Bătălia de la Hron-Morava (martie-mai 1945)

După ce au înfrânt rezistenţa trupelor germane şi ungare din zona muntoasă situată la est de Hron, armatele 1 şi 4 române au continuat ofensiva spre Morava. Armata 4 a desfăşurat acţiuni ofensive în Munţii Fatra Mare şi Fatra Mică, pe direcţia Banska Bystrica - Trencin, iar Armata I în Munţii Nitra, Inovech şi în masivul Mandet, pe direcţia Nova Bana - Topolcany - Nove Mesto - Uhersky Ostroh, pe Morava.

Ofensiva Armatei 4 a fost declanşată la 26 martie 1945. Corpul 6 armată (diviziile 6, 11 şi 18 infanterie), sprijinit de majoritatea artileriei grele a armatei, a dus lupte grele pentru eliberarea localităţii Sv. Jakub (29 martie), principal nod de apărare al inamicului la nord de Banska Bystrica, şi a angajat numeroase forţe adverse în zona Ulmanka, Spania Dolina, contribuind astfel la reuşita de ansamblu a operaţiei. În partea sudică a Munţilor Fatra Mare, Corpul 2 armată a pus stăpânire pe creasta principală a masivului muntos şi a interceptat comunicaţia Banska Bystrica - Kremnica, ameninţând flancul şi spatele diviziilor germane din faţa Armatei 40 sovietice.

La rândul lor, diviziile 3 şi 9 infanterie române, care acţionau în fâşia de acţiune a Armatei 40 sovietice, au cucerit, la 3 aprilie, oraşul Kremnica, punct de sprijin important în sistemul defensiv inamic, creând condiţii favorabile întoarcerii apărării trupelor inamice din partea centrală şi nordică a masivului. Succesul a fost elogiat de autorităţile militare superioare de la Bucureşti şi Moscova. Înfrânte, trupele germane şi ungare au fost obligate să se retragă pe versantul vestic al Munţilor Fatra Mare, sub presiunea diviziilor române, care au depăşit creasta vestică a masivului şi au ieşit pe valea Turiecului, la sud de Mosovce.

După depăşirea Munţilor Fatra Mare, Armata 4 şi-a regrupat forţele principale (diviziile 3, 9, 21 infanterie, 1 cavalerie şi 8 cavalerie-purtată) la flancul stâng, în subordinea Corpului 2 armată, care a primit misiunea să pună stăpânire pe creasta principală a Munţilor Fatra Mică. Concomitent, Corpul 2 armată (Divizia 18 infanterie română şi Sectorul 54 fortificaţii sovietic), de la flancul drept, trebuia să ocupe depresiunea dintre cele două masive muntoase şi să dezvolte ofensiva spre nord pe direcţia Mosovce - Turc. Sv. Martin. Ambele grupări de forţe şi-au îndeplinit misiunea cu succes.

La 11 aprilie, după patru ore de luptă înverşunată cu Divizia 15 infanterie germană, Divizia 18 infanterie română a eliberat oraşul Turc. Sv. Martin, realizând legătura, la Cosuti, cu Corpul cehoslovac. Concomitent, Divizia 9 infanterie, aflată pe direcţia de efort a Corpului 2 armată, a înaintat spre Fackov. În acest timp, Armata 40 sovietică, căreia îi fuseseră subordonate trei divizii române, a pătruns adânc în dispozitivul inamic spre Vah, la sud de Trencin, unde a forţat râul, constituind un cap de pod pe pantele sud-estice ale Munţilor Carpaţii Albi. Exploatând această situaţie favorabilă, Armata 4 şi-a regrupat forţele principale la flancul stâng, la aproximativ 10 km sud de Trencin, la vest de Vah, lăsând în contact cu inamicul, în Munţii Fatra Mică, doar o „acoperire activă”, constituită din diviziile 9 şi 18 infanterie române şi Sectorul 54 fortificaţii sovietic, în subordinea Corpului 6 armată.

Luptele au continuat până la sfârşitul lunii aprilie, când s-a făcut simţit efectul ofensivei declanşate la 15 aprilie de Corpul 2 armată român şi de Corpul 51 armată sovietic în Carpaţii Albi pe direcţia Trencin - Uherski Brod. Acest lucru a permis Corpului 6 armată, de la flancul stâng al armatei, să urmărească inamicul în Munţii Fatra Mică, să iasă pe Vah, la sud de Pov. Podhradie şi să-l forţeze la 1 mai 1945. Continuând ofensiva, Divizia 18 infanterie a înaintat pe direcţia Puchov - Francova Lhota, iar Divizia 11 infanterie pe direcţia Trenc. Tepla-sud Podzechov, ieşind la nord de Carpaţii Albi. Astfel au fost înfrânte definitiv ultimele rezistenţe opuse de trupele germane şi ungare din parte de nord-vest a Slovaciei.

