Bilanţul primului război mondial

Sfârşitul războiului

Din vara anului 1918, soarta războiului s-a schimbat decisiv în favoarea Antantei. Contraofensiva declanşată de aceasta a silit armata germană din Franţa şi din Belgia să cedeze, iar în sud a repurtat importante victorii. În timp ce germanii se retrăgeau de peste tot, aliaţii lor au ieşit din război rând pe rând: Bulgaria în septembrie, Turcia în octombrie, iar Austro-Ungaria în primele zile ale lunii noiembrie. La 11 noiembrie, lângă Compiegne, Germania a semnat şi ea armistiţiul. Reintrată în război la 10 noiembrie 1918, România prindea sfârşitul războiului alături de Antantă.

Bilanţ economic şi social

Războiul a lăsat o Europă ruinată pe plan material şi uman, puternic zdruncinată politic şi bulversată total sub aspectul valorilor morale. Pe tot parcursul războiului a fost mobilizat un efectiv de 75 de milioane de oameni, dintre care peste 37 de milioane au fost scoşi din luptă: în jur de 10 milioane de morţi, dispăruţi, răniţi şi mutilaţi. Acestor pierderi umane li s-a adăugat un număr mare de orfani şi văduve. Rata natalităţii a fost şi ea afectată, înregistrând o scădere alarmantă, iar populaţia rămasă era îmbătrânită şi preponderent feminină. Aceste categorii de populaţie au manifestat tendinţa de a-şi perpetua responsabilităţile asumate în timpul războiului.

Pe plan economic, costurile războiului au fost considerabile. Cheltuielile efective legate de susţinerea efortului militar au fost în valoare de peste 330 de miliarde de dolari, iar pierderile şi pagubele s-au ridicat la suma de 36,9 miliarde de dolari. Dimensiunea acestui dezastru era completată de terenurile agricole aflate în ruină sau păstrând urmele bombardamentelor, de o industrie în mare parte distrusă sau nefolosită, adaptată primordial producţiei de muniţie şi armament. Se adăugau căi de comunicaţie nefuncţionale şi oraşe în ruină.

Numai în Franţa războiul provocase distrugerea a peste 1.500 de localităţi. Criza de subproducţie a fost însoţită de una financiară. Datoriile interne şi externe foarte mari şi inflaţia deosebit de severă accentuau problemele tuturor ţărilor europene. Cu avuţia mult diminuată, un potenţial economic drastic scăzut, Europa dominantă de la începutul secolului al XX-lea ceda locul adevăratei învingătoare a războiului, Statele Unite.

În plan social, ruina provocată de război a generat agravarea tensiunilor sociale, amplificarea manifestaţiilor şi acţiunilor greviste. Situaţia celor mai largi categorii de oameni contrasta vădit cu cea a profitorilor de război, apăruţi în toate ţările beligerante. Tendinţa de a menţine statutul câştigat în timpul conflagraţiei de către femei a condus la o amplă mişcare de emancipare a femeii, vizibilă în evoluţia modei şi în dreptul la vot. În peisajul social, războiul a generat apariţia categoriei „veteranilor de război”. În virtutea sacrificiilor de pe front, aceştia considerau că societatea este datoare să le recunoască meritele.

Viaţa politică

În plan politic, războiul a lăsat o Europă mai divizată şi mai agitată ca niciodată. Dispariţia marilor imperii, German, Austro-Ungar, Otoman şi Ţarist, şi afirmarea principiului dreptului la autodeterminare al popoarelor au avut ca efect o nouă configuraţie a graniţelor şi apariţia de noi state. Diversitatea regimurilor politice a sporit prin apariţia primului stat socialist, modelul Rusiei sovietice având în epocă o mare putere de atracţie.

Viaţa politică internă a tuturor statelor a purtat amprenta gravelor probleme economice şi sociale, a numeroaselor orientări şi curente politice şi a diversităţii de opinii. În contrast cu perioada premergătoare războiului, predominant a devenit pacifismul, pacea şi apărarea ei orientând eforturile politicienilor în plan intern şi extern.

Sistemul de valori

Dincolo de aceste schimbări, uriaşul masacru şi imensele cheltuieli materiale ale războiului abia sfârşit au pus sub semnul întrebării multe valori fundamentale. Claselor mijlocii sau miilor de foşti combatanţi le era greu să mai creadă în vechile virtuţi ale muncii şi cumpătării, atât de afectate de risipa războinică. Se spera ca războiul abia încheiat să fie „ultimul” şi să fie acceptat în limita în care acesta constituia preţul plătit pentru realizarea unei lumi paşnice şi armonioase.

Nu în ultimul rând, destinul multor civili sau militari a fost profund marcat de traume psihice. Pe plan mondial s-a constatat modificarea radicală a raportului de forţe dintre marile puteri în avantajul Statelor Unite.

Bilanţ general al primului război mondial

Indicatori Primul război mondial
Durata 1914-1918 (52 de luni)
Statele antrenate în război 28 de state
Mobilizaţi 75.000.000 de oameni
Pierderi umane 10.000.000 de soldaţi morţi 3.000.000 de soldaţi dispăruţi 13.000.000 de civili morţi 2 200.000 de răniţi 5.000.000 de văduve
Pierderi materiale 331,6 miliarde de dolari, cheltuieli militare directe ale beligeranţilor 36,9 miliarde dolari, pagube pricinuite de război 225 de milioane de dolari, datoria statelor beligerante

Efortul militar

 

Ţări mobilizaţi morţi
(în milioane)
Germania

13

2

Rusia

15

1,7

Austro-Ungaria

9

1

Franţa

8,3

1,4

Marea Britanie

8

0,8

Italia

5,6

0,5

Statele Unite

3,8

0,1

 

Războiul şi efectele sale (Raportul comandamentului militar al Magdeburgului, iulie 1918)

„Vechea diferenţă între săraci şi bogaţi, ce se estompase în entuziasmul începutului războiului, reapare o dată cu trecerea timpului. În rândurile păturilor cele mai sărace ale populaţiei, se înmagazinează o ură împotriva bogaţilor şi în special împotriva celor denumiţi profitorii de război, ce apare deosebit de periculoasă. Această ură rezultă mai puţin din averea posedată, cât din posibilitatea pentru un cerc limitat de persoane de a-şi permite totul datorită unor resurse aproape nelimitate, de a se hrăni nu suficient, ci chiar foarte bine, de a trăi luxos în timp ce cea mai mare parte a populaţiei moare efectiv de foame. De aceea sunt acum criticate aproape toate deciziile autorităţilor, afirmându-se că ele nu servesc decât bogătaşilor şi dăunează săracilor.”

Bilanţul României după primul război mondial

Participarea României la primul război mondial între 1916 şi 1918 a urmărit desăvârşirea statului naţional român. Acest lucru s-a realizat cu mari pierderi materiale şi umane datorate operaţiunilor militare şi jafului ocupanţilor străini.

La sfârşitul războiului, jertfa umană înregistra 339.117 morţi, 229.000 de grav răniţi şi 116.000 de prizonieri sau dispăruţi. Totodată, distrugerile provocate de război au afectat grav sistemul economic al ţării. Producţia materială a scăzut drastic, reprezentând în 1919 doar un sfert din cea înregistrată înainte de război. Acelaşi regres s-a constatat şi în agricultură. România, tradiţional exportator de cereale, importa grâu pentru populaţie.

Extracţia de petrol a scăzut la jumătate în comparaţie cu producţia anilor 1913. Într-o situaţie la fel de rea se afla şi sistemul financiar care era apăsat de inflaţie şi de circulaţia mai multor monede. Aceste dificultăţi au fost depăşite abia după 1924, când situaţia economică s-a îmbunătăţit. În plan social, societatea românească postbelică se confrunta cu multiple conflicte şi tensiuni.

Check Also

Consecinţele economice ale primului război mondial

Europa între liberalismul politic şi neoliberalismul economic La sfârşitul primului război mondial, Europa a cunoscut …

Redefinirea rolului statului de la primul război mondial până la planul Schuman. Situaţia României

Rolul statului în redresarea economiei după 1918 Primul război mondial a avut pentru Europa consecinţe …

Exploatarea economică a României în timpul ocupaţiei străine din primul război mondial

Problema exploatării economice a teritoriului românesc invadat a constituit una din preocupările majore ale administraţiei …

Un dureros bilanţ dar şi o mare izbândă a poporului român după primul război mondial

Marea conflagraţie mondială de la începutul secolului XX a ţintuit omenirea sub puternica sa tensiune …

Primul război mondial în literatura epocii

Primul război mondial a fost pentru întreaga omenire o teribilă încercare a valorilor morale şi …