Arta în timpul feudalismului în Moldova şi Ţara Românească

Legăturile dintre bogatele începuturi ale artei feudale din Dobrogea şi din Transilvania şi geneza artistică petrecută pe teritoriul Ţării Româneşti sunt încă foarte greu de stabilit. Că ele au existat, însă, o dovedeşte unitatea de dezvoltare istorico-culturală dintre cele două maluri ale Dunării, pe de o parte, dintre teritoriul Ţării Româneşti şi acela al Transilvaniei, pe de alta.

S-au amintit într-un capitol precedent fortăreţele stăpânite de feudalii locali în câmpia munteană şi legăturile pe care le stabilesc ei cu Bizanţul în jumătatea a doua a veacului al X-lea Extinderea dominaţiei bizantine şi asupra unor puncte de la nordul Dunării şi legăturile permanente cu Dobrogea au favorizat şi aici - cu toată stânjenirea cauzată de aşezarea pecenegilor şi apoi a cumanilor - pătrunderea culturii materiale şi a formelor de artă bizantine. Desfăşurarea procesului de asimilare al acestora - între elementele căruia trebuie să includem şi pe cele provenind din legăturile cu Bulgaria - nu ne este încă cunoscută.

În partea de apus a teritoriului viitoarei Ţări Româneşti, la Turnu Severin, s-au descoperit vestigiile a două bisericuţe, înălţate în secolul al XIII-lea, pe un plan dreptunghiular, încheiat spre răsărit cu o absidă; regăsim aici alternanţa rândurilor de piatră şi de cărămidă, întâlnită încă de la Garvăn. Secolului al XIII-lea pare să-i aparţină şi biserica Sân Nicoară, ale cărei ruine se văd încă la Curtea de Argeş. De acelaşi plan dreptunghiular ca bisericile din Turnu Severin, cu care este înrudită - ca şi, de altminteri, cu numeroase monumente din sudul Dunării, din secolele XII-XIII - biserica Sân Nicoară poartă încă, pe zidurile cu faţade de piatră de râu şi cărămidă aparentă, urmele bolţilor semicilindrice, sprijinite în naos pe arce dublouri.

Tot la Curtea de Argeş se găsesc urmele unui ansamblu monumental de o importanţă excepţională pentru cunoaşterea moştenirii artistice a feudalismului timpuriu. Este vorba de complexul vechii curţi voievodale de la Argeş, dat la iveală prin săpăturile executate în 1911-1920 şi cuprinzând, pe lângă fundaţiile unei biserici aflate sub pardoseala actualei construcţii a Sf. Nicolae Domnesc (ridicată la mijlocul veacului al XIV-lea), şi două construcţii civile.

Una dintre ele - probabil locuinţa voievodului - era o clădire de formă dreptunghiulară (27 x 23 m), cu o prispă largă spre miază-zi şi aşezată pe un rând de pivniţe; din această construcţie s-au păstrat pivniţele şi temeliile prispei. Din cea de-a doua - situată pe latura opusă a incintei care le cuprindea şi tot de formă dreptunghiulară (31,50 x 21 m) - s-au păstrat, de asemenea, pivniţele, acoperite probabil cu bolţi semicilindrice.

Ca un amănunt de un deosebit interes, relevăm faptul că şi această construcţie avea la faţada principală o prispă largă, aici cu adaosul unui foişor la mijloc, sub care se afla gârliciul pivniţei. E lesne de recunoscut, în această aşezare domnească, tipul casei ţărăneşti din regiunile de deal, cu prispă şi foişor, sau acela al casei din Muscel, precedată de prispă şi ridicată pe un soclu înalt. Se dovedeşte, astfel, de la cele mai vechi urme ale arhitecturii feudale în domeniul locuinţei, influenţa exercitată de arhitectura populară, pe care o vom regăsi constant - în afara unor palate boiereşti mai târzii - în tot cursul evului mediu.

Pentru Moldova, informaţia e şi mai săracă până acum decât pentru Ţara Românească. Dacă se cunosc şi pe acest teritoriu numeroase cetăţi de pământ şi lemn, nu avem încă urmele unor construcţii în piatră, anterioare celei de-a doua jumătăţi a veacului al XIV-lea. Faptul se explică - în afara unor posibile descoperiri viitoare - prin apartenenţa Moldovei - împreună cu Maramureşul, de care apare strâns legată din punct de vedere cultural - la o zonă de puternică „cultură a lemnului”, care va face ca atât construcţiile civile, cât şi cele religioase, să continue vreme îndelungată a fi înălţate cu precumpănire din lemn.

Tradiţia indică aproape la fiecare construcţie mănăstirească din piatră preexistenta unui schit de lemn, iar oraşele moldoveneşti sunt descrise de călători, până în veacul al XVII-lea, ca fiind durate aproape în întregime din lemn. În aceste condiţii, nu e de mirare că, în epoca feudalismului timpuriu, atât locuinţele clasei feudale, cât şi bisericile din Moldova şi Maramureş, au fost construite din lemn. De altminteri, trebuie amintit că şi în celelalte regiuni româneşti procesul înlocuirii lemnului cu piatra şi cărămida e departe de a fi fost rapid, ca şi de a fi. Însemnat eliminarea lemnului ca material principal de construcţie. Puternica şi persistenta „cultură a lemnului” din Moldova explică şi influenţele, care se vor observa mai târziu, ale arhitecturii de lemn asupra aceleia de piatră; legăturile vor exista, însă, şi în sens invers.

Între caracteristicile artei moldoveneşti - ale căror origini trebuie căutate în această perioadă de gestaţie a feudalismului timpuriu-sânt şi mai accentuatele legături cu arta rusă şi orientală, pe de o parte, cu aceea dezvoltată în Transilvania, pe de alta. În sinteza artistică moldovenească, îndeosebi, vor intra şi elemente venind din alte regiuni: acelea ale Europei apusene şi centrale, primite prin intermediul Transilvaniei.

Check Also

Cristalizarea relaţiilor feudale pe teritoriul României în prima jumătate a secolului al XIII-lea

Învingând piedicile dinlăuntru şi dinafară, societatea românească se dezvoltă lent, dar neîncetat, atât din punct …

Povestirile istorice în versuri în ţările române în perioada destrămării feudalismului

Cronicile versificate şi îndeobşte povestirile istorice în versuri, care încearcă să fixeze, într-o limbă înţeleasă …

Prefacerile politice din Moldova şi Ţara Românească în a doua jumătate a secolului al XVI-lea

Apariţia unei noi boierimi A doua jumătate a veacului al XVI-lea este frământată de un …

Consolidarea poziţiei internaţionale a Moldovei (1365-1400)

Statul feudal moldovean s-a consolidat şi şi-a desăvârşit organizarea în a doua jumătate a secolului …

Cauzele interne şi externe ale înfrângerii Revoluţiei din 1848 în Ţara Românească

Înfrângerea revoluţiei a fost determinată de faptul că în ţară capitalismul era slab dezvoltat şi …