Caracterizarea personajului Ipistatul din drama „D’ale carnavalului”, de I.L. Caragiale

Ipistatul din comedia D’ale carnavalului, de I.L. Caragiale, este un personaj episodic: apare în doar trei dintre cele 34 de scene ale comediei, în ultimul act. Mai mult: dacă ţinem seama că în tabloul final nu are nici o replică, pierzându-se în grupul de bărbaţi preocupaţi de aranjarea mesei, apariţiile sale se reduc, practic, la două scene. Ambele savuroase, însă.

Chemat de Iordache să-i arestuiască pe turbulenţii Pampon şi Crăcănel, care dau buzna în miez de noapte în frizeria lui Nae Girimea în căutarea Bibicului, Ipistatul, însoţit de doi sergenţi, îi „umflă” rapid pe vinovaţi, transportându-i la secţie nu înainte de a rezolva cu solicitantul chestiunea care îl interesează cel mai tare: completarea numerelor la o loterie, având ca miză un portabac cu două cântece, unde omul legii este organizator şi, de fiecare dată, câştigător.

Istoria cu loteria durează de ceva vreme („- Iar?” întreabă excedat Iordache atunci când Ipistatul îi cere, „cu tonul foarte dulce”, să intre încă odată în joc), iar faptul că şi la ultima tragere norocosul este tot proprietarul portabacului asigură condiţiile ca ea să continue sine die.

Ca reprezentant al autorităţii publice, Ipistatul nu diferă esenţial de omologii săi profesionali din restul operei lui Caragiale, ba chiar are, ca şi Ipingescu („rezon”) sau Pristanda („curat”), un tic verbal („vorrrbă!”) şi un aplomb similar când trebuie să-şi facă datoria în avantajul prietenilor sau şefilor. Mai interesant se relevă în calitate de promotor al acelui joc de-a loteria în care îşi implică dezinvolt clienţii, fie ei reclamanţi (Iordache) sau reclamaţi (Crăcănel şi Pampon), toţi fiind nevoiţi, după consumarea fiecărei runde, să constate cu repetabilă obidă: „- A murit francul!”.

Ipistatul pare a fi, în acest context, o rudă de sânge a lui Lefter Popescu din Două loturi care însă, spre deosebire de fatalistul funcţionar ministerial („- Ţi-ai găsit! eu şi noroc!”), îşi construieşte un mecanism compensatoriu de uz personal, menit să-i întreţină iluzia şansei, inclusiv cu preţul trist al perpetuei autoadministrări a injecţiei cu minciună.

Este, dacă vreţi, varianta derizorie a dramaticei „minciuni vitale” care, până la un punct, asigură supravieţuirea onorabilă a multora dintre personajele teatrului ibsenian. Cred că a vedea în Ipistatul un banal escroc, doritor să-şi rotunjească venitul salarial cu sumele depuse de diverşi inşi în contul unei pseudoloterii la care ştiu bine că nu vor câştiga niciodată este un mod de a-l sacrifica simplist ca personaj.

Să ne amintim: în scena a VIII (III), el intră repede, anunţând: „- S-a tras lotul... Acum l-am tras!...”: lipsitul de experienţă Pampon se interesează de rezultat: „- Ei?”; cinicul Nae Girimea azvârle sarcastic: „- Ştiu cine l-a câştigat”: imperturbabil, ba chiar „cu multă naivitate”. Ipistatul lansează cunoscuta replică: „- Iar eu, domnule, închipuieşte-ţi noroc!”

Notaţia aceasta, „cu multă naivitate”, indiferent câtă (probabilă) ironie auctorială conţine, mă face să plasez personajul în categoria deznădăjduiţilor care, pentru a-şi masca singurătatea. Îşi expediază singuri scrisori. Ipistatul aduce încă un argument - modest, dar argument! - că vegetaţia luxuriant-comică a lumii lui Caragiale ascunde adesea neaşteptate teritorii de dramă.

Check Also

Caracterizarea personajului Mutul din nuvela „O reparaţie”, de I.L. Caragiale

Mutul din nuvela O reparaţie, de I.L. Caragiale, este unul dintre cei patru locatari ai …

Caracterizarea personajului Miţa Baston din drama „D’ale carnavalului”, de I.L. Caragiale

Spre deosebire de Nae Girimea, Iordache, Didina Mazu, Ipistatul şi Catindatul care, fie sunt rătăciţi …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţele „Căldură mare”, „Five o’clock”, „Iniţiativa…”, „Inspecţiune”, „Justiţie”, „La Moşi”, „Lanţul slăbiciunilor”, „Mitică”, „Proces-verbal”, „Tot Mitică”, „Tren de plăcere” şi „1 Aprilie”, de I.L. Caragiale

Gruparea textelor caragialiene unde apare nominal personajul, rezervă lectorului numeroase surprize şi revelaţii şocante ce …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţa „Ţal!…”, de I.L. Caragiale

Să-l urmărim puţin în acţiune pe Mitică, degajat de povara prejudecăţilor inerţiale şi etichetelor tendenţios-simplificatoare. …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţa „Inspecţiune”, de I.L. Caragiale

Camaradul Mitică din Inspecţiune, de I.L. Caragiale, este o apariţie halucinantă, enigmatică, nebuloasă şi neguroasă, …