Caracterizarea personajului Iordache Brânzovenescu din drama „O scrisoare pierdută”, de I.L. Caragiale

Iordache Brânzovenescu, este un avocat, proprietar, unul dintre fruntaşii politici din capitala judeţului de munte unde este plasată acţiunea comediei O scrisoare pierdută, de I.L. Caragiale, membru al tuturor comitetelor şi comiţiilor prezidate de Trahanache. Formează cu Farfuridi un cuplu deloc monocolor, reductibil la o dominantă, oricare ar fi aceea.

Chiar dacă, figurativ, admitem că ambii intră în alcătuirea aceluiaşi instrument, fiecare scoate sunete absolut distincte. Părerea că Brânzovenescu ar fi doar ecoul fidel al vocii lui Farfuridi e fantezie pură. Cei doi văd lumea în culori diferite şi asta nu doar la propriu („Brânzovenescu: [aparte]: - E galben! Farfuridi: [aparte]: - Ce roşu s-a făcut!”).

Sunt mai mult decât amici politici - sunt prieteni, dar se ştie: în orice prietenie unul este stăpân, iar celălalt supus, Iordache este supusul - unul cârtitor, incomod, mefient, dar, finalmente, un subaltern care acceptă tutela şefului, nu visează şi nu vizează onoruri, e placid şi precaut din comoditate. Cartezian în atitudine, se dovedeşte totuşi permeabil şi mimetic: prinde din zbor ideea posibilei trădări a prefectului şi se alătură campaniei de demascare a infamiei.

Poate nu neapărat din convingere, cât din spirit de solidaritate cu prietenul pe care îl admiră în secret (nu este exclus ca între ei să existe şi o diferenţă de vârstă în măsură să-l avantajeze pe Farfuridi). Ceea ce îi desparte fundamental ţine de maniheismul atitudinii: spre deosebire de Tache, Brânzovenescu este laş şi oportunist.

Când principialul Farfuridi îi înfăţişează scenariul odios al desemnării lui Caţavencu drept candidat pe fondul unei pasivităţi generale, răspunde fricos: „- Te joci cu puterea?”, preocuparea lui cea mai importantă relevându-se a fi teama de repercusiuni: „- Numai să nu păţim ceva”.

În numele ei, refuză semnarea telegramei către Comitetul electoral central, guvern, presă („- E tare! prea tare! n-o iscălesc”) şi tot în numele ei încearcă să-l potolească pe Farfuridi în pauza întrunirii, când amicul său înfierbântat îşi atacă atât adversarul, cât şi colegii trădători din comitet („- Tache! Tache, fii cuminte”). La adăpostul anonimatului, reflexele sale politice şi morale redevin corecte.

Check Also

Caracterizarea personajului Mutul din nuvela „O reparaţie”, de I.L. Caragiale

Mutul din nuvela O reparaţie, de I.L. Caragiale, este unul dintre cei patru locatari ai …

Caracterizarea personajului Miţa Baston din drama „D’ale carnavalului”, de I.L. Caragiale

Spre deosebire de Nae Girimea, Iordache, Didina Mazu, Ipistatul şi Catindatul care, fie sunt rătăciţi …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţele „Căldură mare”, „Five o’clock”, „Iniţiativa…”, „Inspecţiune”, „Justiţie”, „La Moşi”, „Lanţul slăbiciunilor”, „Mitică”, „Proces-verbal”, „Tot Mitică”, „Tren de plăcere” şi „1 Aprilie”, de I.L. Caragiale

Gruparea textelor caragialiene unde apare nominal personajul, rezervă lectorului numeroase surprize şi revelaţii şocante ce …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţa „Ţal!…”, de I.L. Caragiale

Să-l urmărim puţin în acţiune pe Mitică, degajat de povara prejudecăţilor inerţiale şi etichetelor tendenţios-simplificatoare. …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţa „Inspecţiune”, de I.L. Caragiale

Camaradul Mitică din Inspecţiune, de I.L. Caragiale, este o apariţie halucinantă, enigmatică, nebuloasă şi neguroasă, …