Barbu Brezianu

Barbu Basile Brezianu (18 martie 1909, Bucureşti - 14 ianuarie 2008) - poet, eseist, prozator, traducător, istoric şi critic de artă. Este fiul Ioanei (născută Ulescu) şi al lui Barbu Brezianu, magistrat.

După absolvirea Liceului „Spiru Haret” din Bucureşti şi a Facultăţii de Drept (1932), devine şef de cabinet în Ministerul de Interne. Între 1943 şi 1949, va fi magistrat, dar şi angajat al Institutului de Istoria Artei. Colaborează la „Contemporanul”, „Ulise”, „Vremea”, „Curentul literar”, „Facla”, „Revista Fundaţiilor Regale”, „Viaţa românească”, „Adevărul literar şi artistic” şi la reviste de artă din ţară şi din străinătate. A semnat şi Henry Grey, Judex şi B. Barbu.

Atras de domenii diverse, în ciuda formaţiei sale juridice, va debuta în presă, în 1924, cu o cronică cinematografică în prima revistă românească de specialitate „Filmul”. Ca poet, debutează în 1930, cu volumul Nod ars, caracterizat de George Călinescu ca fiind „de influenţă barbiana”. Versul scurt, ritmul sacadat, melodicitatea ce duce spre incantaţie, jocul copilăresc sau descântecul, ca şi numeroasele tente exotice îl recomandă într-adevăr ca pe un emul al lui Ion Barbu.

Există însă la el şi o aplecare spre miniatură (în genul Elegiilor pentru fiinţe mici ale lui Eugen Ionescu), dar şi spre preţiozitate şi cadenţă gravă, stimulate probabil şi de admiraţia pentru opera lui Mateiu I. Caragiale, pe care Brezianu îl cunoscuse personal şi al cărui roman, Craii de Curtea-Veche, apăruse în 1929.

Volumul următor, Zăvor fermecat, publicat abia în 1947, stă sub semnul versului lui Dan Botta. Există multe prelungiri ale temelor şi motivelor anterioare, dar ceea ce defineşte Zăvor fermecat este atmosfera fantastic-folclorică, de basm, cu mai vechea fascinaţie legată de vietăţile mici ale pădurii.

După aceste două cărţi de poezie, Brezianu se dedică studiului artei, publicând o serie de articole în revistele de profil, precum şi monografii consacrate lui Nicolae Grigorescu, Karl Storck, Nicolae Tonitza şi Constantin Brâncuşi, lucrări ce îl vor consacra ca un cercetător pasionat al vieţii şi operei acestor artişti. Atras de insolit, articolele sale pe teme literare (despre Ion Barbu şi Mateiu I. Caragiale) sunt construite în jurul amănuntului necunoscut îndeobşte, dar întotdeauna revelator. Altele sondează tărâmul de întrepătrundere a artelor (Arghezi desenator şi Rolul şi contribuţia lui Bolintineanu la înfiinţarea şi dezvoltarea artelor plastice în Principatele Române).

La vârsta senectuţii, debutează în proză cu volumul Jaf în dragoste (1993), prefaţat nu întâmplător de un poet, Ştefan Aug. Doinaş. Textele, de mică întindere, sunt adevărate poeme în proză, care păstrează o mare parte din suprarealismul debutantului din 1930. Cele mai ample, unde autorul poate experimenta modalităţi narative noi, din care nu lipsesc viziuni onirice, descrieri de interior somptuoase sau urmuziene, îl recomandă ca pe un foarte modern autor de literatură fantastică. Ambiguitatea, echivocul, ezitarea rămân caracteristicile principale ale acestei prozei, întregite de ironia fină şi de umorul de bună calitate.

În periodice a publicat traduceri din Francois Villon, William Shakespeare, Pierre de Ronsard, Felice Bartolozzi, James Welton Johnson, Rudyard Kipling şi Elias Lonnrot, iar în volume, tălmăciri din R.E. Byrd, Charles Nodier etc., dar şi o versiune din Kalevala, distinsă în 1942 cu Premiul Institutului de Cooperare Internaţională de pe lângă Liga Naţiunilor. A mai primit Premiul „Ion Andreescu” al Academiei Române (1976) şi Marele Premiu al Uniunii Artiştilor Plastici pentru întreaga activitate (1997). La 24 mai 2006 i s-a decernat titlul de doctor honoris causa de către Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti.

Opera literară

  • Nod ars, versuri, Bucureşti, 1930;
  • Poezii, 1934;
  • Zăvor fermecat, versuri, Bucureşti, 1947;
  • Jaf în dragoste, proze scurte, prefaţă de Ştefan Aug. Doinaş, Bucureşti, 1993;
  • Desferecare, versuri, prefaţă de Lucian Boz, Bucureşti, 1998;
  • Şcoala moralului sau Hristoitia meşterului Anton Pann, eseu.

Traduceri din literatura universală

  • Kalevala, ţară de viteji, introducere de Ion Marin Sadoveanu, Bucureşti, 1942; ediţie prefaţată de Şerban Cioculescu, Bucureşti, 1974; ediţia Bucureşti, 1999;
  • R.E. Byrd, Singur, Bucureşti, 1942;
  • Moliere, Pisălogii, 1955;
  • Balzac, Opere, IV, Bucureşti, 1958;
  • Charles Nodier, Trilby, în colaborare cu Micaela Slăvescu, Bucureşti, 1973;
  • Ilarie Voronca, Interviul, în colaborare cu Irina Fortunescu şi Ion Pop, prefaţă de Ion Pop, Bucureşti, 1989.

Lucrări de istorie a artei

  • Karl Storck, monografie, Bucureşti, 1954;
  • Nicolae Grigorescu, monografie, Bucureşti, 1959;
  • Desenul alfabetului viu de N. Tonitza, prefaţă de Tudor Arghezi, Bucureşti, 1961;
  • Caietele Mihai Eminescu, volume colective, 1974-1985;
  • Tonitza, Bucureşti, 1967;
  • Opera lui Constantin Brâncuşi în România, monografie, Bucureşti, 1974; lucrare distinsă cu Premiul „Ion Andreescu” al Academiei Române;
  • Brâncuşi în România, monografie, Bucureşti, 1976 şi 1998; ediţia din 1998 a apărut şi în limbile engleză şi franceză;
  • Le secret du Baiser de Montparnasse, Paris, 1978;
  • Noguchi, ucenic al lui Brâncuşi, 2001.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …