Caracterizarea personajului Ion din drama „Năpasta”, de I.L. Caragiale

Personajul Ion din drama Năpasta, de I.L. Caragiale, este un fost pădurar în Corbeni, condamnat pentru omor la 20 de ani de temniţă, din care ispăşeşte nouă. Victimă a unei erori judiciare: arestat pentru că avea cămaşa pătată de sânge, asupra sa găsindu-se câteva obiecte aparţinând mortului, Dumitru Cirezarul, soţul Ancăi, este torturat până când recunoaşte o crimă pe care n-o săvârşise.

Din cauza bătăilor, aplicate cu predilecţie în cap, înnebuneşte, alternând momentele în care se comportă ca un copil îngrozit, cu acelea de delir mistic, în care comunică cu Maica Domnului, precum şi cu scurte perioade de luciditate. Evadează din închisoare urmând impulsul unui semn divin, iar hazardul - numele profan al destinului - îi împinge paşii către cârciuma lui Dragomir, adevăratul ucigaş.

Apariţia sa se dovedeşte de-a dreptul providenţială pentru Anca şi pentru şansa de punere în operă a planurilor ei de răzbunare, nebunul funcţionând ca o armă perfectă în acest sens. Suferinţele lui, îndurate pe nedrept, îl tulbură profund pe Dragomir, obligându-l să-şi divulge trăirile vinovate, ceea ce o întăreşte pe Anca în hotărârea de a-şi pedepsi bărbatul.

Iniţial, în proiectul său, nebunului i se distribuie rolul de mână ucigaşă, dar suicidul acestuia, survenit într-un nebulos puseu mistic, îi sugerează femeii o soluţie mai crudă: îl va acuza pe Dragomir de omorârea lui Ion în speranţa că acela va reitera la ocnă chinurile la care fusese supus inocentul oaspete din faptul nopţii. Proiectat de întâmplare, în urmă cu nouă ani, într-un cumplit, dar străin joc al dragostei şi al morţii, Ion îşi preschimbă astfel sinuciderea în instrumentul unui la fel de alienat şi de cumplit joc al răzbunării.

Ca personaj, el are pregnanţă, densitate dramatică şi un plus substanţial de veridicitate (comportamentală şi de limbaj) în raport cu co-participanţii la zguduitoarea dramă în care sunt angrenaţi. Asemenea tuturor nebunilor tragici (de exemplu, Lennie din Oameni şi şoareci), produce asupra lectorului, spectatorului o impresie puternică, augmentată de regresia în infantil care pigmentează cu accente emoţionale pătrunzătoare inclusiv momentele de extaz mistic ale discursului scenic.

Pentru un interpret talentat, partitura lui Ion oferă datele necesare şi suficiente realizării unei veritabile creaţii actoriceşti lucru care, de-a lungul şi de-a latul timpului, s-a şi întâmplat, de altfel.

Check Also

Caracterizarea personajului Mutul din nuvela „O reparaţie”, de I.L. Caragiale

Mutul din nuvela O reparaţie, de I.L. Caragiale, este unul dintre cei patru locatari ai …

Caracterizarea personajului Miţa Baston din drama „D’ale carnavalului”, de I.L. Caragiale

Spre deosebire de Nae Girimea, Iordache, Didina Mazu, Ipistatul şi Catindatul care, fie sunt rătăciţi …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţele „Căldură mare”, „Five o’clock”, „Iniţiativa…”, „Inspecţiune”, „Justiţie”, „La Moşi”, „Lanţul slăbiciunilor”, „Mitică”, „Proces-verbal”, „Tot Mitică”, „Tren de plăcere” şi „1 Aprilie”, de I.L. Caragiale

Gruparea textelor caragialiene unde apare nominal personajul, rezervă lectorului numeroase surprize şi revelaţii şocante ce …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţa „Ţal!…”, de I.L. Caragiale

Să-l urmărim puţin în acţiune pe Mitică, degajat de povara prejudecăţilor inerţiale şi etichetelor tendenţios-simplificatoare. …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţa „Inspecţiune”, de I.L. Caragiale

Camaradul Mitică din Inspecţiune, de I.L. Caragiale, este o apariţie halucinantă, enigmatică, nebuloasă şi neguroasă, …