Caracterizarea personajului principal Despot-Vodă din drama „Despot-Vodă”, de Vasile Alecsandri

Drama istorică Despot-Vodă, de Vasile Alecsandri, este scrisă în versuri şi ilustrează, în manieră romantică, un episod din istoria Moldovei, petrecut în secolul al XVI-lea. Piesa, subintitulată de dramaturg Legendă istorică în versuri, este structurată în 5 acte şi 2 tablouri şi a avut premiera în octombrie 1879, pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti. Acţiunea se petrece în Moldova, în timpul primei domnii a lui Alexandru Lăpuşneanu (1558-1561).

Despot-Vodă este protagonistul şi personajul eponim al dramei (care dă numele operei), precum şi personaj atestat istoric. Pe numele său adevărat, Eraclid, eroul este un bărbat grec cu mult farmec, fost mercenar în armatele de prin Apus şi intrigant pe la curţile domneşti, venit în Moldova cu scopul de a ocupa tronul Moldovei. Bun cunoscător de oameni, exercită asupra tuturor boierilor o atracţie specială, cu excepţia lui Tomşa, care-l priveşte cu ostilitate.

Portretul moral este definit de puternice trăsături reieşite indirect din faptele, vorbele şi atitudinea protagonistului şi în mod direct prin autocaracterizare şi din opinia celorlalte personaje. Inteligent şi amorez de profesie, el cucereşte femeile, oferind, conform slăbiciunilor fiecăreia, ceea ce o putea face fericită. Doamnei Ruxanda, soţia lui Lăpuşneanu, îi aduce omagii şi îi face daruri scumpe, cu care biata femeie, nefericită, nu era obişnuită, convingând-o chiar că este rudă cu ea. Tinerei Ana, fiica lui Moţoc, îi oferă un spectacol de vitejie, sărind pe un cal sălbatic peste zidurile curţii.

Faptele protagonistului conturează, indirect, un personaj romantic, soluţiile găsite de Alecsandri pentru supravieţuirea lui Despot înscriindu-se în romantismul epocii. Întrevăzând în bărbatul energic şi curajos un mijloc de a-şi spori influenţa şi puterea, Moţoc îi promite lui Despot că, dacă acceptă să-i fie ginere, el va unelti pentru înlăturarea lui Lăpuşneanu şi îl va înscăuna pe tronul Moldovei.

Moţoc nu izbuteşte şi Despot este prins şi închis din ordinul lui Lăpuşneanu. Cu ajutorul unui nebun, Ciubăr-Vodă, care se credea domnitor şi pe care îl lasă în închisoare în locul său, Despot scapă travestit în hainele acestuia. Se refugiază la curtea nobilului polon Laski, a cărui soţie, Carmina, îi era amantă.

După ce mai înainte fusese otrăvit la ospăţul lui Lăpuşneanu şi scăpase cu viaţă datorită unui antidot pe care îl avea asupra lui, Despot se salvează şi dintr-un atac al trimişilor lui Lăpuşneanu, jucând farsa morţii. În cel mai pur stil romantic, solii domnitorului l-au găsit în capelă, pe catafalc şi, crezând că e mort, s-au întors la curtea domnească.

În cele din urmă, Despot îl învinge pe Lăpuşneanu şi ajunge domn cu ajutorul lui Laski, însă pentru scurtă vreme, deoarece, lacom de îmbogăţire, măreşte birurile şi vrea să facă din Moldova o ţară luterană. El nu se mai căsătoreşte cu Ana, iar Carmina îi mărturiseşte lui Laski adulterul, aşa că Despot are doi duşmani puternici: pe Moţoc şi pe Laski. Intrepid şi ager, vodă dispune de forţe boiereşti pentru a lupta împotriva lui Moţoc, precum şi de alianţe externe contra lui Laski, astfel că Despot ar fi putut rămâne domnitor încă multă vreme.

