Caius Dobrescu

Caius Dobrescu (22 ianuarie 1966, Braşov) - poet, prozator şi eseist. Este fiul Paulinei (născută Diaconu) şi al lui Aristide Dobrescu.

După studiile urmate la Liceul „Unirea” din Braşov, este absolvent, în 1988, al Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti, secţia română-engleză. După absolvire, este profesor, apoi redactor la revista „Interval” din Braşov. Din 1992, este cadru universitar la Facultatea de Ştiinţe (secţia filologie) a Universităţii „Transilvania” din Braşov. În 1998 şi 1999, a fost funcţionar în Ministerul Afacerilor Externe al României. Îşi începe activitatea ca membru al „grupului literar de la Braşov”, cunoscut sub denumirea „mişcarea maşscriistă”, alături de Andrei Bodiu, Simona Popescu şi Marius Oprea.

Debutează în revista „Dialog” din Iaşi, în 1985, iar prima carte de poezie, Efebia, îi apare în 1994. Are colaborări la diverse antologii de poezie, volume colective de eseistică etc. În 1990-1991 a beneficiat de o bursă Herder la Viena, a fost bursier al New Europe College (1995-1996) şi al Budapest Collegium (1996-1997). A fost distins cu Premiul de poezie al Asociaţiei Scriitorilor din Braşov (1991), Premiul ASPRO (1994) şi Premiul pentru debut al Editurii Univers (1997).

Ca poet, a debutat în 1991, în volumul colectiv Pauză de respiraţie, împreună cu Andrei Bodiu, Simona Popescu şi Marius Oprea. Notaţie a cotidianului contondent, cinic tulburat în funcţiile sociale, lirism virulent al individului noninseriabil, care nu se poate „angrena” fără supliciul agresării sale exterioare, poeziile lui Dobrescu poartă amprenta sensibilităţii ultragiate a nouăzecismului, a cărei notă comună este perceperea realului ca un spectacol dezarticulat şi coroziv. Faţă de ludicul optzeciştilor, care îmbiba terapeutic versificaţia, nouăzecismul are o gesticulaţie mai în nota expresionismului, a exasperării de a fi, semn, acesta, de radicalizare în timp a aceluiaşi fond sufletesc.

În Efebia şi Spălându-mi ciorapii (1994), sunt tatonate teritoriile fragilităţii adolescentine, se exploatează liric nevoia de sprijin în logica sentimentelor. Gestul cotidian este înregistrat în proiecţie existenţială, despuiat de utilitatea imediată, în favoarea efortului de recuperare a vieţii interioare: „M-am trezit plin de transpiraţie şi milă, ca un animal / şoldurile / mele salivează odată cu ramurile”.

Romanul Balamuc sau Pionierii spaţiului (1994) aduce o voce autentică de prozator, oarecum din familia Ion Băieşu - Teodor Mazilu, cu unele tuşe celiniene, apropiat de romanul argotic al adolescenţei, explodat după 1990 (Radu Aldulescu, Daniel Bănulescu, Constantin Popescu, Ovidiu Verdeş etc.).

Sunt trecute în revistă, cu o răbdare nevrotică şi ură scârbită, medii diverse: cancelaria de provincie (mult mai caustic decât o făcuse Ioan Groşan în Marea amărăciune), autostopiştii, tâmpirea programată a elevilor (dar şi a cadrelor didactice) prin munca la câmp (romanul îşi plasează acţiunea pe ultimii metri ai regimului Ceauşescu), cârciumile pline de burlaci soioşi, „trotilarea” sistematică şi autodisolutivă, fauna şantierelor de construcţii, aberaţiile conversaţiilor întâmplătoare din trenuri, din gări sau de pe stradă, clanurile familiale proletare etc., totul mult mai dur şi mult mai plin de zgură decât se reflectă în maniera Mircea Cărtărescu mahalaua bucureşteană.

Dobrescu „aude” lumea ca Marin Preda (bunăoară, deratizarea din Cel mai iubit dintre pământeni) şi disecă realitatea nu cu textualisme, ci cu acea tensiune morală care drenează toxinele mortale ale „întunecatului deceniu nouă”. Coleric temperamental, exasperat de persistenţa moravurilor totalitarismului, insurgent, iconoclast şi partizan ultrafidel grupului său braşovean, el tipăreşte în 1998 un volum de eseuri, Modernitatea ultimă, în care sunt vizaţi Nichita Stănescu şi Nicolae Breban, dar nu scapă nici Mihail Sadoveanu, George Călinescu sau Tudor Arghezi.

Opera literară

  • Pauză de respiraţie (în colaborare cu Andrei Bodiu, Marius Oprea şi Simona Popescu), Bucureşti, 1991;
  • Efebia, Oradea, 1994;
  • Spălându-mi ciorapii, Constanţa, 1994;
  • Balamuc sau Pionierii spaţiului, Bucureşti, 1994;
  • Dragi tovarăşi sau Recviem pentru anii ’60, Bucureşti, 1995;
  • Modernitatea ultimă, Bucureşti, 1998;
  • Deadevă, Piteşti, 1998;
  • Inamicul impersonal, Bucureşti, 2001;
  • Semizei şi rentieri, Bucureşti, 2001;
  • Mihai Eminescu, Braşov, 2002.

Antologii

  • Junii ’03. Antologia tinerilor prozatori braşoveni, prefaţă de Andrei Bodiu, Braşov, 2003 (în colaborare cu Andrei Bodiu şi Alexandru Muşina).

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …