Avram Adolf Axelrad

Avram Adolf Axelrad (1879, Bârlad, judeţul Vaslui - 12 august 1963, Bucureşti) - poet, gazetar şi traducător.

Axelrad face studii liceale la Bârlad. Elev, începe a colabora la gazetele locale („Paloda”, 1896-1899; „Vocea Tutovei”, 1898), folosind pseudonime ca Sorin, A. (şi Alecu) De la Tutova sau Delatutova. E printre cei ce redactau aici, în 1898, săptămânalul „Aurora zionistă”. În preajma lui 1900, obţine atestatul de institutor de limba română pentru şcolile israelite; predă la Huşi, scurt timp, apoi în urbea de origine, spre a se stabili ulterior la Bucureşti. În capitală, a funcţionat la şcolile „Maria” şi „Ronetti-Roman” (unde a deţinut şi postul de director).

Ca tânăr debutant în Bucureştii începutului de veac, Axelrad trece prin redacţia unor gazete ca „Adevărul”, „România”, „Patria”; vreme de câteva decenii e de găsit semnând, deopotrivă ca poet şi publicist, în periodice precum „Evenimentul” (Iaşi), „Tribuna populară”, „Arta”, „Cronica israelită”, „Mişcarea”, „Absolutio”, „Umanitatea”, „Puntea de fildeş”, „Dimineaţa”, „Adevărul literar şi artistic”, „Curierul israelit”, „Semnalul”, „Gazeta evreiască” etc., în cea dintâi postură îndeobşte sub numele real, A. Axelrad, în timp ce gazetarul apelează la pseudonime ca A. Luca, A.A. Luca (A. Luca-Axelrad) sau Roata, A. Roată, Moş Roată, A. Tutov(eanu).

Placheta de debut, Spre Răsărit (1900), trimite vag la ţara biblică, pierdută; într-o a doua, Axelrad versifică poveţe pentru şcolarii săi (Copiii şi cartea, 1901). Discret, sentimental, poetul cântă, în manierea sfârşitului de veac, durerea neamului căruia îi aparţine (Lădiţa cu necazuri, 1919), învie scene din copilărie, drame mărunte, „murmurul ceainei”, „salonul” - ambianţa declasaţilor şomeri. „Lădiţa”, evocând bagajul ancestral de suferinţe şi năzuinţe spre emancipare, revine şi în titlul unei antologii masive din 1945.

Axelrad adoptă acum şi versul alb, de largă respiraţie, cursiv, în câteva grupaje inedite, cu suflu mesianic (La râul Babilonului etc.). Lecturile din Andre Spire şi Edmond Fleg îi sunt benefice. Din ambii autori transpune consecvent după 1920, la fel cum, tânăr, tălmăcise ataşat din Moriss Rosenfeld (pe care îl preia din idiş). Din Andre Spire a închegat, de altfel, un consistent volum de tălmăciri - Poeme evreieşti (1930), după Poemes juifs şi Nouveaux poemes juifs. Biblia, Thora, textele talmudice, tradiţia rabinică, legendele hasidice îşi află, de asemenea, în Axelrad un harnic colportor. Probabil stimulat de Mihail Dragomirescu, poetul încerca primele tălmăciri din Kohelet (Ecclesiast) în „Convorbiri critice” (1907).

Psalmii, Proverbele, Ecclesiastul rămân ca sursă favorită de prelucrări, transpuneri, parafraze succesive. Modelul publicistului e cel întruchipat mai înainte de 1900 de cărturarul medic Iuliu Barasch, pe urma căruia Axelrad a fondat, la rându-i, mai multe periodice cu caracter ştiinţific şi educativ sau cu aspect enciclopedic: „Progresele ştiinţei” (1904-1906), „Convorbiri ştiinţifice şi filosofice” (1912), „Orizontul” (a fost prezent în colectivul publicaţiei de la înfiinţare, în 1921, până în februarie 1924, când părăsea definitiv redacţia), „Revista ideilor” (1924-1925) şi „Minunile naturii” (1925).

„Lunatic” şi „idealist”, îşi investeşte bruma de agoniseală pentru a edita în timp câteva bune serii de popularizare: „Biblioteca Lumen” (înfiinţată în 1908), „Menorah”, „Convorbiri ştiinţifice”, „Oameni celebri”, „Orizontul”, „Probleme şi idei”, „Noua colecţie Lumen” etc. A practicat şi publicistică de atitudine, cu note critice, mai rar acerbe (îndeosebi în perioada colaborărilor la „Facla”, de sub conducerea lui N.D. Cocea), alături de tabletă sau foiletonul cultural.

Opera literară

  • Spre Răsărit, prefaţă de Avram Steuerman, Bârlad, 1900;
  • Copiii şi cartea, Bârlad, 1901;
  • Edison şi invenţiunile sale, Bucureşti, 1911;
  • Galileu, Bucureşti, 1911;
  • Lădiţa cu necazuri, Bucureşti, 1919; ediţia Bucureşti, 1945;
  • Patria şi dreptul meu, Bucureşti, 1937;
  • La râul Babilonului, Bucureşti, 1945.

Traduceri

  • Emile Zola, Sângele, Bucureşti, 1908;
  • Max Nordau, Psihologia zeflemelei, Bucureşti, 1908; Psihologia dragostei, Bucureşti, 1909; Unde-i adevărul?, Bucureşti, 1910; Pesimism şi optimism, Bucureşti, 1911; Morala luxului, Bucureşti, 1921;
  • Maxim Gorki, Omul, Bucureşti, 1908, Iubita. Cântecul şoimului, Bucureşti, 1909; Revelionul unui vagabond. O noapte de toamnă, Bucureşti, 1910 (în colaborare cu A. Damianoff); În temniţă, Bucureşti, 1910;
  • L.N. Tolstoi, Viaţa. Amorul. Fericirea, Bucureşti, 1908; Ştiinţa şi religia, Bucureşti, 1909; Testamentul meu, Bucureşti, 1909; Să nu ucizi, Bucureşti, 1910; Există Dumnezeu?, Bucureşti, 1910; Adevărul şi minciuna, Bucureşti, 1910; Mici povestiri, Bucureşti, 1910; Rămas bun, Bucureşti, 1910; Civilizaţia, Bucureşti, 1911; În ce constă fericirea?, Bucureşti, 1911; Ţarul şi mujicul, Bucureşti, 1911; Războiul, Bucureşti, 1911;
  • Francois Coppee, Copil de suflet, Bucureşti, 1908;
  • C. Delon, Gutenberg, Bucureşti, 1909;
  • L.N. Andreev, Minciuna, Bucureşti, 1909;
  • C. Lombroso, Procesul Steinheil şi femeia criminală, Bucureşti, 1909;
  • I.S. Turgheniev, Destul!, Bucureşti, 1909;
  • E. Haeckel, Originea omului, Bucureşti, 1909; Nemurirea sufletului, Bucureşti, 1924;
  • E.A. Poe, Moartea roşie. Cei opt orangutani. Corbul, Bucureşti, 1909;
  • Voltaire, Sufletul, Bucureşti, 1909; Ce este omul?, Bucureşti, 1921;
  • Voltaire, J.J. Rousseau, Denis Diderot, în Adevăr şi libertate, Bucureşti;
  • Charles Baudelaire, Poeme în proză, Bucureşti, 1909;
  • Ch. R. Darwin, Lupta pentru existenţă, Bucureşti, 1909;
  • Miguel de Cervantes, Câinii din Valladolid, Bucureşti, 1909;
  • I.I. Mecinikov, Câteva chestiuni ştiinţifice, Bucureşti, 1909;
  • G. Brandes, Leon Tolstoi, Bucureşti, 1910 (în colaborare cu S. Brădeanu);
  • Buffon, Omul şi natura, Bucureşti, 1910;
  • H. Bernheim, J.M. Charcot, Hipnotismul, Bucureşti, 1910;
  • J.J. Rousseau, Pagini alese, Bucureşti, 1910; Despre originea inegalităţii dintre oameni, Bucureşti, 1912;
  • Platon, Ce-i amorul?, Bucureşti, 1910;
  • Karl Marx, Muncă, marfă, bani, Bucureşti, 1910; ediţia Bucureşti, 1945;
  • Arthur Schopenhauer, Durerile lumei, Bucureşti, 1910;
  • P. Mantegazza, Arta de a iubi şi de a fi iubit, Bucureşti, 1910; Fiziologia amorului, Bucureşti, 1912;
  • Denis Diderot, Credinţă şi ateism, Bucureşti, 1911;
  • Helvetius, Puterea pasiunilor, Bucureşti, 1911;
  • A. Carnegie, Arta de a face bani, Bucureşti, 1911;
  • L. Buchner, Ce-i omul?, Bucureşti, 1911;
  • Friedrich Nietzsche, Omul superior, Bucureşti, 1911;
  • J. Finot, Despre bogăţie şi sărăcie, Bucureşti, 1912;
  • J.H. Fabre, Din viaţa insectelor, Bucureşti, 1912;
  • G. Bonnier, Socialismul la albine, Bucureşti, 1912;
  • W. Ostwald, Mişcarea perpetuă, Bucureşti, 1912;
  • G.B. Clemenceau, Cele două drapele, Bucureşti, 1914;
  • Gustave Herve, Ghilotina sau funia?, Bucureşti, 1914;
  • J.H. Poincare, Ştiinţa şi poezia, Bucureşti, 1919; Morala şi ştiinţa, Bucureşti, 1924;
  • Baruch Spinoza, Despre Dumnezeu, natură şi om, Bucureşti, 1919;
  • Henri Bergson, Filosofia franceză, Bucureşti, 1923; Sufletul şi corpul, Bucureşti, 1924;
  • Emile Boutroux, Esenţa religiei, Bucureşti, 1924;
  • Anatole France, Gânduri de lumină, Bucureşti, 1924; Spre timpuri mai bune, Bucureşti, 1948;
  • J. Jaures, Pagini alese, Bucureşti, 1924;
  • O. Lourie, Sociologi ruşi, Bucureşti, 1924;
  • Ernest Renan, Omul şi universul, Bucureşti, 1924;
  • Andre Spire, Poeme evreieşti, Bucureşti, 1930;
  • A. von Humboldt, J. Mace etc., în Minunile naturii, Bucureşti, 1937;
  • Heinrich Heine, Viitorul Germaniei, Bucureşti, 1944;
  • E.I. Doroş, Noul secretar, Bucureşti, 1951;
  • B.B. Kudriavţev, M.V. Lomonosov, Bucureşti, 1951 (în colaborare cu V. Blok).

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …