Bătălia de la Debreţin (8-20 octombrie 1944)

În timp ce înainta spre Debreţin, Gruparea mobilă hipomecanizată „general Pliev” a fost contraatacată, la 8 octombrie, între canalul Beretău şi Crişul Repede, de circa două divizii de infanterie şi o divizie blindată inamice.

Pentru a face faţă situaţiei, comandamentul sovietic a instalat Corpul de cavalerie român în apărare cu Divizia 1 infanterie-instrucţie la sud de Nagybajom şi Divizia 1 cavalerie-instrucţie pe Beretău şi a contraatacat cu propriile forţe spre sud-est, contribuind la manevrarea încercuirea şi înfrângerea trupelor inamice care luptau în România, în zona Oradea. În acest context, luptele duse de Corpul de cavalerie român la Nagybajom şi Nagyrabe, puternice puncte de sprijin ale apărării inamice de la sud de Debreţin, amenajate genistic pentru o apărarea îndelungată, s-au dovedit a fi extrem de grele.

Cu toate acestea, în pofida superiorităţii numerice şi a rezistenţei disperate opuse de Divizia 1 tancuri şi regimentele 1 şi 113 grenadieri moto germane, diviziile române 1 infanterie-instrucţie şi 1 cavalerie-instrucţie au reuşit în final, în cooperare cu trupe din diviziile 8 cavalerie şi 110 infanterie sovietice, să ocupe cele două localităţi, continuând apoi înaintarea spre Debreţin. Concomitent, spre Debreţin, dinspre Berekboszomeny, au mai fost angajate diviziile 3 munte şi „Tudor Vladimirescu”.

Acţionând în cooperare cu divizii sovietice, acestea au lichidat, începând cu 14 octombrie, rezistenţele opuse de inamic (trupe din diviziile 23 tancuri şi 76 infanterie germane, 4 şi 12 infanterie ungare) în cele două fâşii de apărare ocupate de trupele germane: canalul Beretău şi aliniamentul jalonat de localităţile Sarand, Hosszupaly şi Monostorpaly, la aproximativ 12 km sud de oraş. Succesiv au fost ocupate localităţile Hencida şi Esztar (14 octombrie), Pocsaj (16 octombrie), Hosszupaly, Monostorpăly (19 octombrie), Gaborjan (14 octombrie), Konyar (16 spre 17 octombrie) şi Sarand (18 spre 19 octombrie).

Încercând să oprească cu orice preţ înaintarea celor două divizii române, forţele germane şi ungare au contraatacat, ziua şi noaptea, deseori cu sprijin de aviaţie, nereuşind însă să oprească pătrunderea celor două divizii române, care au intrat în Debreţin în seara zilei de 19 octombrie, concomitent cu trupele sovietice. În acelaşi timp, Divizia 2 munte, care ataca pe la est de Debreţin, a înfrânt rezistenţele inamice de la est şi nord-est de oraş, asigurând flancul drept al grupării principale de forţe sovieto-române.

Flancul stâng al dispozitivului de luptă a fost asigurat de unităţile Diviziei 1 infanterie-instrucţie, care ajunseseră, la 19-20 octombrie, la vest de oraş. Ocuparea Debreţinului, la 20 octombrie, pivot principal al sistemului defensiv inamic de la est de Tisa, a avut o importanţă deosebită pentru desfăşurarea ulterioară a luptelor, atât în nord-vestul României, cât şi în estul Ungariei. Pentru contribuţia adusă la ocuparea oraşului, I.V. Stalin a ordonat ca Divizia „Tudor Vladimirescu” să se numească în continuare Divizia „Tudor Vladimirescu - Debreţin”.

 

Check Also

Bătălia de pe Tamisa (5 octombrie 1813)

Bătălia de pe Tamisa (5 octombrie 1813) este o victorie decisivă a Statelor Unite asupra …

Bătălia de pe Somme (1 iulie – 13 noiembrie 1916)

Bătălia de pe Somme (1 iulie – 13 noiembrie 1916) este o ofensivă aliată din …

Bătălia de pe Nil (1 august 1798)

Bătălia de pe Nil (1 august 1798) este o bătălie între flotele britanice conduse de …

Bătălia de la Zama (202 î.Hr.)

Bătălia de la Zama (202 î.Hr.) este un confruntare în care romanii conduşi de Scipio …

Bătălia de la Wilderness (30 aprilie – 6 mai 1863)

Bătălia de la Wilderness (30 aprilie – 6 mai 1863) este o bătălie din Războiul …