Caracterizarea personajului Iancu Verigopolu din schiţa „Mici economii…”, de I.L. Caragiale

Iancu Verigopolu din schiţa Mici economii..., de I.L. Caragiale, este soţul soţiei sale din ale cărei „mici economii” se descurcă într-o manieră de invidiat fie că e vorba de propria stipendiere (Iancu Verigopolu este şomer ca urmare a demisiei), de achiziţionarea unei locuinţe noi şi dichisite („salon, patru odăi, baie, bucătărie, odaie de servitori, pivniţă, singuri în curte, tout a l’egout, grădiniţă” cu chiria achitată anticipat pe 6 luni), de o gustare la botul calului sau de un prânz agrementat cu mezeluri, icre moi „şi o sticlă de marsala”.

Sugestia este că madam Aglae Verigopolu, „încântătoarea soţie a amicului”, îşi comercializează farmecele feminine cu acceptul tacit al bărbatului, ceea ce face dintr-însul un personaj cu totul odios. Există însă în schiţă un detaliu care pune sub semnul întrebării justeţea acestui verdict: Iancu Verigopolu a demisionat nu în virtutea încrederii în capacitatea nevestei de a asigura din surse proprii bunăstare familiei, ci din motive de „independenţă” şi „caracter”, pentru că nu mai era dispus să rabde la nesfârşit „toate şicanele, toate aroganţele şi toate lipsele de educaţiune ale unui şef”.

În judecarea personajului, se deschid două posibilităţi:

  • Verigopolu este, realmente, un tip demn şi dezinteresat de cele materiale („mai bine sărac şi curat”) şi-atunci probabilitatea ca el să patroneze conştient imoralitatea consoartei tinde spre zero, personajul relevându-se, în acest caz, drept un biet naiv, care chiar nu bănuieşte sursa „micilor economii”;
  • dimpotrivă, o cunoaşte foarte bine, demisionează pentru că ştie că se poate baza pe ea, discursul său despre demnitate este fals de la un capăt la altul şi atunci personajul se transformă într-un proxenet conjugal monstruos şi detestabil, aşa cum nu sunt, de regulă, personajele lui Caragiale, în general, şi cele din momente şi din schiţe, cu deosebire.

În cazul lui Iancu Verigopolu s-a plusat excesiv pe mizerabilismul sufletesc al bărbatului, umoarea neagră a criticilor împingându-l în zonele întunecate ale subumanului. Or, nenea Iancu este în chip evident ironic cu el, dar nici o dată sarcastic.

Check Also

Caracterizarea personajului Mutul din nuvela „O reparaţie”, de I.L. Caragiale

Mutul din nuvela O reparaţie, de I.L. Caragiale, este unul dintre cei patru locatari ai …

Caracterizarea personajului Miţa Baston din drama „D’ale carnavalului”, de I.L. Caragiale

Spre deosebire de Nae Girimea, Iordache, Didina Mazu, Ipistatul şi Catindatul care, fie sunt rătăciţi …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţele „Căldură mare”, „Five o’clock”, „Iniţiativa…”, „Inspecţiune”, „Justiţie”, „La Moşi”, „Lanţul slăbiciunilor”, „Mitică”, „Proces-verbal”, „Tot Mitică”, „Tren de plăcere” şi „1 Aprilie”, de I.L. Caragiale

Gruparea textelor caragialiene unde apare nominal personajul, rezervă lectorului numeroase surprize şi revelaţii şocante ce …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţa „Ţal!…”, de I.L. Caragiale

Să-l urmărim puţin în acţiune pe Mitică, degajat de povara prejudecăţilor inerţiale şi etichetelor tendenţios-simplificatoare. …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţa „Inspecţiune”, de I.L. Caragiale

Camaradul Mitică din Inspecţiune, de I.L. Caragiale, este o apariţie halucinantă, enigmatică, nebuloasă şi neguroasă, …