Căderea lui Constantin Brâncoveanu şi a Cantacuzinilor

Deşi Toma Cantacuzino trecuse de partea ruşilor fără voia lui Constantin Brâncoveanu şi din îndemnul Cantacuzinilor, totuşi colaborarea între aceştia şi domn mai ţine încă trei ani. Dar în 1714 izbucneşte o nouă criză în relaţiile dintre conducătorii Ţării Româneşti. Cauzele crizei nu au stat în divergenţele din politica externă, ci în competiţia pentru conducerea ţârii dintre fiii lui Brâncoveanu şi noua generaţie a Cantacuzinilor.

Căderea lui Brâncoveanu a fost urmarea acestei rupturi: unchii domnului, Constantin stolnicul şi Mihai, au obţinut depunerea şi apoi uciderea sa, după cum mărturisesc toţi contemporanii. Ştefan Cantacuzino, fiul stolnicului, a fost numit domn al Ţării Româneşti. Brâncoveanu a căzut sub învinuirea de trădare faţă de Poartă, pentru că ţinea corespondenţă cu curţile străine şi a permis lui Toma Cantacuzino, în 1711, să treacă de partea ruşilor.

Totuşi aceste învinuiri, examinate de aproape, par a fi nişte pretexte care acopăr cauzele reale. Turcii ştiau de mult de actul lui Toma Cantacuzino şi nu învinuiseră atunci pe domn. De altminteri beneficiarii căderii lui Brâncoveanu pe baza acestor învinuiri au fost tocmai Cantacuzinii, promotorii alianţei cu Rusia. Toma lucrase cu ştirea lor, contra voinţei domnului. Adevăratul motiv al căderii lui Brâncoveanu a fost ruptura lui de oligarhia condusă de Cantacuzini, şi aceştia, folosindu-se de trecerea pe care o aveau la Poartă, au deşteptat lăcomia turcilor, cărora le făgăduiseră averile lut Brâncoveanu.

Dus la Constantinopol, Constantin Brâncoveanu a fost executat cu cei patru fii ai lui, pe care domnul îi văzu pierind înainte de a-i fi venit rândul. Fiul cel mai mic ceruse să se turcească, spre a scăpa de moarte, dar tatăl său se împotrivi şi astfel au fost ucişi cu toţii. Uciderea familiei lui Brâncoveanu a fost urmată la mai puţin de doi ani de executarea noului domn, Ştefan Cantacuzino, a lui Constantin stolnicul şi a fratelui acestuia, Mihai.

După izbucnirea războiului turco-veneţian în 1715, Habsburgii, care aveau acum mâinile libere în Apus după semnarea păcii de la Rastadt şi moartea lui Ludovic al XIV-lea, încheie alianţă cu republica de la Adriatica şi se pregătesc să atace Imperiul Otoman. Ştefan Cantacuzino şi tatăl său, Constantin stolnicul, învinuiţi de legături cu Austria în preajma izbucnirii războiului, cad victime acestor împrejurări. În acest chip se dă o lovitură grea marilor familii boiereşti, care cârmuiseră ţara, în frunte cu Cantacuzinii, timp de o jumătate de veac.

Aducerea lui Nicolae Mavrocordat ca domn al Ţării Româneşti, după ce domnise în Moldova în urma lui Dimitrie Cantemir, era rezultatul crizei regimului nobiliar şi al agravării situaţiei externe a Imperiului Otoman, care i-a determinat pe turci să ia măsuri drastice pentru asigurarea dominaţiei asupra ţărilor române, impunându-le stăpânitori numiţi dintre grecii din Constantinopol.