Campania romană din Dacia din 101 d.Hr. şi a doua bătălie de la Tapae

Dacia rămânea un duşman potenţial pentru Imperiul Roman după încheierea tratatului din 89, foarte avantajos pentru ea. Venirea la putere a împăratului Traian (98-117) a marcat o schimbare radicală a politicii faţă de Dacia.

Traian a decis încălcarea tratatului şi declanşarea războiului, deoarece creşterea puterii regatului dac era o ameninţare pentru frontiera dunăreană a imperiului. De asemenea, s-au luat în calcul avantajele economice care puteau fi aduse prin anexarea Daciei şi prin stoparea subsidiilor care continuau să fie plătite către acest stat. Împăratul roman a pregătit războiul printr-o inspecţie pe linia Dunării (la începutul anului 99), urmată de o intensă activitate constructivă (fortificaţii, un canal navigabil în zona Porţilor de Fier).

În provinciile Moesia Superior şi Inferior exista deja o mare concentrare de trupe, încă din epoca lui Domiţian, dar au fost aduse şi alte legiuni şi trupe auxiliare din Pannonia şi Germania. După ce a declarat război la 25 martie 101, Traian s-a deplasat de la Roma în Moesia Superior, la cartierul general de la Viminacium. Traian a mobilizat efective impresionante: 13 legiuni (I Italica, I Adiutrix, I Minervia, II Adiutrix, II Traiana Fortis, IV Flavia Felix, V Macedonica, VII Claudia, X Gemina, XI Claudia, XIII Gemina, XIV Gemina, XXX Ulpia Victrix), 16 alae (unităţi auxiliare de cavalerie), 61 de cohorte (unităţi auxiliare de infanterie) şi alte formaţiuni neregulate.

Totalul poate fi apreciat la 150.000 de militari. Printre comandanţii acestor trupe se numărau generalii Licinius Sura, Caius Cilnius Proculus, Lusius Quietus, Quintus Glitius Agricola, Caius Iulius Quadratus Bassus şi Manius Laberius Maximus. Decebal dispunea de circa 50.000 de oameni, la care se adăugau unii aliaţi buri, bastarni şi sarmaţi.

O parte din trupe au fost transportate din Pannonia şi Germania cu flota provinciei Pannonia la Viminacium sub comanda lui Quintus Glitius Agricola, iar altele au fost concentrate la Ratiaria (Arcar, Bulgaria) şi Durostorum (Silistra, Bulgaria), sub comanda lui Manius Laberius Maximus. Armata lui Decebal a aşteptat în defensivă în zona Porţii de Fier a Transilvaniei şi în cetăţile din apropierea capitalei Sarmizegetusa. În Moesia Superior, armata romană a trecut Dunărea pe poduri de vase la Lederata (Ram, în Clisura Dunării) şi Dierna (Orşova), pătrunzând pe două căi în Banat. Corpul de armată comandat personal de Traian a trecut prin Berzovia, iar cel comandat de Manius Laberius Maximus a urmat valea Cernei.

Cele două coloane au făcut joncţiunea la Tibiscum (lângă Caransebeş), de unde s-au îndreptat spre Poarta de Fier a Transilvaniei (Tapae). În fine, alte forţe romane au trecut Dunărea pe la Durostorum spre trecătorile Bratocea şi Tabla Butii, pentru a lovi în partea de est a regatului dacic. Au fost cucerite cu această ocazie cetăţile dacice din nord-estul Munteniei. În teritoriul de la sud de Carpaţii Meridionali şi în Banat a început construirea de drumuri şi castre. Nu este exclusă şi o înaintare pe valea Mureşului a unora dintre trupele din Pannonia.

Înainte de a ajunge în zona Porţii de Fier a Transilvaniei, Traian a primit din partea unor aliaţi ai lui Decebal (burii germanici, bastarnii şi roxolanii) un mesaj în care se propunea retragerea armatei romane. Împăratul a continuat însă înaintarea până la Tapae, acolo unde oastea lui Decebal se afla în dispozitiv de luptă. Blocarea acestei trecători era singura modalitate de a opri înaintarea forţelor romane spre Sarmizegetusa. Armata romană a construit la Bouţari (la 8 km de Poarta de Fier) un castru de marş pentru a se apăra.

Bătălia a început printr-un atac al trupelor de cavalerie romane, urmate de trupele auxiliare de infanterie. Decebal a declanşat o contraofensivă împotriva acestor trupe auxiliare, dar romanii au reuşit străpungerea dispozitivului dacilor. Un factor neaşteptat care a determinat retragerea dacilor a fost trăsnetul care a lovit pe unul dintre fruntaşii lor, interpretat probabil ca un semn divin (scena este reprezentată pe columnă). Bătălia dată pentru forţarea trecătorii a provocat pierderi mari de ambele părţi, fiind cu greu câştigată de Traian.

Bătălia de la Tapae a fost o victorie parţială, deoarece, cu forţele care i-au rămas, Decebal s-a putut retrage în zona cetăţilor din Munţii Orăştiei. Armata romană a continuat marşul spre capitala lui Decebal, asediind şi cucerind mai multe fortificaţii, precum cea de la Costeşti (unde se pare că a fost capturată şi sora lui Decebal). Într-una dintre aceste cetăţi dacice au fost recuperate armele şi stindardul pierdute la înfrângerea lui Cornelius Fuscus. Fiindcă armata romană a cucerit sudul Daciei şi a pătruns până în apropierea capitalei, Decebal a iniţiat tratative de armistiţiu, trimiţând o solie de nobili la Traian. Era în realitate o diversiune, care pregătea contraofensiva care se va desfăşura la sud de Dunăre în iarna 101-102.

Campania din 101 a evidenţiat capacitatea armatei romane de a realiza mari grupări de forţe şi de a asigura sprijinul logistic pentru acestea, de a forţa un curs de apă major în mai multe puncte, şi de a coordona operaţiunile ofensive într-un teatru de război care a cuprins toată Dacia, prin cooperarea între diferitele categorii de trupe terestre şi flota fluvială. Fragment din Dio Cassius, Istoria romană, LXVIII, 8: „În expediţia lui Traian împotriva dacilor, când s-a apropiat de Tapae, unde se afla tabăra de război a barbarilor, i se aduse o ciupercă uriaşă pe care se afla scris cu litere latine că ceilalţi aliaţi şi burii îl sfătuiesc pe Traian să facă cale întoarsă şi să înceapă tratative de pace”.

Check Also

Bătălia de pe Somme (1 iulie – 13 noiembrie 1916)

Bătălia de pe Somme (1 iulie – 13 noiembrie 1916) este o ofensivă aliată din …

Bătălia de pe Nil (1 august 1798)

Bătălia de pe Nil (1 august 1798) este o bătălie între flotele britanice conduse de …

Bătălia de la Zama (202 î.Hr.)

Bătălia de la Zama (202 î.Hr.) este un confruntare în care romanii conduşi de Scipio …

Bătălia de la Wilderness (30 aprilie – 6 mai 1863)

Bătălia de la Wilderness (30 aprilie – 6 mai 1863) este o bătălie din Războiul …

Bătălia de la Waterloo (18 iunie 1815)

Bătălia de la Waterloo (18 iunie 1815) este o înfrângerea definitivă a lui Napoleon şi …