Arta în timpul feudalismului în Transilvania

Menţiuni documentare, ruine sau monumente supravieţuind transformate în decursul vremurilor, ne dezvăluie şi în Transilvania, în regiuni mai bine cunoscute şi sub raportul cristalizării relaţiilor feudale, aceleaşi începuturi de închegare a unei arte feudale. Cronica notarului anonim păstrează amintirea a nu mai puţin de şapte cetăţi de la începutul veacului al X-lea, dintre care trei, în frunte cu Biharea, în voievodatul lui Menumorut, una aparţinând lui Gelu, pe Someş, şi trei în voievodatul lui Glad. La acestea trebuie adăugată cetatea Morisena-Cenad a lui Ahtum, cu construcţiile ei laice şi religioase. După informaţiile care se dau asupra lor, se pare că la unele din aceste construcţii s-a folosit şi piatra.

Pe pământul Transilvaniei se cunosc mai multe fortificaţii din pământ şi lemn, datând din secolele IX-XI. Între cele mai însemnate, cetatea de la Moreşti era construită pe un plan triunghiular, cu laturile de 80-100 m şi se compunea dintr-un val de pământ cu palisade şi un şanţ. Cetatea Biharea reprezintă un tip mai evoluat. De plan dreptunghiular, cu laturile de circa 115 şi 150 m, ea forma o întăritură foarte puternică, cuprinzând un val a cărui înălţime se păstrează încă de 5-7 m, încadrat pe trei laturi de un şanţ lat de 15-20 m şi străjuit pe cea de-a patra de un turn semicircular. Actualul zid, ale cărui urme se mai ridică deasupra valului, s-a dovedit, însă, dintr-o epocă mai târzie.

Unele monumente religioase din Transilvania, greu databile cu precizie, denotă şi ele, prin structura lor, o origine foarte veche. Astfel este cazul bisericii din Densuş, refăcută şi cu adaosuri mai târzii, care - prin forma şi dimensiunile planului, ca şi prin structura ei - aminteşte de martirioanele construite în Asia Mică şi în Siria în veacurile IV-VI. Acest curios monument, la înălţarea căruia s-au folosit, ca şi în Dobrogea, pietre şi cărămizi scoase din ruinele romane, este o construcţie de plan central, cuprinzând o încăpere pătrată (6 x 6 m) încoronată de o turlă de secţiune de asemenea pătrată, sprijinită prin intermediul unui trunchi de prismă şi a unor arce în plin cintru, pe patru stâlpi. O construcţie de plan central este şi biserica din Gurasada. Dar aci, în locul unei singure abside spre răsărit, ca la Densuş, patru abside încadrează pe toate laturile încăperea pătrată, încoronată de o turlă. Şi biserica din Gurasada a suferit numeroase refaceri şi adăugiri.

Tradiţii foarte vechi se regăsesc şi în programul iconografic al unor monumente mai târzii, ridicate de jupanii români din Haţeg şi Zarand. Prezenţa în decoraţia acestora a unor teme şi tipuri iconografice de origine orientală, păstrate în arta bizantină din Italia până în veacul al XII-lea, nu se explică decât prin reproducerea unor modele luate din ansamblurile picturale care au împodobit monumente ridicate în aceleaşi locuri în veacurile XI-XII. După cucerirea Transilvaniei de către statul ungar, legăturile economice şi politice ale feudalităţii maghiare cu apusul Europei şi ale saşilor cu ţinuturile de cultură germană şi, mai ales, caracterul universal al bisericii catolice au făcut ca marile curente artistice ale Occidentului să-şi răsfrângă ultimele valuri până la poalele Carpaţilor. Natural, nici aici nu e vorba de simple împrumuturi sau imitaţii. Preluând experienţa meşterilor veniţi dinafară, meşterii locali au ajuns să creeze un romanic sau un gotic cu unele trăsături proprii, pe marea hartă a acestor stiluri artistice.

Monumentul care deschide seria bogată a construcţiilor romanice din Transilvania este prima biserică episcopală de la Alba Iulia, ale cărei urme - indicând o bazilică cu o absidă - s-au găsit sub pardoseala actualei catedrale. De la această veche clădire, care datează de la începutul veacului al XII-lea, s-a păstrat timpanul portalului principal, a cărui sculptură reprezintă pe Iisus tronând între doi îngeri (Maiestas Domini). Un grup numeros de biserici romanice ni s-a păstrat în regiunile de colonizare săsească ; socotite uneori de istoricii de artă ca aparţinând primelor decenii de după colonizare, ele par a nu fi mai vechi de veacul al XIII-lea.

Construcţii masive din piatră şi cărămidă, cu aspect de multe ori monumental, ele sunt îndeobşte basilici cu trei nave, despărţite prin arcade pe stâlpi, nava centrală fiind mai înaltă decât cele laterale. Spre răsărit, una sau trei abside încheie construcţia. Un cor dreptunghiular sau pătrat face de obicei legătura între nava centrală şi absida mediană. Caracterul monumental este sporit de unul sau două turnuri aflate în faţada de apus. În genere, aceste vechi biserici romanice au suferit transformări sau au fost cuprinse în construcţii mai târzii, păstrându-se uneori numai porţiuni din vechea clădire. Între exemplarele cele mai reuşite sunt de amintit bisericile din Cisnădioara, Cisnădie, Herina şi Sebeş.

