Când însuşi glasul…, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Poezia Când însuşi glasul, de Mihai Eminescu, a apărut în revista „Convorbiri literare” din 1 octombrie 1879.

Acest sonet este considerat de critică nu numai ca piesa cea mai reuşită a tripticului, ci şi drept o veritabilă capodoperă a liricii eminesciene. Şi nu numai exegeţii români îl califică astfel; un comentator sobru ca Alain Guillermou este tot atât de categoric: „Fără îndoială că nobleţea ritmului, melancolia inspiraţiei, muzica extraordinară a cuvintelor se unesc pentru a face din acest poem un fel de model al genului”.

Şi în ordine el este punctul culminant prin creşterea tensiunii lirice şi apoteoza tragică din ultima strofă. Textul reia cu un grad de intensitate sporită secvenţa lirică precedentă. Chemarea poetului este mai melancolică, cu o notă de pietate muzicală în glas, o „dulce evlavie” şi deopotrivă mai arzătoare, mai încordată.

Chipul iubitei este spiritualizat, ochii mari sunt „purtători de pace” ca ai unei Madone rafaelite, iar privirea înseninează noaptea şi astfel invocarea se transformă într-un murmur de adoraţie religioasă nu însă fără un frison senzual: „Te pleacă iar zâmbind peste-a mea faţă, / A ta iubire c-un suspin arat-o, // Cu geana ta m-atinge pe pleoape, / Să simt fiorii strângerii în braţă”. Pentru a izbucni într-un vers cutremurător de o fervoare a iubirii aproape mistică: „Pe veci pierduto, vecinic adorato!”.

Mihai Eminescu

Ca şi celelalte două texte, (Când însuşi glasul) prin vibraţia muzicală învăluitoare a versurilor, flagranta imaginilor şi stările sufleteşti difuze se revendică de la poetica simbolistă, având reale afinităţi cu sonetele din Poemes saturniens ale lui Verlaine, şi mai ales cu Nevermore; poem al iubirii pierdute şi al clipelor de extaz ale începutului, ce nu se mai întorc niciodată. Altitudinea poeziei eminesciene este însă alta, urcând spre cerul metafizicii, sonetul verlainian rămânând în sfera evocării nostalgice.

Check Also

Visează androizii oi electronice?, de Philip K. Dick (comentariu literar, rezumat literar)

Philip Kindred Dick (16 decembrie 1928, Chicago, Illinois, Statele Unite – 2 martie 1982, Santa …

Visările unui hoinar singuratic, de Jean-Jacques Rousseau (comentariu literar, rezumat literar)

Jean-Jacques Rousseau (28 iunie 1712, Geneva, Elveţia – 2 iulie 1778, Ermenonville, Franţa) – scriitor. …

Virgina în grădină, de A.S. Byatt (comentariu literar, rezumat literar)

A.S. Byatt (pseudonimul literar al Antoniei Susan Drabble) (24 august 1936, Sheffield, Marea Britanie – …

Viii şi morţii, de Patrick White (comentariu literar, rezumat literar)

Patrick Victor Martindale White (28 mai 1912, Knightsbridge, Londra, Marea Britanie – 30 septembrie 1990, …

Vieţi pârjolite, de Ricardo Piglia (comentariu literar, rezumat literar)

Ricardo Piglia (24 noiembrie 1941, Adrogue, Argentina) – scriitor. Titlul original: Plata quemada Prima ediţie: …