Bivolul şi coţofana, de George Topârceanu (comentariu literar, rezumat literar)

Apartenenţa operei la genul epic, specia literară fabulă

Fabulele pentru copii ale lui George Topârceanu - Bivolul şi coţofana, Câţi ca voi şi Leul deghizat - sunt istorioare îmbibate cu un umor puternic, de nuanţă populară, care le deschide drum spre raţiunea cititorilor.

Fabula este specia genului epic, ce conţine o scurtă povestire alegorică, in versuri sau în proză, în care sunt satirizate defecte omeneşti, cu scopul de a le îndrepta. Personajele fabulei sunt animale, plante sau obiecte înzestrate cu însuşiri omeneşti.

Fabula este, aşadar, o povestire alegorică (alegoria este procedeul prin care trăsăturile de caracter şi ideile umane sunt ascunse în spatele unor măşti de animale, plante sau obiecte), în care figura de stil dominantă este personificarea.

Fabula Bivolul şi coţofana ilustrează ideea că oamenii plasaţi pe o treaptă superioară a ierarhiei sociale nu-i acceptă în preajma lor decât pe cei care le sunt de folos.

Titlul

Titlu anunţă cele două personaje ale căror concepţii se confruntă, un animal şi o pasăre: bivolul şi coţofana.

În această operă epică în versuri se povesteşte o întâmplare la care iau parte trei personaje: un bivol, o coţofană şi un căţel.

Subiectul fabulei

O coţofană se plimba pe spinarea „unui bivol mare, negru, fioros”, fără ca acesta să pară deranjat de ceea ce se întâmplă. Un căţel, care tocmai trecea pe acolo, „s-a oprit mirat în loc” şi, gândindu-se că ar putea şi el profita de situaţie, s-a aruncat în spinarea bivolului. Nu mică i-a fost mirarea când acesta l-a trântit într-o clipă „ca pe-o zdreanţă în trifoi”, manifestându-şi enervarea prin cuvinte jignitoare: „javră”, „potaie proastă”.

George Topârceanu

Mânios peste măsură, bivolul i-a explicat că el acceptă coţofana, deoarece aceasta îi este de folos, îl apără „de muşte, de ţânţari şi de tăuni”, dar nu este dispus să poarte degeaba-n spate o „potaie proastă”, care nu-i face nici o „slujbă”.

Semnificaţia alegoriei

Ca în orice fabulă, cele trei personaje reprezintă tipuri umane. Bivolul întruchipează pe omul puternic, dur, care ocupă un loc de seamă în societate, deoarece este „Bivol mare şi puternic, gospodar cu greutate” şi nu acceptă relaţii decât cu cei care-i aduc foloase. Coţofana reprezintă individul lipsit de importanţă şi umil, care, pentru a putea trăi în preajma celor puternici, acceptă să le facă tot felul de servicii, uneori înjositoare, apărându-i de „spurcăciuni”.

Căţelul este omul simplu, încrezător în ceea ce vede şi care, în naivitatea lui, se amăgeşte cu ideea că ar putea profita şi el de situaţia bună a altora. Îşi plăteşte însă îndrăzneala şi este pus la locul său cu violenţă.

Spre deosebire de alte fabule în care morala este exprimată direct de autor prin câteva versuri despărţite de textul narativ printr-un spaţiu alb, aici morala este implicită, adică îi revine cititorului sarcina de a o deduce din text.

Prin faptele narate, George Topârceanu adoptă o atitudine ironică faţă de cei care, fiind bine plasaţi în societate, nu acceptă relaţii decât cu cei ce le sunt utili. Fiind o operă epică, modurile de expunere folosite sunt specifice acestui gen literar: predomină naraţiunea care se îmbină cu monologul şi dialogul, care este convertit în monolog, deoarece căţelul nu răspunde. Ultimele două modalităţi epice au rolul de a dezvălui caracterul personajelor.

În scopul portretizării personajelor, autorul apelează şi la figuri de stil. Bivolul este caracterizat direct de autor prin epitetul triplu „mare, negru, fioros” şi se autocaracterizează prin epitetul dublu „Bivol mare şi puternic”. Lipsa de importanţă a căţelului este sugerată prin comparaţia „să-l arunce ca pe-o zdreanţă”.

Fabula Bivolul şi coţofana este structurată în cinci strofe inegale ca lungime, corespunzând momentelor acţiunii. Naratorul este prezent numai în primele trei strofe. Dinamismul acţiunii este susţinut şi de limbajul viu, foarte apropiat de limba vorbită care poate sugera şi frecvenţa celor povestite.

Se remarcă folosirea unor locuţiuni şi expresii populare: „e rost”, „se trage îndărăt”, „se piteşte la pământ”, „îşi face vânt” etc., a substantivelor în cazul vocativ, „javră”, „potaie proastă”, precum şi a unor construcţii interogative sau exclamative: „Ce-ai gândit tu oare, javră? Au, crezut-ai că sunt mort?”, „Ah, ce mare dobitoc!”, ce conferă oralitate stilului.

Fiind un text narativ, care se bazează pe alegorie şi prin intermediul căreia autorul prezintă defecte omeneşti cu scopul de a le îndrepta, opera literară Bivolul şi coţofana este o fabulă.

Check Also

Visează androizii oi electronice?, de Philip K. Dick (comentariu literar, rezumat literar)

Philip Kindred Dick (16 decembrie 1928, Chicago, Illinois, Statele Unite – 2 martie 1982, Santa …

Visările unui hoinar singuratic, de Jean-Jacques Rousseau (comentariu literar, rezumat literar)

Jean-Jacques Rousseau (28 iunie 1712, Geneva, Elveţia – 2 iulie 1778, Ermenonville, Franţa) – scriitor. …

Virgina în grădină, de A.S. Byatt (comentariu literar, rezumat literar)

A.S. Byatt (pseudonimul literar al Antoniei Susan Drabble) (24 august 1936, Sheffield, Marea Britanie – …

Viii şi morţii, de Patrick White (comentariu literar, rezumat literar)

Patrick Victor Martindale White (28 mai 1912, Knightsbridge, Londra, Marea Britanie – 30 septembrie 1990, …

Vieţi pârjolite, de Ricardo Piglia (comentariu literar, rezumat literar)

Ricardo Piglia (24 noiembrie 1941, Adrogue, Argentina) – scriitor. Titlul original: Plata quemada Prima ediţie: …