Bătălia de la Javorina (29 ianuarie – 18 martie 1945)

În timp ce Armata 4 desfăşura operaţia „Zvolen - Banska Bystrica”, Armata 1 română a primit misiunea să atace frontal forţele germane şi ungare din Munţii Javorina din Cehoslovacia, după care să dezvolte ofensiva spre cursul mijlociu al Hronului şi să constituie capete de pod la vest de râu.

Concomitent, Armata 53 sovietică, de la flancul drept, urma să execute o manevră de învăluire a masivului muntos pe la sud-vest. Analizând situaţia inamicului, caracteristicile terenului şi situaţia trupelor proprii, generalul Nicolae Macici, comandantul Armatei 1, a hotărât iniţial să execute lovitura principală cu Corpul 7 armată (diviziile 2, 10 şi 19 infanterie) de la flancul stâng, pe direcţia Zavada - Oremov Laz, pentru a intercepta comunicaţia Zvolen-Krupina, Corpul 4 armată (diviziile 2 şi 3 munte acţionând la flancul drept pe direcţia Halic-Hor-Tisovnic. În rezerva armatei a fost păstrată Divizia 8 cavalerie.

Ofensiva a fost declanşată la 29 ianuarie 1945, după o pregătire de artilerie de 30 de minute. După o pătrundere de 6-8 km, trupele române au întâmpinat o rezistenţă puternică din partea inamicului, care a determinat, la 7 februarie, oprirea înaintării. După regrupări de forţe pe direcţiile de efort, ofensiva a fost reluată la 10 februarie, printr-un atac frontal spre Oremov Laz şi printr-o manevră spre Senohrad, concomitent cu un atac secundar dat pentru cucerirea vârfului Javorie, nodul orografic al Javorinei, cu înălţimea de 1.044 m. Cu toate sacrificiile făcute, poziţiile inamice de la Oremov Laz, unde se afla fostul poligon de trageri al armatei cehoslovace, nu au putut fi străpunse din mişcare.

Pătrunderea realizată la flancul drept al armatei, în zona localităţilor Turie Pole, Hor-Tisovnic şi Hrapcea spre vârful Javorie, a determinat pe generalul Vasile Atanasiu, noul comandant al armatei, de la 13 februarie 1945, să schimbe, la 16 februarie, direcţia de efort la flancul drept pentru a întoarce pe la nord sistemul defensiv inamic de la Oremov Laz. Cucerirea vârfului Javorie, la 17 februarie, şi depăşirea crestei vestice a masivului au creat condiţii favorabile cuceririi, la 18 februarie, a zonei fortificate de la Oremov Laz, înurma unei acţiuni dublu învăluitoare executate de cele două corpuri ale armatei. Rolul hotărâtor l-a avut Divizia 10 infanterie, care a atacat frontal.

Obligat să-şi retragă forţele spre vest, inamicul nu a lăsat însă deschisă comunicaţia spre Pliesovce, fapt care a făcut ca luptele să capete, până la 21 februarie, un caracter local. Ocuparea întregului masiv Javorina avea să se producă în urma manevrei concepute de comandamentul sovietic, în cadrul căreia Armata 1 română a atacat pe direcţia Oremov Laz - Banska Stiavnika pentru a atrage cât mai multe forţe inamice şi a uşura acţiunea forţelor sovietice, care manevrau la flancul stâng al dispozitivului de luptă. În vederea îndeplinirii misiunii, comandamentul sovietic a întărit Armata 1 cu câteva regimente şi brigăzi de artilerie, de aruncătoare şi artilerie antitanc. Reluând ofensiva, la 25 februarie, orele 10,40, după o pregătire de artilerie de 40 de minute, divizii române au rupt apărarea inamicului pe tot frontul, au pătruns, până la începutul lunii martie circa 8 km în adâncimea dispozitivului inamic, apropiindu-se de şoseaua şi calea ferată Dobra Niva - Krupina.

Respinse din Munţii Javorina, forţele inamice au ocupat un nou aliniament de apărare între Zajezova şi sud Krupina, care a fost străpuns în urma ofensivei declanşate la 1 martie 1944. După ce au pătruns mai mulţi kilometri în dispozitivul inamic, în special la flancul stâng, Armata 1 a primit misiunea să reia ofensiva, în cooperare cu Armata 53 sovietică, şi să atace cu o divizie pe direcţia Dobra Niva - Zvolen, cu două divizii pe direcţia Sasa-Gunda, cu o divizie pe direcţia Babina - Hron Brezina şi cu o altă divizie pe direcţia Babina-Jalna pentru a ajunge pe Hron între Zvolen şi Vieska. Fără răgaz, ofensiva a continuat spre Hron, până la 18 martie Armata 1 ieşind cu toate diviziile pe cursul râului între Gudna şi Sasovske Podhradie. În aceeaşi zi, a primit ordin să înlocuiască de la 20 martie trupele Armatei 53 sovietice şi să treacă temporar la apărare pe Hron între Vieska şi Tekov.

Breznica pentru a interzice o eventuală forţare a râului de către inamic şi dezvoltarea ofensivei acestuia spre Banska Stiavnika. Tot în Munţii Javorina, în compunerea Armatei 53 sovietice, a acţionat şi Divizia „Tudor Vladimirescu - Debreţin”, constituită în toamna anului 1943 din prizonieri de război români pe teritoriul Uniunii Sovietice. Victoria obţinută de Armata 1 română în Munţii Javorina, în perioada 29 ianuarie - 4 martie 1945, şi pătrunderea spre Hron, între 5 şi 18 martie 1945, realizate prin lupta a peste 70.000 de militari români, din care au fost pierduţi peste 16.000 (circa 20% din cei angajaţi în lupte), au avut o importanţă deosebită, contribuind la lichidarea totală a intrândului pe care îl făcea frontul inamic la est Hron.

Check Also

Bătălia de pe Tamisa (5 octombrie 1813)

Bătălia de pe Tamisa (5 octombrie 1813) este o victorie decisivă a Statelor Unite asupra …

Bătălia de pe Somme (1 iulie – 13 noiembrie 1916)

Bătălia de pe Somme (1 iulie – 13 noiembrie 1916) este o ofensivă aliată din …

Bătălia de pe Nil (1 august 1798)

Bătălia de pe Nil (1 august 1798) este o bătălie între flotele britanice conduse de …

Bătălia de la Zama (202 î.Hr.)

Bătălia de la Zama (202 î.Hr.) este un confruntare în care romanii conduşi de Scipio …

Bătălia de la Wilderness (30 aprilie – 6 mai 1863)

Bătălia de la Wilderness (30 aprilie – 6 mai 1863) este o bătălie din Războiul …