În cabinetul medical, de Ion Agârbiceanu (comentariu literar, rezumat literar)

În cabinetul medical, de Ion Agârbiceanu, este o schiţă a cărei primă ediţie a fost publicată în „Pagini literare”, nr. 8-9 din 15 octombrie 1935.

A apărut pentru prima oară în volum în Opere în 1965.

Ion Agârbiceanu

Fragment

Doctorul se ridică, îşi luă ochelarii, îşi zbici faţa cu o batistă ca zăpada, se obli din şale, îşi călări din nou sticlele pe nas, oftă uşurat şi zise:

- Nu aflu nimic deosebit, niciun organ bolnav, nicio anomalie, nicio neregularitate. Iată, de-un ceas te caut şi te aflu perfect sănătos. Viguros chiar... De altfel, la vârsta de patruzeci de ani e firesc să-şi păstreze omul încă toate facultăţile. Înţăleg omul normal, care a dus un trai regulat, ca dumneata... Ei, ce mai aştepţi? Îmbracă-te! Astfel de pacienţi nu aduc nimic în bucătăria doctorului.

Pacientul, un om voinic, cu mustaţa groasă, se îmbrăcă fără nicio vorbă, după ce, tot în tăcere, se lăsase a fi examinat.

- Ei cred că de-acum eşti cu desăvârşire liniştit, zise doctorul, văzându-l îmbrăcat.

Era cel mai bun medic din oraş.

- Ba acum sunt şi mai neliniştit, zise cu gravitate clientul.

Doctorul, exagerând voit, făcu un pas înapoi de mirare:

- Vorbeşti serios, domnule?

- Foarte serios!

Din glasul străinului, din expresia feţei, din faptul că, în loc să plătească şi să plece, după ce se îmbrăcă, şezu iar pe scaun, doctorul înţelese că omul nu glumeşte, începu să se neliniştească şi el; cuta dintre sprâncene i se adânci. Îşi luă şi el un scaun.

- Iată despre ce este vorba, domnule doctor! începu pacientul. Poate trebuia să-ţi spun înainte de examinare. Dar, în fine! Am descoperit în mine o slăbiciune pe care mai nainte n-am avut-o. Am observat-o numaidecât, am urmărit-o, am încercat să scap de ea. Dar repede mi-am dat sama că ea creştea pe măsura încercărilor mele de-a o suprima. Mă simţeam, din zi în zi mai neliniştit. Îmi ziceam: „Trebuie să-mi fie bolnav vreunul din principalele organe. O astfel de apariţie nouă, o tulburare ca asta trebuie să aibă un izvor!” Şi el, după mine, nu putea fi decât într-unui din organele mele, care se va fi-mbolnăvit. Ci dumneata, cel mai bun doctor din oraş - anume am venit la cel mai bun -, îmi declari că sunt complet sănătos. Declaraţia asta mă-ntristează foarte mult!

- În loc să te bucure?!

- Nu! Binevoieşti a greşi! M-aş fi bucurat, dacă-mi aflai un organ bolnav. Aşa, sănătos tun, cum mă declari, sunt nevoit să caut în altă parte pricina slăbiciunii mele.

Medicul nu vorbi un răstimp. Trecu repede în revistă examinarea făcută şi se convinse că nu greşise. Nu aflase niciun organ bolnav.

- Ascultă, domnule, slăbiciunea de care te plângi, durerea ce o simţi e reală? întrebă deodată, foarte încordat, privindu-l fix.

Check Also

Visează androizii oi electronice?, de Philip K. Dick (comentariu literar, rezumat literar)

Philip Kindred Dick (16 decembrie 1928, Chicago, Illinois, Statele Unite – 2 martie 1982, Santa …

Visările unui hoinar singuratic, de Jean-Jacques Rousseau (comentariu literar, rezumat literar)

Jean-Jacques Rousseau (28 iunie 1712, Geneva, Elveţia – 2 iulie 1778, Ermenonville, Franţa) – scriitor. …

Virgina în grădină, de A.S. Byatt (comentariu literar, rezumat literar)

A.S. Byatt (pseudonimul literar al Antoniei Susan Drabble) (24 august 1936, Sheffield, Marea Britanie – …

Viii şi morţii, de Patrick White (comentariu literar, rezumat literar)

Patrick Victor Martindale White (28 mai 1912, Knightsbridge, Londra, Marea Britanie – 30 septembrie 1990, …

Vieţi pârjolite, de Ricardo Piglia (comentariu literar, rezumat literar)

Ricardo Piglia (24 noiembrie 1941, Adrogue, Argentina) – scriitor. Titlul original: Plata quemada Prima ediţie: …