Aurelian Chivu

Aurelian Chivu (17 octombrie 1935, comuna Bezdead, judeţul Dâmboviţa) - poet.

Este fiul Mariei (născută Oancea) şi al lui Constantin Chivu, muncitor. Face studiile liceale la Pucioasa şi Buşteni, obţinând diploma de absolvire în 1954. Vine la Bucureşti hotărât să urmeze medicina. Nu izbuteşte, şi va fi angajat de Zaharia Stancu ca figurant la Teatrul Naţional şi, totodată, ca documentarist la Muzeul Teatrului.

Între 1959 şi 1964 urmează cursurile Facultăţii de Filologie. După absolvire va fi profesor la şcolile generale din comunele Beciu, Uda-Clocociov (în judeţul Teleorman) şi la Azuga. Revine în Bucureşti pentru a-şi publica primele volume de versuri. Este angajat corector la Editura pentru Literatură în 1968, apoi la Editura Litera.

Cartea de debut se intitulează Oglinda cu lebede (1968). Titlul sugerează, desigur, reflectarea artistică, planul secund, pe ale cărui volute estetice evoluează o vreme poetul. Creaţia sa reţine în cercuri concentrice, de acumulare treptată, influenţe argheziene sau blagiene, repede depăşite.

Versul cu tente expresioniste şi tonalitate de incantaţie arhaică îi devine caracteristic. În ciuda aparenţei de improvizaţie, poemele lui Chivu pornesc de la preocupări de estetică şi filosofie. Placheta Saturnala (1969) este pusă sub semnul lui Heraclit: „...muritori - / nemuritori, / nemuritori - / muritori / îşi trec unii altora moartea şi-şi mor viaţa”.

Un volum, Cina (1977), este apreciat şi recomandat de Gheorghe Tomozei, care îl aşează „sub zodia bestiarelor cantemirene, dar şi a Luceafărului eminescian”. O altă carte, Răpirea (1978), este prezentată cu căldură de Nichita Stănescu; el vorbeşte de o conceptualizare a imaginii la Chivu: „Textul cărţii este dur şi penetrant ca o lacrimă îngheţată”. Poetul se crede un damnat, în veşnic abandon.

Solitar insolit, va fi mereu un incomod protestatar în forme poetice voalate, dar care uneori frizează pamfletul: „o mână spălând-o pe cealaltă, / o faţă acoperindu-se cu alta / şi-ntre ele vipera-mi mursecă / irozi ca-n marea roşie petrecând” (Fabulă cu mâna). În Muntele (1990), nesfârşită variaţie pe aceeaşi temă, înfloreşte un zâmbet sceptic în faţa posibilei extincţii.

Lucrări de referinţă

  • Oglinda cu lebede, Bucureşti, 1968;
  • Saturnala, Bucureşti, 1969;
  • Arena cu idoli, Bucureşti, 1971;
  • Poeme, Bucureşti, 1975;
  • Cina, Bucureşti, 1977;
  • Corabia pe două mări, Bucureşti, 1979;
  • Hybris, Bucureşti, 1980;
  • Viaţa ca două vieţi, Bucureşti, 1983;
  • Atingerea fără lovitură, 1997;
  • Roagă-te Doamne pentru mine, pseudopsalmi, Bucureşti, 1998;
  • O, norilor, norilor, Bucureşti, 1998;
  • Lovitura fără atingere, Bucureşti, 1999;
  • Sub cer torenţial, Bucureşti, 1999;
  • Invulnerabilul, Bucureşti, 2000.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …