Bătălia de la Chilia (ianuarie 1465)

La mijlocul secolului al XV-lea, sultanul îşi impusese suzeranitatea asupra Moldovei (1456), obligând ţara la un tribut anual în timpul domniei lui Petru Aron, ucigaşul lui Bogdan al II-lea. De asemenea, Polonia şi Ungaria îşi disputau suzeranitatea asupra Moldovei. Cu ajutorul militar al lui Vlad Ţepeş, pe tronul Moldovei s-a urcat Ştefan cel Mare (1457-1504), considerat unul dintre cei mai mari comandanţi militari ai românilor, dobândind o glorie nepieritoare în urma a 34 de victorii dintr-un total de 36 de războaie purtate.

La începutul domniei, Ştefan cel Mare a iniţiat transformări importante pe plan economic, social, politic şi militar. Cu privire la acest ultim aspect, o grijă de căpetenie a fost făurirea unei oşti puternice, capabilă să lupte cu redutabilele oştiri ale statelor învecinate. Efectivele au fost ridicate la 40.000 de călăreţi şi 20.000 de pedeştri, pe lângă oastea de curte şi cetele boiereşti făcându-se apel la ţăranii liberi - răzeşi, şi la târgoveţi. Cetăţile existente au fost întărite, altele au fost (re)construite - Roman, Crăciuna -, iar altele, precum Hotin şi Chilia, aflate sub stăpânire străină, au reintrat în posesia Ţării Moldovei.

Fostul domn Petru Aron, ucigaşul tatălui său, alungat din ţară, a căutat mai întâi adăpost în Polonia şi apoi în Transilvania regelui Matia Corvin, fiul lui Iancu de Hunedoara. După expediţia de pedeapsă din Transilvania (1461), ameninţat de un atac din partea Ungariei, Ştefan cel Mare a început tratativele cu polonii, în speranţa readucerii Chiliei în graniţele Moldovei şi s-a angajat la 2 martie 1462 să-l recunoască pe Cazimir al IV-lea Jagello (1446-1492) drept suzeran exclusiv al Moldovei. Astfel, şi-a asigurat colaborarea Poloniei - interesată în slăbirea Ungariei - în vederea recuperării Chiliei.

Atacul lui Ştefan din 22 iunie 1462 împotriva Chiliei, care era apărată de o garnizoană ungară încă de pe timpul lui Iancu de Hunedoara, a fost respins, iar domnul a fost rănit la picior. Trebuie menţionat că în faţa cetăţii sosise şi o escadră otomană la porunca sultanului Mehmed al II-lea (1444-1446, 1451-1481), care se afla în confruntare cu domnul Ţării Româneşti, Vlad Ţepeş (1456-1462, 1476).

Acest asediu al Chiliei a dus la controverse între istorici, unii susţinând că Ştefan s-a retras pentru a nu intra în conflict cu otomanii, iar alţii că domnul Moldovei ar fi atacat cetatea în înţelegere cu otomanii. Trebuie subliniat faptul că, ulterior, Ştefan cel Mare a fost unul dintre campionii luptei antiotomane. Ca urmare a întăririi raporturilor cu Polonia, Moldova a reintrat în stăpânirea cetăţii Hotin, de pe Nistru, din nordul Bucovinei, unde în 1463 erau reinstalaţi dregători moldoveni, conduşi de pârcălabul Goian.

În iarna 1464/1465 a fost pregătită minuţios şi executată a doua campanie pentru recuperarea cetăţii Chilia. De remarcat că valoarea ei strategică excepţională fusese remarcată de însuşi sultanul Mehmed al I-lea, cuceritorul Constantinopolului: „Atâta vreme cât Chilia şi Cetatea Albă le ţin şi le stăpânesc românii, iar ungurii Belgradul sârbesc, noi nu vom putea avea nici o biruinţă”. Momentul expediţiei a fost bine ales, deoarece oastea regelui Matia Corvin lupta în Bosnia cu otomanii. Cronica ţării menţionează că garnizoana ungară fusese, de altfel, înlocuită de domnul Ţării Româneşti, Radu cel Frumos (1462-1473, 1474), fratele lui Vlad Ţepeş, dar care se supusese Porţii, şi astfel Ştefan a luat Chilia de la „păgâni”.

Domnul Moldovei stabilise în secret o înţelegere cu locuitorii cetăţii, într-adevăr, la 23 ianuarie 1465, oastea lui Ştefan a apărut în faţa Chiliei, iar la miezul nopţii a pătruns în oraş printr-o poartă deschisă de târgoveţi. Fortăreaţa a fost puternic bombardată de artileria moldoveana în tot cursul zilei de 25 ianuarie şi a fost nevoită să se predea. Aici au fost instalaţi doi pârcălabi, Isaia, cumnatul domnului şi Buhtea, pe care Ştefan „îi învăţa să păzească cetatea de limbile necredincioase”.

Pentru a fi pregătit în faţa unei eventuale riposte otomane, Ştefan a chemat ţara la arme, dar în acelaşi timp a trimis sultanului daruri şi tributul, iar Mehme al II-lea s-a declarat mulţumit până la urmă, după ce, iniţial, aruncase solii Moldovei în temniţă. Sistemul de fortificaţii al Moldovei s-a completat prin cucerirea Chiliei pe direcţia cea mai ameninţată, în vederea stăvilirii tentativelor de forţare a Dunării maritime, şi sume importante de bani provenite din vama asupra unor produse bogate şi variate au intrat în vistieria Moldovei.

Check Also

Bătălia de pe Somme (1 iulie – 13 noiembrie 1916)

Bătălia de pe Somme (1 iulie – 13 noiembrie 1916) este o ofensivă aliată din …

Bătălia de pe Nil (1 august 1798)

Bătălia de pe Nil (1 august 1798) este o bătălie între flotele britanice conduse de …

Bătălia de la Zama (202 î.Hr.)

Bătălia de la Zama (202 î.Hr.) este un confruntare în care romanii conduşi de Scipio …

Bătălia de la Wilderness (30 aprilie – 6 mai 1863)

Bătălia de la Wilderness (30 aprilie – 6 mai 1863) este o bătălie din Războiul …

Bătălia de la Waterloo (18 iunie 1815)

Bătălia de la Waterloo (18 iunie 1815) este o înfrângerea definitivă a lui Napoleon şi …