Caracterizarea personajului Iancu Pampon din drama „D’ale carnavalului”, de I.L. Caragiale

Iancu Pampon din comedia D’ale carnavalului, de I.L. Caragiale, este un „fost tist de vardişti la Ploieşti” (ofiţer, adică), şi-a „sacrificat cariera de militar” pentru „cel mai sacru amor”, Didina Mazu, poposind în Bucureşti unde se îndeletniceşte cu jocul de cărţi, dexteritatea în materie de trişat aducându-i porecla „Conţina cu cinci fanţi”.

După o noapte lucrativă, în care câştigă trei poli, lefterindu-şi partenerii cu metoda sa infailibilă („- I-am ras...”), revenit dimineaţa acasă la Didina, Pampon găseşte rătăcite pe jos două hârtiuţe suspecte: „un bilet de abonament la frizeria model a lui d. Nae Girimea” şi „un bilet de amor de la o damă către «Bibicul» ei”.

Intră la idei şi declanşează imediat o anchetă menită să elucideze chestiunea „traducerii” ce i se profilează instantaneu în minte şi să conducă la identificarea „Bibicului”, prezumtivul vinovat de a fi amăgit „o fiinţă nevinovată... o femeie... ochi alunecoşi, inimă zburdalnică!...”. În continuare, toate acţiunile sale sunt subsumate obstinatei căutări a celui care-l face „turbat de gelozie” în vederea aplicării meritatei corecţii fizice („- O să-i rup şalele...”).

Iancu Pampon află de la poliţie unde se află frizeria lui Nae şi se prezintă convins că de aici va putea lua urma Bibicului. Întâmplarea îi scoate înainte pe Miţa, autoarea biletului de amor, întâlnirea confirmându-le celor doi suferinzi sentimentali temeinicia bănuielilor şi întărindu-i în decizia de a se răzbuna.

Tot de aici încep şi încurcăturile: Pampon, informat (corect) de Iordache precum că picatul cu musca-n lapte Crăcănel este amantul Miţei, crede că el este spiţerul, recte, infamul care o curtează cu succes pe Didina, drept pentru care îi cârpeşte câteva palme straşnice.

Convocat de concitadina sa ploieşteancă la sala de carnaval cu asigurarea că atât Bibicul cât şi dama de verde vor fi acolo, fiorosul încornorat se prezintă la locul faptei, are un dialog lămuritor cu nefericitul Crăcănel şi intră în vârtejul aiuritor al schimbării costumelor, neizbutind să-i repereze pe culpabili.

Le ia totuşi urma, descinde în forţă la domiciliul lui Girimea, este arestat de Ipistat, eliberat la intervenţia galantului frizer şi înghite pe nemestecate versiunea acestuia asupra evenimentelor, participând, în final, la cheful care se încinge în chip de coda con tutti (ultima sa replică este: „- Aida la masă”).

Asemenea numelui Didinei Mazu, şi cel al lui Pampon contribuie direct la derularea acţiunii, rostirea sa de către Catindat în dialogul cu dama îmbrăcată în poloneză trimiţând femeia (convinsă că a fost recunoscută) pe o pistă falsă, ceea ce o obligă să-şi schimbe costumul, fapt ce generează altă serie de încurcături, perfect plauzibile, de altfel, şi excelent conduse sub aspectul tehnicii dramatice, totuşi, atribuirea acestui nume personajului nu se justifică exclusiv prin nevoia de amplificare a volutelor acţiunii: sonoritatea lui milităroasă şi găunos-solemnă sugerează ceva din atitudinea băţoasă, agresiv-revanşardă a omului, dar şi ostentaţia şi neconsistenţa impulsurilor sale violente.

Pampon trece rapid de la furia împotriva Bibicului la compasiunea pentru nefericirea multiplu recurentă a lui Mache Razachescu şi de la decizia de răzbunare cruntă la vesela dumirire din final, când acceptă explicaţia gogonată a lui Girimea cu satisfacţia ingenuă cu care Dumitrache Titircă achiesează la firescul prezenţei legăturii de şic a lui Chiriac pe pernele patului dumneaei, Veta, consoarta jupânului.

De altfel, Iancu Pampon, în ciuda aparenţei de masivitate dură şi inflexibilă, se vădeşte în mai multe rânduri fragil pe dinăuntru, ba chiar tuşat de neaşteptate delicateţuri în gândire şi comportament. Că este dominat de Didina se vede de la o poştă din relatarea scenei în care, după noaptea petrecută la jocul de cărţi, revine acasă şi găseşte cele două bileţele compromiţătoare.

Mai interesant este detaliul că, deplin convins de infidelitatea Didinei, nu-i face nici o aluzie, nu-i adresează nici un reproş, privind-o indulgent ca pe o victimă a Bibicului nesăţios şi „mişel” („- Da, pe amanta ta o cheamă Miţa; dar ca un mişel ce eşti, nu te-ai mulţumit cu o amantă... Ai atacat şi pe amanta mea, Didina.... Ai nenorocit-o!”).

Damele sunt aprioric absolvite de orice vină („- Femeia... ochi alunecoşi...” etc.): într-o chestiune de traducere, întreaga responsabilitate cade pe umerii masculului văzut ca agresor cutreierat de porniri condamnabile şi distructive: „- Da! să-ţi fie frică de o nenorocire; pentru că precum ai vrut tu să nenoroceşti pe Didina...”.

Ca şi în alte cazuri (Jupân Dumitrache, Zaharia Trahanache), propensiunea organică a lui Caragiale către ridicol şi caricatură este subminată de forţa lui de creaţie care-i transcende uneori intenţiile ori le atenuează sensibil contondenta etică.

Aşa cum personajele amintite din O noapte furtunoasă şi O scrisoare pierdută se relevă, dincolo de voinţa autorului, drept soţi cărora, în comportamentul casnic, nu li se poate imputa, practic, mai nimic, la fel Iancu Pampon este, ca bărbat, un autentic chevalier sans peur et sans reproche. Drama (a noastră, nu a lui!) rezidă în faptul că tocmai asta îl face rizibil.

Check Also

Caracterizarea personajului Mutul din nuvela „O reparaţie”, de I.L. Caragiale

Mutul din nuvela O reparaţie, de I.L. Caragiale, este unul dintre cei patru locatari ai …

Caracterizarea personajului Miţa Baston din drama „D’ale carnavalului”, de I.L. Caragiale

Spre deosebire de Nae Girimea, Iordache, Didina Mazu, Ipistatul şi Catindatul care, fie sunt rătăciţi …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţele „Căldură mare”, „Five o’clock”, „Iniţiativa…”, „Inspecţiune”, „Justiţie”, „La Moşi”, „Lanţul slăbiciunilor”, „Mitică”, „Proces-verbal”, „Tot Mitică”, „Tren de plăcere” şi „1 Aprilie”, de I.L. Caragiale

Gruparea textelor caragialiene unde apare nominal personajul, rezervă lectorului numeroase surprize şi revelaţii şocante ce …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţa „Ţal!…”, de I.L. Caragiale

Să-l urmărim puţin în acţiune pe Mitică, degajat de povara prejudecăţilor inerţiale şi etichetelor tendenţios-simplificatoare. …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţa „Inspecţiune”, de I.L. Caragiale

Camaradul Mitică din Inspecţiune, de I.L. Caragiale, este o apariţie halucinantă, enigmatică, nebuloasă şi neguroasă, …