Caracterizarea personajului Nae Ionescu din schiţa „Petiţiune…”, de I.L. Caragiale

Nae Ionescu, din schiţa Petiţiune..., de I.L. Caragiale, posesorul acestui nume pe cât de comun pe atât de grozav, dacă ne gândim la unul dintre iluştrii săi purtători din ultimele decenii ale primei jumătăţi de secol XX, este provincialul agasant care năvăleşte la ghişeul, iar mai apoi, înlăuntrul biroului „registraturii generale a unei mari administraţiuni” chiar Regia Monopolurilor Statului, unde Caragiale însuşi a fost o vreme funcţionar - terorizându-l pe impiegatul de serviciu cu solicitări repetate „pentru un pahar cu apă”, neapărat rece pentru că „e cald al dracului”.

În pofida încercărilor, aşijderea repetate, ale conştiinciosului funcţionar de a-l determina să abordeze afacerile pentru care se afla acolo. Nae Ionescu arată o irepresibilă aplecare spre conversaţia familiară pe orice altă temă şi o sete teribilă. Când, în fine, excedat de comportarea lejeră a solicitantului, impiegatul îl aduce furios „la cestiune”, se constată că petiţiunea mătuşii prietenului care îi ceruse serviciul înregistrării cu ocazia unei anterioare veniri la Bucureşti (recurenţa motivului „lanţul slăbiciunilor” este evidentă) trebuia depusă „la pensii”.

Nae Ionescu va pleca într-acolo după ce, în prealabil mai cere şi mai capătă un pahar cu apă (al cincilea!) pe care, răbdător, funcţionarul îl lasă să-l bea „în tihnă”, poruncindu-i, apoi aprodului să-l dea afară pe pisălog. Cu excepţia începutului, care fixează descriptiv momentul anterior întâlnirii face to face a celor două personaje, aproape întreaga desfăşurare epică ulterioară se reduce la schimbul de replici presupusul petiţionar-impiegatul-aprodul, dinamizat doar de intrările şi ieşirile ultimului şi de tentativele lui Nae Ionescu de a utiliza batista personală a celui aflat pe baricada locului de muncă. Şi Petiţiune... intră, ca formulă literară, în categoria schiţelor-scenetă (a fost şi insistent reprezentată ca atare în numeroase scheciuri TV sau radiofonice, şi în spectacole de divertisment).

Personajul Nae Ionescu prezintă interes prin mecanica deconcertantă a comportamentului (excesiv de familiar pentru ambianţa austeră a unui birou de instituţie publică), la care se adaugă funcţionarea în gol a apetitului său pentru conversaţia gratuită în condiţiile în care impiegatul refuză, practic, dialogul sau încearcă să-l devieze către zona finalist-utilitară a întrevederii profesionale. Peste situaţia care rezultă din această inadecvare adie briza umorului mai mult sau mai puţin absurd ce va căpăta un plus de consistenţă în Căldură mare (18 mai 1901, Petiţiune... fiind publicată pe 29 septembrie 1900).

Check Also

Caracterizarea personajului Miţa Baston din drama „D’ale carnavalului”, de I.L. Caragiale

Spre deosebire de Nae Girimea, Iordache, Didina Mazu, Ipistatul şi Catindatul care, fie sunt rătăciţi …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţele „Căldură mare”, „Five o’clock”, „Iniţiativa…”, „Inspecţiune”, „Justiţie”, „La Moşi”, „Lanţul slăbiciunilor”, „Mitică”, „Proces-verbal”, „Tot Mitică”, „Tren de plăcere” şi „1 Aprilie”, de I.L. Caragiale

Gruparea textelor caragialiene unde apare nominal personajul, rezervă lectorului numeroase surprize şi revelaţii şocante ce …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţa „Ţal!…”, de I.L. Caragiale

Să-l urmărim puţin în acţiune pe Mitică, degajat de povara prejudecăţilor inerţiale şi etichetelor tendenţios-simplificatoare. …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţa „Inspecţiune”, de I.L. Caragiale

Camaradul Mitică din Inspecţiune, de I.L. Caragiale, este o apariţie halucinantă, enigmatică, nebuloasă şi neguroasă, …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţa „Iniţiativa…”, de I.L. Caragiale

În schiţa Iniţiativa…, de I.L. Caragiale, Mitică este părintele azvârlit pe culmile disperării din cauza …