Caracterizarea personajelor Niţă şi Ghiţă din schiţa „C.F.R.”, de I.L. Caragiale

Niţă şi Ghiţă din schiţa C.F.R., de I.L. Caragiale, sunt personaje din categoria - abundent reprezentată în momente şi schiţe a amicilor caragialieni, în majoritate, funcţionari publici („G.: - E cam târziu; mâine am canţilerie de dimineaţă...”), care îşi fac veacul prin berării şi cafenele unde pun ţara la cale cu aplomb oral neostoit.

Apariţia în local a unui muşteriu cu chef de vorbă şi predispus la confesiuni le mobilizează instantaneu atenţia şi le activează spiritul băşcălios. Întrevăzând în „magazionerul” vorbăreţ, cu nevastă tânără şi apetisantă, un cocu numai bun de luat în bâză.

Niţă şi Ghiţă dezvoltă o întreagă strategie interogativă menită a-l determina pe „noul sosit” să ofere cât mai multe amănunte despre voiajul nocturn al Miţii cu „şeful” în „cuşeu” separat pe o rută feroviară lungă şi despre presupusul lor concubinaj înflorit la umbra naivităţii în floarea soţului încornorat.

Pe canavaua povestirii „magazionerului”, cei doi dezvoltă, cu voluptăţi aproape voyeriste, un scenariu imaginar paralel, apt să le satisfacă apetitul pentru istorii adulterine, dar şi să le alimenteze aplombul batjocoritor generat de cecitatea credulă a amicului, aplomb ce se amplifică progresiv până la ferocitatea jubilaţiei duioase dinaintea finalului. „G.: - Nene! (cu multă căldură] Nene! Lasă-mă să te pup! [se pupă cu magazionerul)”.

Când află că Miţa şi „şeful” sunt fraţi buni. Niţă şi Ghiţă rămân consternaţi şi trăiesc frustrarea copilului căruia i se ia din mână o jucărie miraculoasă. Odată risipită vraja, refuză ostentativ invitaţia amicului la un şvarţ: într-adevăr, de acum, acesta „nu mai are nici un haz”! Spre deosebire de imaginarul suculent şi conotativ, realitatea pedestră şi limitativă decepţionează, ba chiar deprimă: ieşirea din ficţiune este, ca şi în cazul trezirii din fascinanta locura (nebunie) a lui don Quijote, dramatică, echivalând cu moartea. Din momentul aflării adevărului - recte, al plasării poveştii în denotativ - amicul este un om mort.

Literar vorbind, Niţă şi Ghiţă alcătuiesc un singur personaj: nu există note identitare specifice, replicile lor sunt interşanjabile, reacţiile absolut similare. Faptul că omogena lor partitură este repartizată pe două voci ţine exclusiv de raţiuni tehnice: nevoia de teatralizare suplimentară a dialogului şi evitarea situaţiei ca Niţă şi Ghiţă să vorbească singur când, în două rânduri, Amicul iese temporar din scenă.

Check Also

Caracterizarea personajului Mutul din nuvela „O reparaţie”, de I.L. Caragiale

Mutul din nuvela O reparaţie, de I.L. Caragiale, este unul dintre cei patru locatari ai …

Caracterizarea personajului Miţa Baston din drama „D’ale carnavalului”, de I.L. Caragiale

Spre deosebire de Nae Girimea, Iordache, Didina Mazu, Ipistatul şi Catindatul care, fie sunt rătăciţi …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţele „Căldură mare”, „Five o’clock”, „Iniţiativa…”, „Inspecţiune”, „Justiţie”, „La Moşi”, „Lanţul slăbiciunilor”, „Mitică”, „Proces-verbal”, „Tot Mitică”, „Tren de plăcere” şi „1 Aprilie”, de I.L. Caragiale

Gruparea textelor caragialiene unde apare nominal personajul, rezervă lectorului numeroase surprize şi revelaţii şocante ce …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţa „Ţal!…”, de I.L. Caragiale

Să-l urmărim puţin în acţiune pe Mitică, degajat de povara prejudecăţilor inerţiale şi etichetelor tendenţios-simplificatoare. …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţa „Inspecţiune”, de I.L. Caragiale

Camaradul Mitică din Inspecţiune, de I.L. Caragiale, este o apariţie halucinantă, enigmatică, nebuloasă şi neguroasă, …