Aurel Covaci

Aurel Covaci (13 februarie 1932, Oradea - 18 mai 1993, Bucureşti) - traducător. Este fiul Eufemiei (născută Hoduţ) şi al lui Vasile Covaciu (numit iniţial Lupu), gardian public şi apoi plutonier de miliţie, şi frate cu Ioan Covaci. După ce îşi face studiile liceale la Beiuş şi Oradea (1942-1950), Covaci se angajează, la Bucureşti, ca redactor la revista „Flacăra” şi ulterior la „Contemporanul” (1951-1954), câţiva ani fiind concomitent şi cursant la Şcoala de Literatură „Mihai Eminescu”, pe care o urmează în două serii (1951-1953, 1954-1958).

Denunţat că la 15 septembrie 1956, în casa sa, la o întâlnire studenţească, au avut loc discuţii „duşmănoase”, Covaci este arestat în martie 1958, anchetat şi condamnat pentru „crimă de uneltire împotriva ordinei sociale” la 3 ani de detenţie, din care a executat doi. După eliberare îşi câştigă existenţa ca muncitor caloriferist, interzicându-i-se vreme de cinci ani dreptul la semnătură. Este interpret de limba engleză la întreprinderea Semănătoarea (1961-1963) şi organizator de excursii la Oficiul Naţional de Turism (1963-1964).

În 1965, serviciul de cadre al Universităţii din Bucureşti îi respinge cererea de reînmatriculare în anul al patrulea, astfel că rămâne cu studiile neterminate. Debutase înainte de detenţie ca traducător, cu Ţara Muravia de Andrei Tvardovski (1954), urmată de alte câteva transpuneri din poezia sovietică, şi abia peste mai bine de un deceniu, la recomandarea lui Tudor Vianu, va traduce şi publica Lusiada de Camoes (1965). În 1988, i se demolează casa şi tracasările pentru obţinerea unei locuinţe noi îl îmbolnăvesc grav, grăbindu-i sfârşitul.

Covaci, unul dintre cei mai talentaţi şi prolifici traducători români, poliglot care spre sfârşitul vieţii ştia bine treisprezece limbi, a îmbogăţit cultura română cu traduceri din literaturile engleză (W.B. Yeats, T.S. Eliot, John Keats, John Milton, George Gordon Byron), americană (W.C. Williams, Carl Sandburg), latino-americană (Jose Hernandez, O.R. Castillo, Pablo Neruda, Jose Marti, Ernesto Sabato), franceză (Pierre Corneille), germană (J.W. Goethe, Christoph Martin Wieland), italiană (Torquato Tasso, Giambattista Basile, Corrado Alvaro), portugheză (Luis de Camoes), rusă (Andrei Tvardovski, Marina Ţvetaeva, Evghenii Baratînski), spaniolă (Francesco Quevedo, Tirso de Molina, Lope de Vega), indiană şi africană.

Pentru omul-computer, cum a fost denumit, cunoscător al nuanţelor limbii în care a tradus şi al limbilor din care a tradus, „fidelitatea faţă de original nu însemna doar exactitatea filologică şi prozodică a transpunerii, ci recuperarea sensurilor lăuntrice, a muzicii pe care numai cineva bine şcolit în ale armoniei şi contrapunctului o poate auzi” (Dan Grigorescu).

A fost de mai multe ori distins cu premii ale Uniunii Scriitorilor: în 1971 pentru W.C. Williams, Poeme şi Corrado Alvaro, Întâlniri în dragoste; în 1975 pentru Tirso de Molina, Teatru; în 1983 pentru dramaturgia lui Pierre Corneille şi Lope de Vega.

Covaci „reprezintă un exemplu poate unic pe plan mondial. Cunoscător perfect al mai multor limbi romanice, germanice şi slave, [...] a tradus aproape congenial cinci epopei sau poeme epice de mari proporţii, fiecare din altă limbă, şi fiecare în forma fidel originară. Pe lângă aceasta a mai tălmăcit, tot în versuri şi cu aceleaşi calităţi, numeroase piese de teatru, îndeosebi din baroc şi din romantism, precum şi mii de poeme lirice, începând din Antichitate şi până în ultima actualitate a veacului nostru. Nu mai luăm în consideraţie faptul că tot el a transpus unele proze româneşti de sute de pagini în limbile spaniolă şi engleză” (Edgar Papu).