Tot între Hron şi Morava a acţionat şi Armata 1 română. Ofensiva a cuprins trei etape distincte, impuse de compartimentele mari de teren în care s-au desfăşurat luptele. Prima etapă a inclus acţiunile militare dintre Hron şi Nitra (25 martie - 2 aprilie 1945) pe direcţia Nova Bana - Bosany, a doua acţiunile dintre Nitra şi Vah (2-5 aprilie 1945) pe direcţia Topolcany - Hor Streda, iar a treia acţiunile dintre Vah şi Morava (6-11 aprilie 1945) pe direcţia Cahtice - Uhersky Ostroh. Concomitent, împreună cu Armata 53 sovietică, Armata 1 română a asigurat flancul drept al Armatei 7 de gardă, care înainta spre Viena. Acţiunea de forţare a Hronului a fost declasată în zorii zilei de 25 martie 1945, prin surprindere, fără pregătire de artilerie.

Într-un timp scurt, diviziile 19 şi 10 infanterie au constituit capete de pod, la Zarnovika, respectiv Tekovska Breznika, pe care le-au menţinut cu fermitate în pofida contraatacurilor executate de inamic cu infanterie însoţită de tancuri. În contextul în care Armata 53 sovietică forţase şi ea Hronul, la sud de Levice şi constituise un important cap de pod la vest de râu, Armata 1 română a primit misiunea să-şi extindă frontul spre sud şi să manevreze apoi cu Corpul 7 armată (diviziile 9 cavalerie, 2 munte şi 2 infanterie) rezistenţale inamice din Munţii Nitra printr-un atac executat pe direcţia Mal. Kozmalovce-Topolciany-Bosany.

Concomitent, Corpul 4 armată urma să atace frontal masivul muntos pe direcţia Zarnovica-Oslany. Deşi au acţionat într-un teren nefavorabil ofensivei, cu comunicaţii puţine, acoperit în proporţie de 90% cu păduri, diviziile române au străbătut rapid Munţii Nitra, ajungând la râul cu acelaşi nume în seara zilei de 2 aprilie 1945, unde au constituit un cap de pod la vest de Mal. Bosany.

În continuare, Armata 1 a primit misiunea să dezvolte ofensiva în spaţiul dintre Nitra şi Vah, pe direcţia Topolcany - Nova Mesto, să înfrângă inamicul din zona Banovce şi să interzică pătrunderea forţelor adverse dinspre nord spre sud, în lungul văilor Nitra, Nitricica şi Bebrava, prin spaţiul creat la joncţiunea cu Armata 40 sovietică, de la flancul stâng, ale cărei mari unităţi rămăseseră în urmă.

În acest context, armata a acţionat pe două direcţii cu un pronunţat caracter de independenţă: spre nord-vest, cu Corpul 4 armată spre Banovce, important centru de comunicaţii dintre Nitra şi Vah, unde prezenţa inamicului constituia o ameninţare atât pentru flancul drept al Armatei 1, cât şi pentru flancul stâng al Armatei 40 sovietice, şi spre est, peste Munţii Inovec, cu Corpul 7 armată.

Ofensiva s-a desfăşurat cu succes, Divizia 2 munte ajungând în seara zilei de 4 aprilie 1945 la marginea de sud a oraşului Banovce, apărat de Divizia 357 infanterie germană. La orele 23, după o scurtă şi masivă pregătire de artilerie, marea unitate română a trecut la asaltul poziţiilor inamice, combinând lovitura frontală cu una dublu învăluitoare. În acest timp, rezistenţele inamice de la est de oraş erau învăluite de Divizia 10 infanterie.

După lupte grele, batalioanele de vânători de munte şi detaşamentele de asalt, constituite pentru lupta în localitate, au înfrânt împotrivirea trupelor germane şi au eliberat oraşul până în dimineaţa zilei de 5 aprilie 1945. Concomitent, Divizia 9 cavalerie din Corpul 7 armată a depăşit, la 4 aprilie, creasta principală a Munţilor Inovech şi a ieşit în seara zilei următoare în valea râului Vah. La stânga ei, Divizia 2 infanterie s-a regrupat în capul de pod constituit de trupele sovietice la vest de Piestany şi a pătruns în ziua următoare 6-7 km spre nord şi vest. În continuare, misiunea principală a Armatei 1 a constat în cucerirea oraşului Uhersky Ostroh şi în asigurarea legăturii între armatele 53 şi 40 sovietice în timpul ofensivei spre Brno şi Uherski Hradiste.

