Călătorii străini despre civilizaţia din spaţiul românesc în Evul Mediu şi la începuturile modernităţii

Spaţiul românesc se situează la confluenţa a două lumi, a două civilizaţii: cea orientală şi cea occidentală. De aceea, în spaţiul românesc se întâlnesc elemente ale celor două spiritualităţi care au fost asimilate într-o civilizaţie originală, interesantă, ce a atras atenţia călătorilor străini din această perspectivă.

Creştin din naştere, vorbind o limbă romanică, poporul român a suferit o importantă influenţă orientală, specifică lumii ortodoxe, mai ales în condiţiile instalării slavonei ca limbă de cult şi în cancelaria voievodală. Ţările române au preluat moştenirea bizantină în ceea ce priveşte ceremonialul de curte, titlul domnului, costumul acestuia şi al înaltelor fete bisericeşti, ceremonialul bisericesc. Influentele bizantine se evidenţiază în condiţiile presiunii tot mai mari ale Imperiului Otoman şi românii devin depozitarii acestora, fapt exprimat sintetic de către marele istoric Nicolae Iorga în formula „Bizanţ după Bizanţ.”

În acelaşi timp, spaţiul românesc a rămas receptiv faţă de influentele occidentale. Ideile umanismului, Renaşterii şi Reformei religioase au pătruns în cultura şi gândirea românească. Mulţi fii de români studiază la şcoli din Polonia, Italia, spaţiul german şi mulţi cărturari scriu în limba latină medievală opere de factură religioasă sau laică.

Instalarea regimului fanariot a avut un rol pozitiv sub aspect cultural, dar a dus şi la creşterea influenţei culturii greceşti asupra spaţiului românesc, prin dezvoltarea învăţământului în limba greacă, acceptarea costumului şi a unor obiceiuri „fanariote”. În acelaşi timp, ca o reacţie faţă de influenţa Orientului, tinerii boieri români care încep să frecventeze tot mai mult şcoli din Occident, adoptă costumul „european” şi ideile iluministe pe care le folosesc pentru emanciparea naţională a românilor în zorii modernităţii lor.

În acest context spaţiul românesc este atractiv pentru străini, care iau contact cu o civilizaţie originală, pitorească, plină de farmec şi de contraste. Prin însemnările lor au reuşit să o facă cunoscută în ţările de origine. Nicolae Iorga arăta în lucrarea sa Istoria românilor prin călători, că în cazul ţărilor române, relatările unor călători străini care le-au vizitat în diferite epoci au valoarea unor surse de informaţii indispensabile pentru reconstituirea unor aspecte privind viaţa socială, politică şi administrativă, aspectul satelor şi oraşelor, al curţilor domneşti, obiceiurilor şi tradiţiilor.

Descrierile geografice şi istorice, memorialele de călătorie, rapoartele diplomatice sau private, impresiile personale, scrisorile călătorilor străini care aveau „vocaţia de a privi şi înţelege lumea” (Nicolae Iorga), alături de scrierile cronicarilor, sunt izvoare de importanţă deosebită pentru reconstituirea istoriei noastre, a modului cum am fost receptaţi de străini ca popor, ca civilizaţie la interferenţa dintre Orient şi Occident.

Check Also

Anglia la sfârşitul Evului Mediu

Care sunt, în secolul al XV-lea, trăsăturile formate până atunci ale caracterului naţional? Cu toate …

Probleme şi izvoare privind Evul Mediu

Pentru perioada evului mediu sau a feudalismului timpuriu dispunem de izvoare scrise (narative şi documentare) …

Ţara Românească, Moldova şi Dobrogea în timpul Evului Mediu

Desfăşurat aproape concomitent la sud şi est de Carpaţi, procesul formării statelor medievale Ţara Românească, …

Arta ecleziastică şi laică în ţările române în timpul Evului Mediu

Expresie a sintezei originale între elemente autohtone şi influenţe din afară, creaţia artistică românească s-a …

Civilizaţia romană în spaţiul daco-moesic

Căi şi etape După războaiele „ilirice” şi, mai ales, cele „macedonice”, toate văile din vestul …