Traduceri

  • A.T. Tvardovski, Ţara Muravia, Bucureşti, 1954;
  • K. Simonov, Versuri alese, Bucureşti, 1955;
  • Antologia poeziei sovietice, Bucureşti, 1955 (în colaborare);
  • Luis de Camoes, Lusiada, prefaţă de Ovidiu Drimba, Bucureşti, 1965;
  • W.B. Yeats, Versuri, prefaţă de M. Miroiu, Bucureşti, 1965; ediţie îngrijită şi prefaţă de Mihaela Anghelescu-Irimia, Bucureşti, 1996;
  • G. Basile, Pentameronul sau Povestea poveştilor, prefaţă de Petru Creţia, Bucureşti, 1967;
  • John Keats, Versuri, prefaţă de Edgar Papu, Bucureşti, 1969;
  • Torquato Tasso, Ierusalimul liberat, prefaţă de Ovidiu Drimba, Bucureşti, 1969;
  • T.S. Eliot, Poeme, prefaţă de Nichita Stănescu, Bucureşti, 1970;
  • Don Francisco de Quevedo y Villegas, Don Pablos Buscon şi alte povestiri, prefaţă de Cornel Mihai Ionescu, Bucureşti, 1970; Versuri, prefaţă de Cornel Mihai Ionescu, Bucureşti, 1970;
  • Marina Ţvetaeva, Poezii, prefaţă de A.E. Baconsky, Bucureşti, 1970 (în colaborare cu Ioan Covaci);
  • W.C. Williams, Poeme, prefaţă de Petru Popescu, Bucureşti, 1971;
  • Corrado Alvaro, Întâlniri în dragoste, I-II, Bucureşti, 1971;
  • Guillermo Diaz-Plaja, Federico Garda Lorca. Opera lui şi influenţa ei asupra poeziei spaniole, Bucureşti, 1971 (în colaborare cu Virgil Athanasiade);
  • Jose Hernandez, Martin Fieno, prefaţă de Edgar Papu, Bucureşti, 1972;
  • John Milton, Paradisul pierdut, prefaţă de Petre Solomon, Bucureşti, 1972;
  • H. Kahlau, Motanul încălţat, Bucureşti, 1973;
  • O.R. Castillo, Jertfa sărutului, prefaţa traducătorului, Bucureşti, 1973;
  • Pablo Neruda, Mătasea şi metalul (poeme de dragoste), Bucureşti, 1973;
  • Ernesto Sabato, Despre eroi şi morminte, prefaţă de Darie Novăceanu, Bucureşti, 1973; ediţie îngrijită de Angela Martin, prefaţă de Paul Alexandru Georgescu, Bucureşti, 1997;
  • Antologie de poezie neerlandeză, olandeză şi flamandă, ediţie îngrijită de Venera şi Al. Urechia, prefaţă de Garmt Stuiveling, Bucureşti, 1973 (în colaborare);
  • Tirso de Molina, Seducătorul din Sevilla. Musafirul de piatră, Bucureşti, 1973; Teatru, prefaţă de A. Ionescu, Bucureşti, 1975;
  • Jose Marti, Versuri, prefaţa traducătorului, Bucureşti, 1974;
  • Evgheni Baratînski, Lirice, Bucureşti, 1974;
  • David Kugultinov, Asemeni soarelui, prefaţa traducătorului, Bucureşti, 1975;
  • Antologia umorului spaniol, Bucureşti, 1975 (în colaborare cu Paul Alexandru Georgescu);
  • A. Neto, Simfonia speranţei, Bucureşti, 1977;
  • Chr. M. Wieland, Oberon, prefaţă de Dan Grigorescu, Bucureşti, 1978 (în colaborare cu Laura Dragomirescu);
  • Carl Sandburg, Oamenii, da, oamenii!, Bucureşti, 1981;
  • Corneille, Teatru, ediţie îngrijită de Vasile Covaci, introducere de Romul Munteanu, Bucureşti, 1983;
  • Lope de Vega, Peribanez. Fuente ovejuna, prefaţă de A. Ionescu, Bucureşti, 1983;
  • Byron, Opere, I, ediţie îngrijită de Lia-Maria Pop, introducere de Dan Grigorescu, Bucureşti, 1985 (în colaborare cu Petre Solomon şi Virgil Teodorescu);
  • J.A. Goytisolo, Paşii vânătorului, prefaţă de A. Ionescu, Bucureşti, 1986;
  • Împlinire (Florilegiu de poezie lituaniană contemporană), prefaţa traducătorului, Bucureşti, 1988;
  • Sitakant Mahapatra, Violenţa paşnică, Bucureşti, 1991;
  • Edgar Wallace, Omul de la „Carlton”, Bucureşti, 1992;
  • Sven Elvestad, Omul care a jefuit oraşul, Bucureşti, 1992;
  • Ostend Sjostrand, Cel mai îndepărtat liman, ediţie bilingvă, prefaţă de Ştefan Aug. Doinaş, Bucureşti, 1993;
  • Henry Miller, Tropicul Cancerului, Bucureşti, 1997 (în colaborare cu Carmen Paţac şi Antoaneta Ralian);
  • Ivan Kotlearevskyi, Eneida, Bucureşti, 2001 (în colaborare cu Ioan Covaci).

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …