Campania din 1601 şi asasinarea lui Mihai Viteazul

Trecând prin Beiuş, Oradea, Debreţin, Bratislava, Mihai ajungea la 12 ianuarie 1601 la Viena. Era hotărât să convingă curtea imperială de dreptatea cauzei sale. Forţele care aduseseră pierderea Transilvaniei, Moldovei şi Ţării Româneşti, Basta şi magnaţii din Transilvania, continuau campania de discreditare, împotriva acestor minciuni şi pentru a obţine ajutorul de care avea nevoie ca să continue războiul antiotoman, Mihai alcătuieşte două importante memorii: către împăratul Rudolf al II-lea şi către ducele Toscanei. Aceste memorii conţin o trecere în revistă a faptelor sale de arme, justificarea acţiunilor sale politice şi militare, analiza răspunderilor pentru evenimentele din toamna anului 1600, şi chiar o schiţă de program politic izvorât din ura contra turcilor şi contra nobilimii din Transilvania. Evenimentele trebuiau să dea dreptate argumentelor lui Mihai Viteazul.

În februarie 1601, are loc în Transilvania o nouă insurecţie nobiliară, care avea de scop readucerea pe tron a lui Sigismund Bathory. Dintr-o dată Mihai devine pentru curtea imperială singura soluţie a „problemei ardelene”. La 1 martie 1601, el era primit în audienţă de împărat şi trebuia să se împace cu generalul Basta, împreună cu care primea şi misiunea de a supune Transilvania, fără nici o cruţare pentru nobilime. Mihai Viteazul nu renunţase însă la vastele sale planuri. Într-o scrisoare din 1 mai 1601 către boierii munteni, în care se intitulează „principe ereditar” al Ţării Româneşti, „guvernator şi domn al Transilvaniei şi Moldovei”, Mihai se arăta hotărât să reia acţiunea de unificare politică. Corespondenţa pe care o întreţine cu agentul său din Transilvania în legătură cu recrutările pentru viitoarea sa armată, arată că aci se bucura de multă simpatie şi era aşteptat.

În Ţara Românească, boierimea-mai ales fosta grupare „domnească” - îl cerea domn. După ce complotul lui Udrea banul şi Negrea spătarul a fost descoperit şi părtaşii executaţi, o parte din fosta opoziţie boierească trece şi ea de partea lui Mihai. Regimul „moldovenesc” şi „polonez” al lui Simion Movilă izbutise până la urmă să determine o unitate de acţiune a marii boierimi, în jurul numelui lui Mihai Viteazul. Odată cu trecerea Buzeştilor în fruntea acţiunii, răscoala începe la 10 iunie 1601 şi se transformă într-un război civil îndelungat.

Pentru punerea în aplicare, din nou, a planului lui Mihai Viteazul, trebuia însă mai întâi înlăturat Sigismund Bathory din Transilvania. La Gorăslău - la 3 august 1601 - armatele unite ale lui Mihai Viteazul şi ale generalului G. Basta câştigară o victorie hotărâtoare. Calea spre stăpânirea Transilvaniei era deschisă, împrejurările de dinainte şi de după lupta de la Gorăslău arătau că se tindea spre refacerea situaţiei din 1599-1600. Mihai Viteazul avea din nou la îndemână forţa militară necesară pentru reînceperea acţiunii de unificare politică. Forţele adverse erau însă puternice şi nu mai puteau fi surprinse.

Soluţia pentru înlăturarea acestei piedici din calea stăpânirii austriece asupra Transilvaniei şi a celorlalte două ţări româneşti a fost suprimarea fizică a lui Mihai Viteazul. Din ordinul generalului Basta, în ziua de 9 august 1601, a fost asasinat, în cortul său de pe Câmpia Turzii, unul din cei mai mari generali şi oameni de stat ai vremii sale. Asasinii - oameni de însemnătate măruntă - au rămas cunoscuţi în istorie cu preţul acestei crime. Uciderea s-a petrecut după toate regulile asasinatului, prin Siretlic şi surprindere. „Şi căzu trupul lui cel frumos ca un copaci, pentru că nu ştiuse, nici să înprilejise sabiia lui cea iute în mâna lui cea vitează. Şi-i rămase trupul gol în pulbere aruncat, că aşa au lucrat pizma încă dinceputul lumii. Că pizma au pierdut pre mulţi bărbaţi făr de vină, ca şi acesta” - spune cronica.

Justificarea asasinării - după care s-ar fi găsit scrisori de trădare, de înţelegere cu turcii - era o minciună, pe care o ştiau ca atare autorii asasinatului şi în primul rând G. Basta. Aceste scrisori au apărut - trimise de Sigismund Bathory - încă din timpul verii; ele erau deci cunoscute înainte şi nu au împiedicat pe împărat să-i încredinţeze lui Mihai o armată numeroasă. Însuşi G. Basta - şi împreună cu el şi alţii - şi-a exprimat clar părerea că nu putea fi vorba decât de falsuri.

Asasinarea lui Mihai Viteazul a avut cu totul alte cauze. Ea era pregătită de mult; campania defăimătoare se desfăşurase înainte de asasinare. Toate acestea arată că forţe puternice doreau moartea lui Mihai Viteazul. Ea a fost rezultatul unei înţelegeri între acele forţe pentru cate Mihai Viteazul însemna personificarea unui regim politic ce putea să pună în primejdie şi interesele politice ale nobilimii în această parte a Europei, şi interesele de stat ale marilor puteri. Şi G. Basta, şi Sigismund Bathory, şi Ieremia Movilă, şi I. Zamoyski, au colaborat, în feluri diferite, la odiosul act de la 9 august 1601. Împotriva a ceea ce reprezenta Mihai Viteazul s-au unit o clipă interesele cele mai divergente, atât de mare era considerat pericolul legat de numele şi de acţiunile sale.

Check Also

Războiul de eliberare de sub dominaţia otomană şi unirea ţărilor române sub Mihai Viteazul

La sfârşitul secolului al XVI-lea, a avut loc cel mai de seamă eveniment din istoria …

Însemnătatea istorică a războiului de eliberarea de sub dominaţia otomană sub conducerea lui Mihai Viteazul

Războiul de eliberare de sub dominaţia otomană – îmbrăţişând aproape două decenii de istorie a …

Ţările române în timpul domniei lui Mihai Viteazul

Situaţia internaţională la sfârşitul secolului al XVI-lea Arena internaţională a acestei vremi este dominată de …

Campania regelui Matei Corvin din 1467. Criza politică din Moldova

Dacă planul turcesc din 1465 de a ataca Moldova a rămas o simplă ameninţare, o …

Campania eteristă în Principatele Române

Arătând înţelegere şi simpatie pentru aspiraţiile la libertate şi independenţă ale grecilor, Stroganov a criticat …