Azeri

Azerii sunt un popor care trăieşte în Republica Azerbaidjan (circa 6 milioane de persoane) şi nord-vestul Iranului (circa 10 milioane de persoane); este răspândit de asemenea în diverse state din Comunitatea Statelor Independente (îndeosebi în Rusia, Georgia, Kazahstan şi Armenia) şi din Orientul Mijlociu.

Azerbaidjanul istoric ocupa un teritoriu întins, de la culmile orientale ale Caucazului până la lacul Urmia. În urma tratatului de la Turkmanceai (1828) dintre Persia şi Rusia, a fost despărţit în două, frontiera fiind constituită de fluviul Arax. O parte se află în Iran (având ca oraş principal Tabrizul), iar cealaltă, cu capitala la Baku, este astăzi independentă.

Sedentarizaţi de multă vreme, azerii şi-au pierdut structurile de clan şi tribale, cu excepţia celor din grupurile pastorale nomade până în 1917 şi mai mult sau mai puţin seminomade de atunci încoace (ayruni, padar, chah-sevan, karapapack). Cam jumătate dintre ei trăiesc în spaţiul rural (cultivând diverse plante, în funcţie de condiţiile de mediu, inclusiv pomi fructiferi, viţă de vie, bumbac, tutun etc. şi ocupându-se de creşterea animalelor, îndeosebi a oilor) iar jumătate sunt orăşeni.

Industria petrolieră din Baku a determinat de timpuriu apariţia muncitorilor. În cea mai mare parte, azerii sunt şiiţi duodecimani. Minoritatea sunnită este prezentă mai ales în nordul republicii Azerbaidjan.

Azera este o limbă turcică din grupul numit „de sud-vest”, care mai cuprinde limba turcă şi turkmena. Deşi predomină în amândouă părţile vechiului Azerbaidjan, alături de ea se mai întâlnesc şi alte limbi (kurda şi diverse limbi iraniene şi ibero-caucaziene), beneficiind de un statut mai favorabil în republica din nord.

Literatura

În cele mai vechi forme cunoscute, azera nu se deosebeşte deloc de dialectele turce din Anatolia Orientală. Epopeea Dede Korkud, elaborată între secolele al XI-lea şi al XIV-lea, face parte dintr-un patrimoniu comun, ca şi alte 180 de opere poetice create de cadiul Burhan al-Din, de Nesimi, de Shah Ismail şi de Fuzuli.

În secolul al XVIII-lea începe să se dezvolte în mod spectaculos o literatură adesea lirică, uneori satirică, care a luat un deosebit avânt în secolul următor în opera lui Mirza Feth Ali Akhundzade (1912-1878), poet, dramaturg, romancier şi patriot. Acest impuls a asigurat de atunci creaţiei azere un loc activ şi original în cadrul literaturii limbilor turcice, cu o înclinare pronunţată spre comedie, operă şi operetă.

Istoric

Azerii provin din vechi populaţii vorbitoare de limbi iraniene care erau deja foarte amestecate în secolul al XI-lea, atunci când în regiune s-au stabilit primele elemente turcice, care au exercitat apoi asupra lor o acţiune rapidă de asimilare lingvistică.

Poziţia geografică a ţării, la intersecţia marilor căi de comunicaţie est-vest şi nord-sud explică acest amestec, dar şi faptul că Tabrizul a fost mult timp reşedinţa unor state importante, care s-au succedat aici îndeosebi în secolele al XIII-lea şi al XIV-lea (ilkhanii mongoli, confederaţia „oilor albe” şi cea a „oilor negre”, safavizii).

RSS Azerbaidjan, creată în aprilie 1920, a fost inclusă în 1922 în Federaţia transcaucaziană şi în Uniunea Sovietică. A devenit o republică federativă a URSS în 1936. Prosperă datorită petrolului, avea imaginea unei republici musulmane progresiste. Cu toate acestea reprezentanţii elitelor au fost decimaţi ca urmare a epurărilor staliniste. Corupţia a luat o mare amploare începând din anii 1960.

Deşi Gaidar Aliev, prim-secretar din 1969 până în 1982, a luat măsuri energice, recesiunea economică s-a agravat. În acest context au apărut tensiuni interetnice. În 1988 au avut loc pogromuri îndreptate împotriva armenilor la Sumgait. Azerii s-au opus revendicărilor Armeniei, care cerea alipirea Karabahului Superior şi în 1990 au avut loc noi pogromuri antiarmene.

Din 1991 Azerbaidjanul a dobândit o independenţă totală. Armata armeană din Karabahul Superior a preluat în 1993 controlul în regiune ţinând sub ocupaţie sud-vestul Azerbaidjanului. Negocierile cu Armenia, întreprinse sub auspiciile unor foruri internaţionale, au dus în 1997 la încheierea unui acord care prevede autonomia Karabahului Superior (Nagomo-Karabah), fără însă ca relaţiile azero-armene să se amelioreze.

Azerbaidjanul, avându-l din 1993 pe Gaidar Aliev ca preşedinte, are relaţii încordate cu Rusia, miza principală fiind controlul asupra tranzitului de petrol şi gaze naturale din bazinul Mării Caspice.

În Iran, imediat după cel de al doilea război mondial s-au manifestat tendinţe separatiste sprijinite de URSS, care au fost reprimate drastic.

Denumire: ajerbaidjanlilar.

Check Also

Yoruba ekiti şi ondo

Yoruba ekiti şi ondo trăiesc în Ogun State, ţinut de câmpii acoperite cu păduri umede …

Yoruba din Oyo

Yoruba din Oyo constituie trunchiul central al ansamblului yoruba; locuiesc în Oyo State, regiune de …

Yombe

Yombe este o populaţie din Congo (din regiunea Ncesse şi din jur de Chinipeze, Kakamocka …

Yineru

Yineru este o componentă nord-estică a ansamblului ashaninca (circa 3.000 de recenzaţi, la care se …

Yi

Yii sunt o populaţie din sud-vestul Chinei (sudul Sichuanului, Yunnanul în întregime, nord-vestul provinciei Guizhu) …