Prăbuşirea lui este cauzată de faptul că planurile sale sunt prea intelectuale pentru Moldova: el dorea să înfiinţeze o Universitate la Cotnari şi să pornească o cruciadă împotriva Semilunei: „Să ştergem umilinţa din fruntea creştinească / Să liberăm Bizanţa şi patria grecească!”. Idealurile utopice şi trufia de a ignora poporul şi tradiţia Moldovei îi aduc lui Despot declinul. El vinde ţara lui Ferdinand germanul şi lui Sigismund polonul, crescând astfel nemulţumirile moldovenilor sărăciţi de biruri grele.

Despot este osândit la moarte de către boieri, în frunte cu Tomşa, fiind acuzat de trădarea ţării. Discursul pe care-l rosteşte Despot în final conţine, fără îndoială, concepţiile patriotice înflăcărate ale lui Alecsandri: „Vreţi moartea mea?... Ucideţi?... dar eu, tristă victimă, / Istoria Moldovei vreu s-o scutesc de-o crimă, / Să nu poarte stigmatul în ziua re-nvierii / Că a plătit cu moartea pe Despot, domn al terii. (Scoţându-şi coroana de pe cap şi aruncând-o): Mi-arunc din cap coroana!... din mână sceptru-mi scot... / Nu mai sunt domn!... acuma ucideţi pe Despot!”.

Tirada lui Despot i-a impresionat, pentru moment, pe boieri, care au început să şovăie în hotărârea de a-l ucide, dar Ciubăr-Vodă s-a repezit şi l-a înjunghiat pe neaşteptate, fapta nebunului simbolizând destinul implacabil: „Ai vrut să ucizi legea?... Mori! Legea te ucide!”. În drama lui Alecsandri se simt influenţele romantice ale lui Victor Hugo, Despot amintind de Ruy Blas precum şi ascendenţele autohtone ale lui Bogdan Petriceicu Haşdeu.

Romantismul dramei istorice Despot-Vodă se înscrie în direcţiile trasate de „Dacia literară”, atât prin inspir ar ea din istoria ţării, cât şi prin situaţiile spectaculoase care compun subiectul piesei: Despot scapă de otrăvire la ospăţul lui Lăpuşneanu cu un antidot pe care-l avea mereu la el; apoi sare peste zidul curţii lui Moţoc cu un cal sălbatic, pe care nimeni nu-l putea încăleca şi pe care i-l dăruise Lăpuşneanu cu intenţia de a-l ucide astfel; se salvează din închisoare, travestindu-se în hainele lui Ciubăr şi scapă de călăii trimişi de Lăpuşneanu aşezându-se pe catafalc şi prefăcându-se mort.

Antiteza dintre aventurierul Despot şi patriotul Tomşa ori dintre seducătorul cinic grec şi puritatea Anei se înscrie tot în romantism.

George Călinescu afirma că Despot este un erou romantic, „tipul uzurpatorului aventurier, în care pulsează patosul romantic, surprins într-o dramatică zbatere a firii lui contradictorii, între înălţare şi cădere”.

Check Also

Caracterizarea personajului Mutul din nuvela „O reparaţie”, de I.L. Caragiale

Mutul din nuvela O reparaţie, de I.L. Caragiale, este unul dintre cei patru locatari ai …

Caracterizarea personajului Miţa Baston din drama „D’ale carnavalului”, de I.L. Caragiale

Spre deosebire de Nae Girimea, Iordache, Didina Mazu, Ipistatul şi Catindatul care, fie sunt rătăciţi …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţele „Căldură mare”, „Five o’clock”, „Iniţiativa…”, „Inspecţiune”, „Justiţie”, „La Moşi”, „Lanţul slăbiciunilor”, „Mitică”, „Proces-verbal”, „Tot Mitică”, „Tren de plăcere” şi „1 Aprilie”, de I.L. Caragiale

Gruparea textelor caragialiene unde apare nominal personajul, rezervă lectorului numeroase surprize şi revelaţii şocante ce …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţa „Ţal!…”, de I.L. Caragiale

Să-l urmărim puţin în acţiune pe Mitică, degajat de povara prejudecăţilor inerţiale şi etichetelor tendenţios-simplificatoare. …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţa „Inspecţiune”, de I.L. Caragiale

Camaradul Mitică din Inspecţiune, de I.L. Caragiale, este o apariţie halucinantă, enigmatică, nebuloasă şi neguroasă, …