Aurel M. Buricea

Aurel M. Buricea (27 octombrie 1943, Ulmu, judeţul Brăila) - poet.

A urmat şcoala generală la Ulmu (1950-1957) şi liceul la Galaţi, apoi la Brăila (bacalaureat în 1961). Absolvent al Facultăţii de Matematică a Universităţii din Galaţi (1966), lucrează timp de peste trei decenii ca profesor de matematică la şcoala din localitatea natală. În anii ’90 devine director al Editurii Danubiu. A debutat în revista „Argeş” (1968). Prezent în Caietul debutanţilor (1977), publică primul volum personal de versuri, Sarea neagră a nopţilor, în 1979, cartea având pe copertă un text de recomandare semnat de Fănuş Neagu.

Lirica lui Buricea constituie, în mare măsură, un fel de „portret-robot” al poeziei româneşti a anilor ’70 ai secolului al XX-lea sau, în orice caz, al formulei predominante a acesteia. Permeabil, probabil, influenţelor diverse - fără să fie vizibil influenţat de vreun poet anume - , receptiv la un climat poetic valorizat îndeobşte în epoca formării sale, poetul nu impresionează prin originalitate frapant definită, deşi conferă, inevitabil, o modulaţie personală unor teme şi moduri de expresie de relativ largă circulaţie.

Se regăsesc în textele sale instituirea lirică a unui pannaturism legitimat de sentimentul de participare la viaţa cosmică, perceperea aştrilor, stihiilor şi mineralelor, a plantelor şi vieţuitoarelor ca părţi integrante ale eului poetic ori, mai degrabă, „vărsarea” acestuia din urmă în natură, împletirea inextricabilă între confesiune şi contemplaţie. Toate acestea şi probabil încă multe altele îi definesc poezia, dar nu o individualizează ci, dimpotrivă, o ancorează solid într-un peisaj poetic - cel şaptezecist - în care aceste trăsături, accente şi perspective erau uzuale, dacă nu ubicue. Astfel, deşi vibraţia lirică izbuteşte să se vădească drept certă şi autentică, roadele sale textuale apar ca fiind convenţionale.

Caracteristice poetului îi sunt tonul consecvent elegiac chiar şi în momentele de exultantă, cenzurarea sentimentului în confidenţa elegiacă, reţinerea şi discreţia, aplecarea statornică spre „melancholie”. Limbajul şi tehnica expresivă ale acestei poezii sunt la fel de convenţionale ca şi zestrea ei sentimental-ideatică, fiind pline de ticurile, rutinele şi clişeele metaforizării „şaptezeciste”, manierizate.

În Arhivele cerului (2001), scriitorul a adunat mici eseuri, articole, evocări, cronici, convorbiri, alături de texte referitoare la opera lui, semnate de scriitori ori critici (Mircea Cavadia, Teodor Vârgolici, Laurenţiu Ulici, Andrei Grigor etc.).

Opera literară

  • Sarea neagră a nopţilor, Cluj Napoca, 1979;
  • Clopote de magneziu, Bucureşti, 1981;
  • Elegii nocturne, Cluj Napoca, 1988;
  • Poeme de dragoste, Galaţi, 1990;
  • Sonete pascale, Brăila, 1999;
  • Axiome sacre, Brăila, 1999;
  • Arhivele cerului, Brăila, 2001;
  • Povestea unui suflet, Brăila, 2002.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …