Bătăliile de la Chilia şi Cetatea Albă (iulie-august 1484)

După încheierea păcii cu Ungaria şi Veneţia în 1483, politica militară a Imperiului Otoman s-a putut concentra din nou asupra acelui stat care încă mai rezista în calea expansiunii sale: Moldova. De fapt, obiectivul strategic al campaniei sultanului Baiazid II (1481-1512) din vara anului 1484 a fost instalarea dominaţiei otomane depline în bazinul pontic, iar ceea ce mai lipsea pentru realizarea acesteia era ocuparea porturilor moldoveneşti Chilia şi Cetatea Albă.

Pretextele invocate de sultan pentru a ataca Moldova au fost refuzul lui Ştefan cel Mare de a plăti tributul, precum şi războiul pe care acesta îl purtase în 1481 contra domnului Ţării Româneşti Basarab Ţepeluş (atunci când Ştefan cel Mare a cucerit ţinutul Putna). Baiazid II a urmărit să-l înlocuiască pe Ştefan cel Mare cu un domn fidel, care să accepte vasalitatea faţă de Imperiul Otoman şi să diminueze potenţialul militar al Moldovei prin privarea de resursele financiare obţinute datorită posesiei celor două porturi, Chilia şi Cetatea Albă, importante centre comerciale. Cetatea Albă era un oraş cu o populaţie considerabilă pentru acea vreme, de circa 20.000 de locuitori, între 1475 şi 1479, Ştefan cel Mare a reparat zidurile Cetăţii Albe, iar în 1479 a ridicat o nouă fortificaţie la Chilia.

Baiazid II a mobilizat o armată compusă din ieniceri, trupe neregulate de infanterie şi timarioţi (posesori de mici domenii primite pentru serviciul militar). S-au adăugat şi trupele de tătari din Crimeea, precum şi oastea Ţării Româneşti (unde domnea Vlad Călugărul). Efectivul total al forţelor participante poate fi estimat la 60.000 de oameni. De asemenea, o flotă de circa 200 vase (unele cu piese de artilerie) a fost trimisă spre Dunăre pentru aprovizionare şi pentru a bloca portul Chilia. Armata otomană a mărşăluit prin Dobrogea şi a trecut în Moldova pe la Isaccea, vadul care a fost folosit de multe ori în antichitate şi evul mediu pentru traversarea fluviului (la 26 iunie). Acolo a avut loc prima ciocnire cu flotila Moldovei, care era comandată de un pârcălab de Chilia, a cărui misiune era paza vadurilor. Acest pârcălab a fost capturat de sangeacbeiul de Silistra.

După traversarea Dunării, oastea lui Vlad Călugărul a făcut joncţiune cu armata otomană. Un corp de armată otoman a fost trimis la malurile Prutului, pentru a împiedica un atac din partea forţelor lui Ştefan cel Mare. Acestea erau oricum ocupate cu respingerea invaziilor tătarilor, care au fost declanşate la cererea sultanului. Pe de altă parte, se pare că Ştefan cel Mare se aştepta la un atac asupra interiorului ţării, şi că sconta pe capacitatea de rezistenţă a celor două cetăţi. Prin urmare, el nu a trimis forţe în sprijinul acestora, ceea ce s-a dovedit a fi o eroare strategică.

Asediul oraşului Chilia a început la 5 iulie 1484 şi a durat până la 14 iulie. Flota a blocat cetatea, iar artileria a început bombardamentul cu ghiulele de piatră. Se pare că a fost golit de apă şanţul înconjurător. Garnizoana, care avea un efectiv de doar 400 de ostaşi (comandaţi de pârcălabii Maxim şi Ivaşcu) nu a putut rezista. Se pare că la uşurinţa cu care a cedat oraşul a contribuit şi trădarea unui pârgar sau negustor pe nume Mamolaco. Interesele negustorilor din cetate se îndreptau către integrarea în atât de profitabila economie otomană.

După un repaus de câteva zile, între 19 şi 23 iulie s-a desfăşurat marşul spre Cetatea Albă. Şi această cetate care era comandată de pârcălabii Gherman şi Oană a fost înconjurată de trupele terestre şi de flotă. Şanţul a fost umplut cu pământ pentru a permite accesul lângă incintă, iar artileria a bombardat timp de 15 zile cetatea. În ziua de 5 august, locuitorii au trimis o delegaţie pentru tratative, dar luptele au fost reluate. În fine, la 7 august incinta a cedat şi forţele otomane au putut pătrunde în cetate. Cei doi pârcălabi au murit în luptă, iar oraşul a capitulat. Ca şi la Chilia, o parte din populaţie a fost luată în robie.

Pierderea celor două oraşe a lăsat Moldova fără apărare pe hotarul de sud şi fără cele mai importante centre comerciale, care contribuiau masiv la veniturile domniei. Marea Neagră a devenit în întregime un lac otoman. După cucerire, incinta cetăţii Chilia a fost reparată de garnizoana otomană. Chilia a devenit comandamentul unui capudan (amiral) otoman, fiind inclusă în sangeacul Silistra, iar apoi în cel de Cetatea Albă.

Fragment din scrisoarea sultanului Baiazid II către oraşul Ragusa: „ajunserăm întâi la o cetate a lui Ştefan, zisă Chilia, care e cheie şi poartă a toată Ţara Moldovei şi a toată Ţara Ungurească şi a ţărilor de la Dunăre. Unde veni hani cu tabăra, cu muntenii credincioşi, în ajutorul nostru. Şi aşa, cu ajutorul lui Dumnezeu, în opt zile am luat acea cetate şi am întărit-o dinspre uscat şi dinspre apă în numele împărăţiei Noastre. Şi am pornit de acolo şi am ajuns la altă cetate a acelui domn, anume Cetatea Albă, care e cheie pentru toată Ţara Leşească (Polonia), Ţara Românească, Ţara Tătărească şi toată Marea Neagră, pe care cetate cu ajutorul lui Dumnezeu am luat-o în două zile şi am întărit-o şi pe aceea” (apud Nicolae Iorga, Istoria românilor, vol. IV, Bucureşti, 1996).

Check Also

Bătălia de pe Somme (1 iulie – 13 noiembrie 1916)

Bătălia de pe Somme (1 iulie – 13 noiembrie 1916) este o ofensivă aliată din …

Bătălia de pe Nil (1 august 1798)

Bătălia de pe Nil (1 august 1798) este o bătălie între flotele britanice conduse de …

Bătălia de la Zama (202 î.Hr.)

Bătălia de la Zama (202 î.Hr.) este un confruntare în care romanii conduşi de Scipio …

Bătălia de la Wilderness (30 aprilie – 6 mai 1863)

Bătălia de la Wilderness (30 aprilie – 6 mai 1863) este o bătălie din Războiul …

Bătălia de la Waterloo (18 iunie 1815)

Bătălia de la Waterloo (18 iunie 1815) este o înfrângerea definitivă a lui Napoleon şi …