Caracterizarea personajului principal Aleodor din basmul „Aleodor împărat”, de Petre Ispirescu

Specie de mare întindere a epicii populare, basmul este o naraţiune anonimă în proză, în care întâmplările reale se îmbină cu cele fantastice, armonizare din care reiese principalul reper estetic al acestei creaţii folclorice, fabulosul. Personajele basmului popular sunt fiinţe imaginare, înzestrate cu puteri supranaturale, ce întruchipează binele şi răul, din a căror confruntare iese învingător, întotdeauna, binele.

Spaţiul de desfăşurare a acţiunii este fantastic, specificul mitologic fiind ilustrat prin cifre simbolice şi obiecte cu puteri magice. Basmele populare româneşti cultivă vitejia umană, frumuseţea fizică şi morală concentrate în eroul principal, care întruchipează idealul de cinste, dreptate şi adevăr, el constituind imaginea binelui, aflat în luptă continuă cu forţele malefice, pe care le învinge în final.

Personajul principal şi eponim (care dă numele operei) al acestui basm popular este Aleodor, care participă activ la toate momentele acţiunii şi întruchipează forţele binelui. Este un personaj pozitiv şi imaginar, înzestrat cu puteri fabuloase şi constituie modelul moral de cinste şi dreptate al românului dintotdeauna. Încă din titlu se specifică numele eroului principal şi pozitiv, Aleodor, precum şi ipostaza de personaj fabulos, aceea de împărat.

Trăsăturile personajului

Trăsăturile personajului reies, indirect, din faptele şi întâmplările la care participă, din relaţiile sale cu celelalte personaje, precum şi din vorbele şi gândurile eroului. Aleodor este construit prin îmbinarea unor trăsături morale omeneşti cu trăsături supranaturale, acest mijloc artistic fiind specific pentru personajele din basmele populare.

Portretul moral

Portretul moral este definit prin câteva trăsături formulate direct de către narator încă de la începutul basmului. Aleodor creştea şi se făcea „mai isteţ şi mai iscusit”, iar când acesta îl salvează pe corb legându-i aripa ruptă, naratorul îşi exprimă direct admiraţia pentru bunătatea tânărului, afirmând că era „băiat viteaz şi de treabă”.

Tot prin caracterizare directă sunt şi trăsăturile reieşite din opinia celorlalte personaje. Tatăl lui, aflat pe patul de moarte, este convins că fiul său va dovedi iscusinţă în cârmuirea împărăţiei. Fata de împărat îl consideră „nurliu şi drăgălaş” şi însuşi Verdeş împărat se minuna de „isteţimea” lui.

Alte trăsături morale reies în mod indirect, din atitudinea, faptele şi vorbele personajului. Aleodor recunoaşte cinstit că a greşit atunci când a călcat pe moşia lui Jumătate-de-om-călare-pe-jumătate-de-iepure-şchiop dar, viteaz şi demn, tânărul îi propune pocitaniei să se înfrunte în luptă dreaptă.

Slutul refuză înfruntarea directă pretinzând ca, în schimbul iertării să i-o aducă pe fiica împăratului Verdeş, pe care s-o ia de soţie. Voinic, neînfricat şi cu un desăvârşit simţ al onoarei, Aleodor pleacă la drum ca să-şi ducă la bun sfârşit obligaţia asumată. Model de cinste şi corectitudine, el o aduce pe fiica de împărat pocitaniei, deşi fata îi devenise foarte dragă.

În călătoria către Verdeş împărat se manifestă o serie de trăsături, reieşite indirect din faptele eroului. Milos, voinicul salvează viaţa animalelor întâlnite în drumul său: ştiuca, tăunele şi corbul. În trecerea probelor la care-l supune Verdeş împărat, tânărul este curajos şi isteţ, el apelează la făpturile cărora le cruţase viaţa ca să-l ajute la necaz.

Deşi la primele două probe fata îl găseşte atunci când se ascunsese pe fundul mării, printre peşti, sau în înaltul cerului, în stolul de corbi, Aleodor nu dezarmează, ci, ambiţios, are încredere în sine şi în ajutorul prietenilor. Când se ascunde a treia oară în cosiţa fetei, aceasta nu-l mai găseşte şi voinicul reuşeşte astfel să obţină mâna tinerei pentru Jumătate-de-om-călare-pe-jumătate-de-iepure-şchiop, îndeplinindu-şi astfel misiunea.

