Bătălia de la Glubavi (februarie 1522)

După moartea lui Neagoe Basarab (15 septembrie 1521) a urmat o perioadă tulbure, caracterizată prin dispute pentru ocuparea tronului muntean, Teodosie, fiul lui Neagoe Basarab, care a urmat la tron sub regenţă deoarece era minor, fiind înlocuit de Radu-vodă, mult mai cunoscut sub numele de Vlad (Dragomir) Călugărul.

Partida susţinătoare a lui Teodosie îl chemase în ajutor pe Mehmed Bey, paşa de Nicopol. Acesta l-a învins şi ucis pe Vlad Călugărul şi a preluat conducerea ţării sau cum spune cronicarul Radu Popescu „s-a aşezat el însuşi pe scaunul domnesc”.

El era sprijinit de sultan, astfel că se contura perspectiva transformării ţării în paşalâc, Teodosie fiind o simplă unealtă. În faţa acestei situaţii, boierii, dezbinaţi până atunci, s-au unit şi au ales domn pe Radu de la Afumaţi, fiul lui Radu cel Mare, numit aşa după proprietatea lui din Afumaţi, judeţul Ilfov.

Poarta Otomană a fost nemulţumită de hotărârea clasei politice muntene, solii trimişi să obţină recunoaşterea domniei fiind omorâţi. Totodată, sultanul a dispus paşalelor de la Vidin, Nicopol şi Silistra să pustiească teritoriul Ţării Româneşti. Dând curs înaltei porunci, Mehmed Bey a venit la nord de Dunăre cu o oaste numeroasă, el având şi steagul de domnie dat de sultanul Soliman (1520-1566). Radu de la Afumaţi comanda oastea sa şi trupele puse la dispoziţie de boierii care îl sprijineau.

Cu aceste forţe i-a ieşit în întâmpinarea avangărzii otomane, pe care, după o încleştare dură, a învins-o. A urmat bătălia hotărâtoare dată, potrivit inscripţiei de la Curtea de Argeş de pe mormântul său, la Glubavi (Gubavi, Grumazi), localitate aflată la circa 30 km nord-vest de Giurgiu.

„Iar Radul-Vodă ce Tânăr, consemnează Letopiseţul Cantacuzinesc, s-au pregătit şi au ieşit înaintea lui cu oaste şi au făcut război la sat la Glubavi şi au biruit Radu-Vodă pe Mehmed-bei şi au fugit Mehmed-bei de s-au mai gătit încă de război” (Cronicari munteni).

După bătălie, Radu de la Afumaţi s-a retras la Bucureşti şi apoi la Târgovişte, unde, la 3 februarie 1522, drept mulţumire pentru victoria obţinută, a dat primul său hrisov, în noua calitate, către Mănăstirea Argeş, pentru moşia Dragoteşti. Bătălia de la Glubavi, apreciază istoricul Nicolae Stoicescu, era începutul unui şir de lupte, ale căror rezultate vor favoriza când pe unul când pe altul dintre cei doi combatanţi.

Potrivit pietrei sale de mormânt de la Curtea de Argeş, în timpul domniei sale de 7 ani (1522-1529), dar cu multe întreruperi, Radu cel Frumos a purtat 20 de bătălii împotriva turcilor, în unele din ele bucurându-se de sprijinul transilvănenilor.

Semnificaţia acestui efort antiotoman purtat cu mijloace modeste este deosebită, deoarece Poarta Otomană a fost obligată să renunţe la transformarea Ţării Româneşti în paşalâc. Imperiul Otoman, sub conducerea lui Soliman, numit şi Magnificul, era la apogeul puterii sale, el reuşind să zdrobească în bătălia de la Mohacs armata regatului ungar.

 

Check Also

Bătălia de pe Somme (1 iulie – 13 noiembrie 1916)

Bătălia de pe Somme (1 iulie – 13 noiembrie 1916) este o ofensivă aliată din …

Bătălia de pe Nil (1 august 1798)

Bătălia de pe Nil (1 august 1798) este o bătălie între flotele britanice conduse de …

Bătălia de la Zama (202 î.Hr.)

Bătălia de la Zama (202 î.Hr.) este un confruntare în care romanii conduşi de Scipio …

Bătălia de la Wilderness (30 aprilie – 6 mai 1863)

Bătălia de la Wilderness (30 aprilie – 6 mai 1863) este o bătălie din Războiul …

Bătălia de la Waterloo (18 iunie 1815)

Bătălia de la Waterloo (18 iunie 1815) este o înfrângerea definitivă a lui Napoleon şi …