Cea mai importantă realizare a arhitecturii religioase romanice din Transilvania este catedrala din Alba Iulia, ridicată în urma pustiirilor tătăreşti din 1241 şi construită în etape, între anii 1247 şi 1291. Se păstrează până azi contractele încheiate, în 1287, cu meşterul pietrar Ioan din Saint-Die şi în 1291, cu un grup de meşteri lemnari locali, din Cricău, Alba Iulia, Gârbova şi Câlnic, pentru unele construcţii, refacerea acoperişurilor vechi şi învelirea corpurilor noi ale clădirii. De dimensiuni impresionante (70 x 25 x 36 m), catedrala din Alba Iulia este o basilică cu trei nave, transept şi cor. Braţele transeptului se deschid spre răsărit în abside. Absida centrală actuală şi cel de-al doilea cor, în stil gotic, datează din secolul al XIV-lea. Întreaga clădire e boltită pe arce de ogivă, sprijinite pe stâlpii care despart navele între ele sau în pereţii navelor laterale. La întretăierea transeptului cu nava centrală, se ridica un turn lanternă, iar la intrarea dinspre apus alte două turnuri.

În afara interesului ei arhitectonic, catedrala din Alba Iulia este un monument valoros şi prin decoraţia sa sculptată, în care se desluşeşte tendinţa de individualizare a figurilor şi de a se crea o iluzie a spaţiului în care trăiesc personajele evocate. Un relief ca acela ce reprezintă pe arhanghelul Mihail ucigând balaurul este remarcabil prin expresia de energie a figurii şi libertatea gestului. Trecerea spre gotic - ale cărui elemente îşi fac apariţia şi în catedrala de la Alba Iulia - este bogat ilustrată de complexul mănăstiresc, astăzi în ruină de la Cârţa, construcţie încheiată la începutul veacului al XIV-lea.

În epoca dominaţiei romanicului în Transilvania s-au construit şi o serie de importante cetăţi de piatră sau cărămidă, fie de către cavalerii teutoni, în scurta lor şedere în Ţara Bârsei, fie de către regele sau feudalii maghiari. Aceste cetăţi, aşezate pe înălţimi, pentru a domina văile de acces, sunt legate ca tip de construcţie de fortificaţiile din Europa centrală. Piatra folosită e piatră brută, legată cu mortar, aceea de talie întrebuinţându-se numai la muchiile zidurilor şi la încadrarea deschiderilor. Cetăţile erau construite din ziduri groase şi înalte, precedate de un şanţ şi flancate de turnuri dreptunghiulare sau pătrate. Don-jonurile erau de asemenea pătrate sau poligonale şi, mult mai rar, cilindrice. La partea superioară a curtinelor se afla un drum de strajă, iar în zid se deschideau metereze sau creneluri. Cele mai importante cetăţi ridicate în veacul al XIII-lea sunt cele de la Feldioara, Codlea şi aceea descoperită în substrucţiile castelului Huniazilor, de la Hunedoara.

Influenţa romanicului şi a romanico-goticului se regăseşte şi la unele biserici construite de mici feudali români, care au mai fost amintite pentru interesul programului lor iconografic. Din punct de vedere arhitectonic, ele reprezintă o adaptare la tradiţiile locale ale construcţiilor în lemn a tipurilor de construcţie ale clasei dominante maghiare. Ca plan, ele cuprind un naos, o absidă pătrată spre răsărit şi un turn înalt şi mai îngust decât nava - cu un pronaos la parter - în faţada de apus. Astfel de exemplare găsim la Sântămăria-Orlea şi Strei şi, cu oarecare deosebiri în construcţie, la Strei-Sângeorgiu.

Check Also

Filologia şi folclorul în ţările române în perioada destrămării feudalismului

Problema limbii a fost abordată, în epoca de descompunere a feudalismului, cu o vigoare nemaiîntâlnită. …

Creşterea forţelor antifeudale în Transilvania. Mişcarea naţională şi democratică română (1822-1847)

În deceniile premergătoare anului 1848, s-a format în Transilvania o pătură burgheză de o oarecare …

Gândirea filozofică, economică şi socială în ţările române în perioada destrămării feudalismului

Gândirea filozofică se dezvoltă în Transilvania, începând cu a opta decadă a secolului al XVIII-lea, …

Principatul Transilvaniei sub suzeranitatea Porţii în secolul al XVII-lea şi la începutul secolului al XVIII-lea

Din punct de vedere juridic, raporturile Transilvaniei cu Poarta otomană în secolul al XVII-lea se …

Desăvârşirea procesului de formare a statului feudal Moldova

În vremea în care în Moldova creşteau nemulţumirile populaţiei fata de politica regatului maghiar şi …