În finalul basmului, după moartea pocitaniei, el dovedeşte calităţi de conducător şi inteligenţă, deoarece îşi extinde împărăţia şi peste moşia lui Jumătate-de-om-călare-pe-jumătate-de-iepure-şchiop şi se căsătoreşte cu fata de împărat.

Relaţia tânărului împărat cu celelalte personaje

Relaţia tânărului împărat cu celelalte personaje reliefează, indirect, şi alte trăsături etice ale protagonistului. Faţă de Jumătate-de-om-călare-pe-jumătate-de-iepure-şchiop este loial şi corect, îşi respectă cuvântul dat, dovedind responsabilitate şi simţul onoarei atunci când acceptă să i-o aducă pe fata lui Verdeş împărat. Onestitatea cu totul aparte reiese, indirect, din scena în care fata de împărat îl sărută în somn, iar el, cu toate că o iubea, „îi trase o palmă”, deoarece ea aparţinea pocitaniei.

Ca orice personaj de basm, Aleodor este un fel de Făt-Frumos, înzestrat cu însuşiri supranaturale: înţelege graiul necuvântătoarelor şi poate vorbi firesc cu acestea, putându-se metamorfoza cu ajutorul lor în cosăcel, corb şi lindină. Aleodor este, aşadar, un personaj în care se împletesc însuşiri omeneşti şi puteri fabuloase.

Autorul anonim nu îi alcătuieşte un portret fizic, deoarece Aleodor întruchipează spiritul de dreptate şi credinţă, cinstea, generozitatea, inteligenţa şi bunătatea, calităţi morale ale românilor dintotdeauna. Însuşirile etice şi cele supranaturale ale personajului pozitiv Aleodor sunt accentuate de antiteza dintre acesta şi Jumătate-de-om-călare-pe-jumătate-de-iepure-şchiop.

Finalul

Finalul fericit, cu triumful binelui asupra forţelor malefice, dau basmului dimensiuni morale. Naratorul anonim impune norme etice esenţiale manifestate din cele mai vechi timpuri în firea poporului român, iar admiraţia pe care o are pentru comportamentul eroului conduce la ideea că acesta este un exemplu de conduită demn de urmat.

„Multe veacuri poveştile poporului român au circulat doar prin viu grai, nestânjenite, între Ţara Românească, Moldova şi Transilvania, contribuind la păstrarea unităţii de limbă şi la unificarea aceloraşi năzuinţe spre mai bine ale maselor populare.” (Proza populară - Corneliu Bărbulescu, Adrian Fochi, Sabina Stroescu)

Check Also

Caracterizarea personajului Mutul din nuvela „O reparaţie”, de I.L. Caragiale

Mutul din nuvela O reparaţie, de I.L. Caragiale, este unul dintre cei patru locatari ai …

Caracterizarea personajului Miţa Baston din drama „D’ale carnavalului”, de I.L. Caragiale

Spre deosebire de Nae Girimea, Iordache, Didina Mazu, Ipistatul şi Catindatul care, fie sunt rătăciţi …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţele „Căldură mare”, „Five o’clock”, „Iniţiativa…”, „Inspecţiune”, „Justiţie”, „La Moşi”, „Lanţul slăbiciunilor”, „Mitică”, „Proces-verbal”, „Tot Mitică”, „Tren de plăcere” şi „1 Aprilie”, de I.L. Caragiale

Gruparea textelor caragialiene unde apare nominal personajul, rezervă lectorului numeroase surprize şi revelaţii şocante ce …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţa „Ţal!…”, de I.L. Caragiale

Să-l urmărim puţin în acţiune pe Mitică, degajat de povara prejudecăţilor inerţiale şi etichetelor tendenţios-simplificatoare. …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţa „Inspecţiune”, de I.L. Caragiale

Camaradul Mitică din Inspecţiune, de I.L. Caragiale, este o apariţie halucinantă, enigmatică, nebuloasă şi neguroasă, …