Bătălia din Crimeea (septembrie 1941 – iulie 1942)

În ansamblul operaţiilor militare desfăşurate la flancul sudic al frontului germano-sovietic, Peninsula Crimeea a avut o importanţă deosebită, atât pentru Germania, cât şi pentru Uniunea Sovietică. Pentru Reich, cucerirea peninsulei constituia condiţia fundamentală în vederea continuării ofensivei la est de Nipru şi spre Caucaz, unde se aflau zăcăminte de petrol importante pentru funcţionarea maşinii de război germane.

Stăpânirea Crimeei asigura în acelaşi timp controlul asupra Mării Negre, a Mării de Azov şi a flancului sudic al frontului est-european, peninsula reprezentând şi o excelentă bază pentru dislocarea aviaţiei sovietice în vederea executării de atacuri aeriene asupra porturilor şi zonei petrolifere româneşti. Pentru sovietici ea reprezenta un permanent pericol în flancul drept şi spatele trupelor Wehrmacht-ului care înaintaseră deja mult dincolo de Nipru.

Ofensiva germano-română s-a declanşat la 24 septembrie 1941, prin atacul executat de diviziile Corpului 54 armată german din Armata 11 (comandant: generalul Erich von Manstein) în istmul Perekop. Puternicele rezistenţe opuse de inamic în poziţiile fortificate şi contraofensiva sovietică de la nord de Marea de Azov au determinat oprirea înaintării la 29 septembrie. Reluată la 11 octombrie, ofensiva a fost desfăşurată cu Corpul 54 armată prin istmul Perekop (inclusiv Detaşamentul motorizat român „colonel Korne”) şi cu Corpul 30 armată (de la 21 octombrie) şi Corpul de munte român (brigăzile 1 mixtă munte şi 8 cavalerie), comandat de generalul Gheorghe Avramescu, prin istmul Salkovo.

După 10 zile de lupte grele, forţele germane au rupt apărarea inamicului din istmuri, trecând la urmărire spre Simferopol, care a fost cucerit la 1 noiembrie 1941. Înaintarea a continuat apoi spre Sevastopol, cu Corpul 54 armată şi Detaşamentul motorizat „colonel Kome”, spre Feodosia şi lalta cu Corpul 30 armată şi spre Kerci cu Corpul 42 armată, care fusese introdus în luptă la sfârşitul lunii octombrie 1941. Concomitent, Corpul de munte român, care profitând de succesele germane de la sud de Perekop, reuşise să străpungă poziţiile fortificate sovietice din istmurile Genicesk, Salkovo şi Ciongar, a început deplasarea spre sudul peninsulei cu Brigada 1 mixtă munte spre Alusta şi Sudak şi cu Brigada 8 cavalerie spre Kerci.

În pofida zăpezii abundente şi a gerului aspru, forţele germane şi române au reuşit să încercuiască Sevastopolul, până la 14 noiembrie, şi să cucerească oraşul şi portul Kerci (17 noiembrie), stăpânind, cu puţine excepţii, întreaga peninsulă Crimeea. Configuraţia terenului, extrem de favorabilă apărării, multitudinea mijloacelor de luptă existente în zonă, cele trei centuri fortificate şi rezistenţa deosebit de dârză opusă de trupele sovietice au făcut ca acţiunile militare desfăşurate pentru cucerirea Sevastopolului să se transforme într-un adevărat asediu, care a durat aproape şase luni (de la 21 noiembrie 1941, până la 4 iulie 1942), la lupte participând şi forţe române.

Concomitent cu asediul Sevastopolului, trupele germane şi române au acţionat şi în Peninsula Kerci, reuşind să oprească iniţial şi apoi să elimine, la sfârşitul lunii mai 1942, forţele sovietice din zonă, concentrându-şi apoi efortul pentru cucerirea Sevastopolului (7 iunie - 4 iulie 1942). Victoria germano-română din peninsula Crimeea a avut o importanţă esenţială pentru continuarea operaţiunilor militare spre Stalingrad şi Caucaz.

Acţiunile militare defensive

Pătrunderea forţelor sovietice la vest de Nipru şi la nord de Marea de Azov a făcut ca trupele germane şi române aflate în Crimeea să ducă în primăvara anului 1944, în special, o aprigă bătălie defensivă, care a căpătat un caracter de supravieţuire în condiţiile în care Hitler a refuzat mereu să dea ordinul de evacuare a peninsulei.

În acest context, situaţia trupelor germane şi române rămase în Crimeea (Armata 11 germană cu corpurile 5 şi 49 armată germane, Corpul de munte şi Corpul de cavalerie române, cu şi 12 divizii - 10, 19 infanterie, 1, 2, 3 munte, 6 şi 9 cavalerie române şi 50, 73, 98, 111 şi 336 infanterie germane) s-a înrăutăţit simţitor, începând cu 7 februarie, odată cu retragerea trupelor germane din capul de pod de la Nikopol (de pe Nipru) şi a înaintării forţelor sovietice spre vest.

Situaţia a fost agravată de slăbirea stării morale a luptătorilor datorită sentimentului că nu vor putea face faţă unor atacuri masive inamice. După numeroase lupte de uzură, ofensiva sovietică s-a declanşat în dimineaţa zilei de 8 aprilie 1944, trupele germane şi române fiind respinse (sau obligate să se replieze în cadrul planului „Adler” spre Sevastopol). La 13 aprilie sovieticii au ocupat oraşul Simferopol.

Check Also

Bătălia din Golful Leyte (23-26 octombrie 1944)

Bătălia din Golful Leyte (23-26 octombrie 1944) este o bătălie navală şi aeriană decisivă în …

Bătălia de pe Tamisa (5 octombrie 1813)

Bătălia de pe Tamisa (5 octombrie 1813) este o victorie decisivă a Statelor Unite asupra …

Bătălia de pe Somme (1 iulie – 13 noiembrie 1916)

Bătălia de pe Somme (1 iulie – 13 noiembrie 1916) este o ofensivă aliată din …

Bătălia de pe Nil (1 august 1798)

Bătălia de pe Nil (1 august 1798) este o bătălie între flotele britanice conduse de …

Bătălia de la Zama (202 î.Hr.)

Bătălia de la Zama (202 î.Hr.) este un confruntare în care romanii conduşi de Scipio …