Bătălia de pe Câmpul Pâinii (13 octombrie 1479)

După ce a fost respins din Moldova de Ştefan cel Mare, Mehmed al II-lea a atacat pe altă direcţie strategică, vizând flancul drept al ţărilor române. Dacă expediţia din Transilvania ar fi reuşit, Ţara Românească ar fi fost izolată definitiv, fiind învăluită pe la nord de Carpaţi.

Crearea unei baze otomane în Transilvania ar fi expus Moldova în faţa unei triple ameninţări, de front (dinspre Dobrogea şi Ţara Românească), de flanc, din partea tătarilor de la est de Nistru şi iarăşi de flanc (dinspre Carpaţii Orientali), din partea otomanilor victorioşi în Transilvania. Astfel, sultanul a poruncit o expediţie a akângiilor sub comanda beilor lor Mihaloglu Ali, paşa de Vidin, Iskender, Evrenosoglu Isa şi Malkocoglu Bali, aproximativ 40.000 de oameni, însoţiţi de 5.000 de pedestraşi români trimişi de domnul Basarab cel Tânăr (Ţepeluş).

În Transilvania, otomanii vor avea de înfruntat oastea voievodului Ştefan Bathory şi cea condusă de Pavel Chinezul (Cneazul), comite de Timiş şi comandant suprem al armatei regale ungare (din 1478). Pavel Chinezul era descendent al unei familii cneziale româneşti. Otomanii au trecut Dunărea încă din vara anului 1479, probabil în zona Vidinului. Izvoarele se contrazic în ceea ce priveşte itinerarul urmat, indicând fie valea Oltului, fie lunca Cernei, fie lunca Jiului-Gilort-Novaci. În prima jumătate a lunii septembrie, oastea beilor dunăreni ajunsese în zona Mărginimii Sibiului şi în valea mijlocie a Mureşului. S-a deplasat apoi pe aliniamentul Sibiu - Jina - Sebeş Alba - Vinţu de Jos - Orăştie, jefuind crâncen satele aflate în cale.

În ziua de 13 octombrie, otomanii au fost întâmpinaţi de trupele voievodului transilvan. Bathory trimisese deja un mesaj comitelui de Timiş, care pornise în marş forţat pentru a face joncţiunea cu ostaşii ardeleni. Bathory a ales pentru luptă Câmpul Pâinii, un loc situat la jumătatea distanţei dintre Sebeş şi Orăştie, unde Mureşul face un cot adânc, iar lunca este flancată de dealurile care coboară până în apropierea apei.

Oastea Transilvaniei avea în spate drumul Sebeşului şi râul Cugir, aripa stângă se sprijinea pe dealuri, iar flancul drept pe Mureş. Centrul oastei era format din cavaleria grea, în armură, aripa stângă avea în prima linie pe secui, iar în a doua banderiile nobiliare, în timp ce aripa dreaptă era alcătuită în faţă din saşi, iar în linia a doua din români ardeleni. În prima linie otomană se aflau pedestraşii din Ţara Românească, în centru, şi cavaleria uşoară pe flancuri, iar în a doua linie trupele conduse de Mihaloglu Ali Paşa.

Lupta a fost începută de saşi, care după un succes de moment sunt respinşi de un contraatac otoman, stopat cu ajutorul românilor ardeleni. Lupta devine generală, secuii sunt la rândul lor respinşi, iar banderiile nobiliare nu reuşesc să redreseze situaţia. Ştefan Bathory este nevoit să atace cu cavaleria catafractă şi zdrobeşte prima linie otomană, majoritatea muntenilor fiind ucişi, dar a doua linie rezistă.

Voievodul este rănit şi calul său este omorât. Lupta continuă cu îndârjire, dar aripa dreaptă transilvană este încetul cu încetul împinsă într-o meandră a Mureşului, aici pierzându-şi viaţa 2.000 de ostaşi saşi şi români. În acest moment, critic pentru transilvăneni, au apărut trupele bănăţene conduse de Pavel Chinezul, care mărşăluiseră dinspre zona Timişoara. Acestea, deşi istovite şi neîncadrate într-un dispozitiv de luptă, au atacat furtunos, din mişcare, din dreapta şi din spatele oastei otomane.

În fruntea bănăţenilor se afla Pavel Chinezul, care lupta cu câte o sabie în fiecare mână. Acest atac masiv şi prin surprindere a schimbat soarta bătăliei, otomanii fiind încercuiţi, avându-i pe transilvăneni la nord, pe bănăţeni la sud şi est, iar la vest, Mureşul. După o rezistenţă disperată, Mihaloglu Ali Paşa a reuşit să fugă, împreună cu beii dunăreni şi cu puţini dintre ai săi, urmând dezastrul oştii Porţii. Dintre otomani au căzut în luptă 25.000-30.000 de oameni, iar dintre creştini aproximativ 10.000.

În anul următor (1480), oştile lui Ştefan cel Mare şi ale lui Ştefan Bathory au pătruns în Ţara Românească, surprinzând trupele otomane, care au pierdut mai mult de 8.000 de oameni. O nouă expediţie a otomanilor şi a muntenilor lui Ţepeluş, sub comanda lui Mihaloglu Ali Paşa şi Iskender Bey, a fost înfrântă de oastea lui Ştefan cel Mare, la Râmnic (8 iulie 1481). După decesul sultanului (13 mai 1481) s-a declanşat lupta pentru tron între fiii săi Djem şi viitorul padişah Bayezid al II-lea (1481-l512).

Check Also

Bătălia de pe Somme (1 iulie – 13 noiembrie 1916)

Bătălia de pe Somme (1 iulie – 13 noiembrie 1916) este o ofensivă aliată din …

Bătălia de pe Nil (1 august 1798)

Bătălia de pe Nil (1 august 1798) este o bătălie între flotele britanice conduse de …

Bătălia de la Zama (202 î.Hr.)

Bătălia de la Zama (202 î.Hr.) este un confruntare în care romanii conduşi de Scipio …

Bătălia de la Wilderness (30 aprilie – 6 mai 1863)

Bătălia de la Wilderness (30 aprilie – 6 mai 1863) este o bătălie din Războiul …

Bătălia de la Waterloo (18 iunie 1815)

Bătălia de la Waterloo (18 iunie 1815) este o înfrângerea definitivă a lui Napoleon şi …