Caracterizarea personajului principal Mihai Viteazul din balada „Paşa Hassan”, de George Coşbuc

George Coşbuc este unul dintre poeţii reprezentativi pentru literatura Transilvaniei, a cărui originalitate constă în ilustrarea lumii satului ardelean, a unei realităţi istorice cu totul aparte în ceea ce priveşte lupta constantă şi îndelungată a poporului pentru libertate naţională. Balada Paşa Hassan, evocă eroismul voievodului Mihai Viteazul în lupta de la Călugăreni (1595), purtată împotriva oştirii turceşti, conduse de Paşa Hassan. Antiteza şi hiperbola sunt principalele procedeele artistice prin care George Coşbuc construieşte personalităţile memorabile ale celor doi conducători de oştiri.

Titlul baladei nu reprezintă numele personajului principal, ci, intitulată de Coşbuc Paşa Hassan, atrage atenţia asupra conducătorului otoman, cu intenţia de a muta interesul cititorului asupra tragediei suferite de o armată puternică şi numeroasă, nimicită de către mica oaste românească. Personajul principal al baladei este Mihai Viteazul, sugerat în primul vers al poeziei: „Pe vodă-l zăreşte călare trecând”.

Mihai Viteazul este un personaj atestat istoric, deoarece a fost domnitorul Ţării Româneşti, având marele merit de a fi unit pentru prima oară în istorie cele trei provincii româneşti: Ardealul, Moldova şi Ţara Românească. El este conducătorul oştirii române şi, prin actele sale de vitejie, constituie un model de curaj pentru soldaţii săi.

Trăsăturile de caracter ale voievodului reies în mod indirect din faptele sale ce impresionează prin cutezanţă. Curajul impresionant şi talentul de strateg reies din imaginile motorii care îl prezintă de vodă care îşi face „cărare” prin „mulţimea păgână”, iar puterea exemplului personal înflăcărează „oştirea română”, care-”n urmă-i se-ndeasă” pentru a-i nimici pe duşmani. Viteza de atac a voievodului reiese, indirect, din metafora „fulgerul”, sugestivă pentru barda ce luceşte prin „turcimea” dezorientată de rapiditatea şi agilitatea cu care loveşte conducătorul român, făcând să cadă-n mocirlă „un val după val”.

Năvalnicul vodă s-a repezit asupra inamicilor şi l-a trântit în noroi chiar pe conducătorul turc, puternicul Sinan: „Iar fulgerul Sinan, izbit de pe cal, / Se-nchină prin baltă”. Oastea turcească este nimicită, ostaşii sunt dezorientaţi şi ameţiţi de iureşul românilor ce se abat cu furie dezlănţuită asupra lor, avându-l mereu în frunte pe măreţul Mihai Viteazul: „Ca volbura toamnei se-nvârte el roată / Şi intră în urdie ca lupu-ntre oi / Şi-o frânge degrabă şi-o bate-napoi / Şi-o vântură toată”.

Imaginea motorie a bătăliei este realizată prin două comparaţii şi amplifică măreţia lui Mihai, care este înzestrat cu însuşiri excepţionale, comportându-se pe câmpul de luptă exemplar şi de neînvins, însuşiri specifice eroilor din balade. Atacul vijelios al voievodului provoacă uluirea şi enervarea lui Hassan, care „de mirare, e negru pământ”, iar dezlănţuirea aprigă a lui Mihai împotriva cotropitorilor este sugerată în mod direct prin verbele de mişcare rapidă, năucitoare: „Aleargă năvală nebună, / Împrăştie singur pe câţi îi adună, / Cutreieră câmpul, tăind de pe cai”.

