică în tinereţea lor nestăpânită, fapt neştiut de profesorul Rim, care este foarte încântat şi atras de tânăra de 19 ani, cu toate că aceasta era cu „faţa lată, obrajii graşi, plini de o pastă fără culoare, [...] gura lăsată puţin în jos la colţuri ca pentru o silă permanentă, [...] trunchioasă, oblă de la umeri la şolduri, cu mâini şi picioare mari”.

Ticălos, neruşinat şi infatuat, el îi face avansuri Siei, deşi între ei este o diferenţă mare de vârstă ce face ca relaţia să fie penibilă. Ca să se răzbune pe Lică, pentru că nu mai venea s-o vadă de când pătrunsese în înalta societate pentru că se jena de retardarea ei, Sia îi cedează „moşului”, rămâne gravidă, iar Rim o duce în mansarda gemenilor Hallipa, care - şi ei - profită de fată. Profesorul o roagă pe Lina s-o salveze pe Sia, care făcuse infecţie, dar ea refuză cu încăpăţânare de rănită în orgoliul de soţie, „s-o ducă amantul unde o şti”. Sia moare, chinuită de dureri groaznice, dar Rim, insensibil, se simte nevinovat, compătimind-o tardiv, „fecioară nefericită”.

Rim are în el laturi demonice, îşi făureşte planuri clare de a vedea casa Linei trecută în posesia lui, este comod, leneş, egoist şi răutăcios, portretul său fiind la limita dintre caricatural şi grotesc.

Hortensia Papadat-Bengescu instalează definitiv în literatură romanul românesc citadin. Deşi prozatoarea face adevărate studii ale personalităţii naturii umane, ea nu realizează un roman social, ci conturează coloristic o lume cosmopolită, o „burghezie de formaţie recentă, fără tradiţii, fără moral, fără gust” (George Călinescu), o societate a parveniţilor, a îmbogăţiţilor de după război. „Sufletul acestor oameni e încă primitiv şi grosier sub reflexe de aur şi de purpur. Din civilizaţie, ei n-au decât confortul” apreciază criticul Mihai Ralea.

Hortensia Papadat-Bengescu creează o literatură feminină, pendulând între „explozie lirică”, „exuberanţă senzorială” şi „sensiblerie discretă” considera Eugen Lovinescu, iar criticul „Vieţii româneşti”, Garabet Ibrăileanu, este de-a dreptul entuziasmat de „originalitatea operei şi caracterul ei eminamente feminin”.

Check Also

Caracterizarea personajului Mutul din nuvela „O reparaţie”, de I.L. Caragiale

Mutul din nuvela O reparaţie, de I.L. Caragiale, este unul dintre cei patru locatari ai …

Caracterizarea personajului Miţa Baston din drama „D’ale carnavalului”, de I.L. Caragiale

Spre deosebire de Nae Girimea, Iordache, Didina Mazu, Ipistatul şi Catindatul care, fie sunt rătăciţi …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţele „Căldură mare”, „Five o’clock”, „Iniţiativa…”, „Inspecţiune”, „Justiţie”, „La Moşi”, „Lanţul slăbiciunilor”, „Mitică”, „Proces-verbal”, „Tot Mitică”, „Tren de plăcere” şi „1 Aprilie”, de I.L. Caragiale

Gruparea textelor caragialiene unde apare nominal personajul, rezervă lectorului numeroase surprize şi revelaţii şocante ce …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţa „Ţal!…”, de I.L. Caragiale

Să-l urmărim puţin în acţiune pe Mitică, degajat de povara prejudecăţilor inerţiale şi etichetelor tendenţios-simplificatoare. …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţa „Inspecţiune”, de I.L. Caragiale

Camaradul Mitică din Inspecţiune, de I.L. Caragiale, este o apariţie halucinantă, enigmatică, nebuloasă şi neguroasă, …