Bătălia de la Grunwald (15 iulie 1410)

Cavalerii teutoni stăpâneau, la începutul secolului al XV-lea, întinse teritorii de-a lungul litoralului Mării Baltice, de la gurile Elbei şi până la Golful Finic. Sub pretextul convertirii la creştinism a „păgânilor”, ţinuturi poloneze şi lituaniene au fost anexate de „cruciaţi”.

Pentru a înlătura motivaţia acestor expediţii, marele duce lituanian Vladislav Jagello s-a convertit la creştinism şi i-a obligat şi pe supuşii săi să treacă la catolicism (1386). Astfel s-a putut căsători în acelaşi an, 1386, cu regina Poloniei, Hedwiga, fiica regelui Ludovic „cel Mare” de Anjou al Ungariei (1342-1382), care realizase Uniunea ungaro-polonă, desfăcută odată cu moartea sa. Motivul cel mai important al acestei căsătorii dinastice, care a pus bazele dinastiei Jagellonilor, a fost stoparea pericolului teutonic cu forţele unite polono-lituaniene. Un element decisiv în această politică l-a constituit înţelegerea dintre regele Vladislav II Jagello şi marele duce al Lituaniei, Vitold, încheiată la Vilna şi Radom (1401).

Domnii Moldovei au căutat o apropiere de regele Vladislav II Jagello (1386-1434), pentru a putea respinge presiunile venite din partea regatului Ungariei. Omagiul de vasalitate depus regelui Vladislav Jagello de către domnii Petru Muşat (1387), Roman I (1393), Ştefan I (1395) şi Alexandru cel Bun (1402, 1404 şi 1407) a constituit o raliere din punct de vedere strategic a Moldovei la sistemul de alianţe al Poloniei. De asemenea, domnul Ţării Româneşti, Mircea cel Bătrân (1386-1418), a încheiat tratate de alianţă cu Vladislav Jagello (1389, 1403).

Ordinul Cavalerilor teutoni era susţinut nu numai de feudalii occidentali, ci şi de regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg (1387-1437). Vladislav Jagello şi Vitold erau nemulţumiţi de faptul că oraşele importante ale Prusiei şi Pomeraniei, Gdansk şi Torun, reprezentând locuri de trecere obligatorii pentru negustorii polonezi, se aflau în stăpânirea teutonilor, iar Samogiţia, una dintre cele mai vechi provincii ale Lituaniei, era ocupată de asemenea de teutoni. Un alt obiect de litigiu îl constituia Neumark, teritoriu cumpărat de teutoni de la regele Ungariei, care avea o populaţie majoritară poloneză.

Regele Poloniei a încheiat în 1408 o înţelegere cu marele cnezat al Moscovei împotriva Ordinului. El şi-a asigurat, de asemenea, şi sprijinul cehilor şi al tătarilor, în 1409 a izbucnit în Samogiţia o răscoală împotriva Ordinului cavalerilor teutoni condusă de Vitold, marele duce al Lituaniei şi vărul regelui Vladislav Jagello. Ameninţarea marelui maestru Ulrich von Jungingen, adresată lui Vitold şi regelui Poloniei, Vladislav Jagello, a rămas fără efect şi, ca urmare, Ordinul teutonic le-a declarat război, care a durat între 1409 şi 1411.

Ordinul a încheiat o alianţă cu regele Ungariei - în decembrie 1409 şi confirmată la Marienburg (31 martie 1410) - care şi-a reafirmat pretenţiile asupra Moldovei şi, stipendiat de teutoni, trebuia să recruteze 30.000 de mercenari şi să atace dinspre sud Polonia. Se urmărea ca Polonia să fie obligată să lupte pe două fronturi. Dar oastea ungară condusă de Ştibor, voievodul Transilvaniei (1395-1401, 1410-1414), a fost respinsă de poloni.

La 15 iulie 1410 a avut loc marea bătălie de la Grunwald, la care au participat şi 800 de ostaşi ai domnului Moldovei, Alexandru cel Bun (1400-1432) - plasaţi la aripa formată de trupele lituano-rutene - şi, după cronicile prusiene, şi ostaşi munteni. Oastea „cruciată” avea un efectiv de 33.000 de ostaşi, iar cea condusă de Vladislav Jagello şi Vitold 31.500, dar fără auxiliari, artilerişti, români şi tătari.

Lupta a început prin atacul cavaleriei conduse de Vitold, aflată la aripa stângă a oastei aliate. Atacul a fost respins şi „cruciaţii” au lovit cu putere oştile polone şi cehe. Aflate în centru, trupele din Smolensk au rezistat şarjei cavaleriei teutone, iar polonii şi-au reorganizat rândurile şi au contraatacat hotărâtor, în luptă au căzut 18.000 de „cruciaţi”, în frunte cu marele maestru Ulrich von Jungingen.

Pacea a fost încheiată la 1 februarie 1411 la Torun. În principal, teutonii restituiau Samogiţia Lituaniei şi plăteau o despăgubire de război de 100.000 de dinari. Oştile domnilor români au continuat să sprijine pe Vladislav Jagello şi pe Vitold împotriva teutonilor în 1411, 1412, 1414, iar în 1422, la asediul cetăţii Marienburg (Malbork), pe Vistula, capitala Ordinului teutonic, cei 400 de călăreţi ai lui Alexandru cel Bun, înarmaţi cu arcuri şi săgeţi, s-au acoperit de glorie.

La un atac al garnizoanei, moldovenii au simulat retragerea şi când au ajuns la marginea unei păduri au descălecat şi au copleşit pe teutoni cu o „ploaie deasă” de săgeţi. Înfrângerea „cruciaţilor” a frânat expansiunea teutonilor spre est şi a facilitat ieşirea ulterioară a Poloniei la Marea Baltică. Creşterea puterii şi însemnătăţii internaţionale a Poloniei a reprezentat pentru Moldova un factor de protecţie împotriva pretenţiilor de dominaţie ale regatului Ungariei.

 

Check Also

Bătălia de pe Somme (1 iulie – 13 noiembrie 1916)

Bătălia de pe Somme (1 iulie – 13 noiembrie 1916) este o ofensivă aliată din …

Bătălia de pe Nil (1 august 1798)

Bătălia de pe Nil (1 august 1798) este o bătălie între flotele britanice conduse de …

Bătălia de la Zama (202 î.Hr.)

Bătălia de la Zama (202 î.Hr.) este un confruntare în care romanii conduşi de Scipio …

Bătălia de la Wilderness (30 aprilie – 6 mai 1863)

Bătălia de la Wilderness (30 aprilie – 6 mai 1863) este o bătălie din Războiul …

Bătălia de la Waterloo (18 iunie 1815)

Bătălia de la Waterloo (18 iunie 1815) este o înfrângerea definitivă a lui Napoleon şi …