Figura lui Mihai Viteazul este realizată într-o gradaţie ascendentă, eul liric conturând o imagine tipică de erou legendar, a cărui dârzenie este ilustrată, indirect, prin metafore evocatoare, de factură populară: „El vine spre paşă: e groază şi vai. / Că vine furtună”. Dezlănţuit, viteazul domnitor român îl provoacă la luptă pe Hassan într-un mod insistent şi plin de hotărâre: „Stăi, paşă, o vorbă de-aproape să-ţi spun”, „Stăi, paşă! să piară azi unul din noi”, însă conducătorul turc, îngrozit de impetuozitatea şi forţa domnitorului, „fuge nebun”.

Curajul nimicitor, statura impunătoare, duritatea vorbelor şi bărbăţia cu care îi înfruntă de cotropitori sunt trăsături ce reies indirect din înfăţişarea domnitorului, construită printr-o hiperbolă ce constituie principalul procedeu artistic al strofei a VIII-a: „Sălbaticul vodă e-n zale şi-n fier, / Şi zalele-i zuruie crunte, / Gigantică poart-o cupolă pe frunte, / Şi vorba-i e tunet, răsufletul ger, / Iar barda din stânga-i ajunge la cer, / Şi vodă-i un munte.”

Hiperbola este alcătuită din alte figuri de stil: enumeraţia, metafora - „vorba-i e tunet, răsufletul ger” - ca şi epitetele hiperbolice „sălbaticul vodă”, „gigantică poartă o cupolă” - ce evidenţiază atitudinea aprigă, înfricoşătoare a eroului însetat de dreptate. Aliteraţia „Şi zalele-i zuruie crunte”, care sugerează, indirect, groaza turcului, întregeşte portretul domnitorului, evidenţiind dârzenia şi hotărârea cărora li se subordonează toate faptele şi gândurile domnitorului.

Patriotismul înflăcărat al lui Mihai Viteazul iese în evidenţă mai ales prin antiteză cu laşitatea conducătorului turc, Paşa Hassan, eul liric accentuând eroismul neînfricat cu care se aruncă în luptă voievodul român. O inovaţie stilistică îmbogăţeşte limbajul poetic în această baladă, ceea ce demonstrează realul talent al poetului ardelean. Conturarea personajului prin optica adversarului este un procedeu artistic prin care se scot în evidenţă trăsăturile ce compun măreţia protagonistului, patriotismul pătimaş şi spiritul lui de sacrificiu pentru independenţa poporului român.

În lirica inspirată din istoria neamului românesc, George Coşbuc îşi exprimă sentimentele de admiraţie şi preţuire faţă de eroismul domnitorilor patrioţi, încrederea în unitatea poporului român şi speranţa că generaţiile viitoare vor înălţa patria pe culmi de progres şi civilizaţie, construind o imagine unică a românilor ce dăinuie de veacuri pe aceste meleaguri.

Check Also

Caracterizarea personajului Mutul din nuvela „O reparaţie”, de I.L. Caragiale

Mutul din nuvela O reparaţie, de I.L. Caragiale, este unul dintre cei patru locatari ai …

Caracterizarea personajului Miţa Baston din drama „D’ale carnavalului”, de I.L. Caragiale

Spre deosebire de Nae Girimea, Iordache, Didina Mazu, Ipistatul şi Catindatul care, fie sunt rătăciţi …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţele „Căldură mare”, „Five o’clock”, „Iniţiativa…”, „Inspecţiune”, „Justiţie”, „La Moşi”, „Lanţul slăbiciunilor”, „Mitică”, „Proces-verbal”, „Tot Mitică”, „Tren de plăcere” şi „1 Aprilie”, de I.L. Caragiale

Gruparea textelor caragialiene unde apare nominal personajul, rezervă lectorului numeroase surprize şi revelaţii şocante ce …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţa „Ţal!…”, de I.L. Caragiale

Să-l urmărim puţin în acţiune pe Mitică, degajat de povara prejudecăţilor inerţiale şi etichetelor tendenţios-simplificatoare. …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţa „Inspecţiune”, de I.L. Caragiale

Camaradul Mitică din Inspecţiune, de I.L. Caragiale, este o apariţie halucinantă, enigmatică, nebuloasă şi neguroasă, …