Acţiunea a fost înlesnită de forţarea Moravei, în noaptea de 14 spre 15 aprilie 1945, de către trupele Armatei 53 sovietice şi de înaintarea acestora spre nord, pe malul de vest al râului. Profitând de acest lucru, Armata 1 română şi-a deplasat, între 15 şi 19 aprilie, rezerva şi diviziile Corpului 7 armată în capul de pod, înlocuind trupele sovietice. Reluată la 16 aprilie, ofensiva a combinat atacul principal, pe la est de Morava, cu manevra Diviziei 2 infanterie, la vest de râu, în lungul căii ferate Rahatec - Moravski Pisek.

Până la 19 aprilie, trupele române au rupt apărarea inamicului de pe înălţimile situate la nord de valea Mlynski şi de pe malul de vest al Moravei, cucerind aliniamentul sud Suchov, nord Tasov, sud Vesely, nord Bzenec. După ce Corpul 7 armată şi-a trecut toate forţele la vest de Morava, armata a reluat ofensiva, cu lovitura principală în lungul Moravei, reuşind să rupă apărarea inamicului de pe înălţimile situate la sud de valea Svodnice şi la sud de Moravski Pisek.

Concomitent, după lupte grele, trupele române au cucerit, la 26 aprilie şi oraşul Uherski Ostroh, important punct de comunicaţii, ameninţând flancul şi spatele grupării germane din fâşia de acţiune a Armatei 40 sovietice. Victoria românească de la Uherski Ostroh a avut o importanţă deosebită în ansamblul frontului deoarece, la nord, ameninţat cu încercuirea, inamicul a început retragerea permiţând Corpului 51 armată să cucerească localităţile Uherski Brod, Slavkov şi Blatnicka şi să iasă în seara zilei de 27 aprilie pe Morava, în dreptul localităţii Kunovice.

În acelaşi timp, la est, forţele Armatei 53 sovietice, acţionând cu flancul drept în siguranţă au cucerit, la 27 aprilie, importantul centru politic şi economic Brno. După cucerirea oraşului Brno, armatele 53 sovietică şi 1 română au dezvoltat ofensiva spre nord-est, în lungul râului Morava pentru a cuceri aliniamentul Ostrokovice, Klenovice, a intercepta comunicaţiile de retragere ale trupelor inamice care luptau la sud-est de Olomouc, pentru a le încercui şi nimici în cooperare cu forţele Frontului 4 ucrainean.

În condiţiile în care trupele inamice începuseră retragerea în noaptea de 27 spre 28 aprilie, cele două armate au trecut imediat la urmărire: Armata 53 în lungul comunicaţiei Brno-Prostejov, iar Armata 1 pe direcţia Kyjov-Kojetin, punând stăpânire pe principalele treceri peste Morava, în dreptul oraşelor Kromeriz şi Kojetin, pe care le-a cucerit la 4, respectiv 6 mai 1945. Concomitent, marile unităţi de la flancul stâng al Armatei 40 sovietice au continuat ofensiva la est de Morava spre Olomouc, ajungând la 5 mai la nord de calea ferată Zlin-Ostrokovice.

Urmărind accelerarea ofensivei spre Praga, comandamentul sovietic a trecut la vest de Morava şi armatele 4 română şi 40 sovietică, care au înlocuit, între 5 şi 8 mai, pe aliniamentul Klenovice, Babice, armatele 53 sovietică şi 1 română, care s-au regrupat la vest de Brno. Deoarece la 9 mai 1945 trupele germane nu au încetat ostilităţile, armatele române au continuat ofensiva spre Praga, ajungând, la 12 mai, în zonele Chotebor, Zdirec, Trhova Kamenice (Armata 4) şi Humpolec, Stoky, Havlickov Brod, la circa 80 km sud-est de Praga. Sfârşitul războiului a găsit astfel armata română pe frontul antihitlerist, în centrul Europei, alături de forţele Naţiunilor Unite.

Check Also

Bătălia de pe Tamisa (5 octombrie 1813)

Bătălia de pe Tamisa (5 octombrie 1813) este o victorie decisivă a Statelor Unite asupra …

Bătălia de pe Somme (1 iulie – 13 noiembrie 1916)

Bătălia de pe Somme (1 iulie – 13 noiembrie 1916) este o ofensivă aliată din …

Bătălia de pe Nil (1 august 1798)

Bătălia de pe Nil (1 august 1798) este o bătălie între flotele britanice conduse de …

Bătălia de la Zama (202 î.Hr.)

Bătălia de la Zama (202 î.Hr.) este un confruntare în care romanii conduşi de Scipio …

Bătălia de la Wilderness (30 aprilie – 6 mai 1863)

Bătălia de la Wilderness (30 aprilie – 6 mai 1863) este o bătălie din Războiul …