Caracterizarea personajului Iordache din drama „D’ale carnavalului”, de I.L. Caragiale

Iordache din comedia D’ale carnavalului, de I.L. Caragiale, este o calfă la salonul frizeriei model a domului Nae Girimea, confident şi complice în primejdioasele istorii amoroase în care este implicat patronul său, Iordache are ceva din isteţimea, dinamica şi inventivitatea şoltică devenite marcă arhetipală pentru valetul din comediile dintotdeauna ale lumii, dar şi o placiditate, o lehamite şi un sictir de-ale noastre, levantine, care îi particularizează etnic şi istoric conduita.

Deşi, faptic, acţiunea piesei este declanşată de întâmplătoarea găsire de către Pampon în odaia Didinei a două bileţele suspecte, startul încurcăturilor care alcătuiesc substanţa şi imprimă tonalitatea comediei îl dă Iordache prin informaţia livrată bănuitorului încornorat că amantul Miţei este Crăcănel.

Practic, din acest moment începe totul în D’ale carnavalului: qui pro quo-urile şi, mai ales, urmăririle - numeroasele, complicatele şi derutantele urmăriri care reprezintă conţinutul aproape exclusiv al acţiunii, tot de la Iordache vine şi soluţia conflictului ajuns la apogeu în urma navalei trioului Crăcănel-Pampon-Catindatul la frizerie: el îl cheamă pe Ipistatul care îi va aresta pe agresori, prilejuindu-i lui Girimea intervenţia împăciuitoare în favoarea violatorilor de domiciliu-sediu („- Haha! i-am lucrat. Să vedem cum are să prinză politica; eu i-am băgat, el să-i scoată; eu i-am regulat, el să-i scape...”).

Risipirea oricărei suspiciuni privitoare la Nae şi deschiderea drumului către happy end-ul cu vin şi mezeluri sunt, aşijderea, „lucrătura” lui Iordache („- Aşa-i că a prins bine politica mea?”).

A vedea în el un figaro dâmboviţean sau, mai mult, un fel de Puck care leagă şi dezleagă firele acţiunii, regizând din umbră întreaga tevatură şi conducând-o către aşteptatul final nu este cu totul greşit. Atâta doar că Iordache este lipsit de spirit ludic şi de intenţionalităţi năzdrăvane: pare un Puck cam obosit şi cam plictisit de toată aventura în care intră fără fervoare, obligat de împrejurări, când atmosfera este deja încinsă (Pampon îl caută turbat pe Bibicul, Miţa, înnebunită de gelozie, promite „un scandal... cum n-a mai fost până acuma în Universul”, Crăcănel descinde şi el la faţa locului, iar Nae, care tocmai a aflat de vizita Mangafalei, se pregăteşte să dea piept cu învolburata republicană), Iordache, în deplină cunoştinţă de toate acestea şi, pe deasupra, excedat de capriciile stomatologice ale Catindatului, are o reacţie de sastiseală aproape cosmică în paralizantul ei derizoriu: „- Mă duc... să-mi isprăvesc porţia de varză”. Un Puck care, atunci când toată lumea clocoteşte în jurul său, rămâne preocupat de porţia de varză nu poate ieşi decât din condeiul unei creaturi umane pur şi simplu nepământeană în genialitatea ei!

Check Also

Caracterizarea personajului Mutul din nuvela „O reparaţie”, de I.L. Caragiale

Mutul din nuvela O reparaţie, de I.L. Caragiale, este unul dintre cei patru locatari ai …

Caracterizarea personajului Miţa Baston din drama „D’ale carnavalului”, de I.L. Caragiale

Spre deosebire de Nae Girimea, Iordache, Didina Mazu, Ipistatul şi Catindatul care, fie sunt rătăciţi …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţele „Căldură mare”, „Five o’clock”, „Iniţiativa…”, „Inspecţiune”, „Justiţie”, „La Moşi”, „Lanţul slăbiciunilor”, „Mitică”, „Proces-verbal”, „Tot Mitică”, „Tren de plăcere” şi „1 Aprilie”, de I.L. Caragiale

Gruparea textelor caragialiene unde apare nominal personajul, rezervă lectorului numeroase surprize şi revelaţii şocante ce …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţa „Ţal!…”, de I.L. Caragiale

Să-l urmărim puţin în acţiune pe Mitică, degajat de povara prejudecăţilor inerţiale şi etichetelor tendenţios-simplificatoare. …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţa „Inspecţiune”, de I.L. Caragiale

Camaradul Mitică din Inspecţiune, de I.L. Caragiale, este o apariţie halucinantă, enigmatică, nebuloasă şi neguroasă, …