În apropierea omului, de Ion Agârbiceanu (comentariu literar, rezumat literar)

În apropierea omului, de Ion Agârbiceanu, este o povestire a cărei primă ediţie a fost publicată în volumul Din munţi şi din câmpii în 1957.

Ion Agârbiceanu

Fragment

M-am gândit eu de multe ori, domnule doctor, că animalele cele sălbatice n-au văzut în om un duşman decât numai după ce omul a început să le vâneze. Altfel nu ar fi putut domestici atâtea. Dacă firea lor le-ar fi spus că omul le este duşman, ar fi fugit iar în pădure. Dar le-a fost de-ajuns să vadă că omul nu le face niciun rău şi le hrăneşte, pentru a nu se mai gândi la fugă, nici chiar când le bate, le pune la munci grele ori le ţine în lanţ, ca pe câinii răi. Ştiu şi vreo câteva întâmplări de felul cum sălbăticiunile se obişnuiesc cu omul.

Pădurarul Nicodim mă privi cu plăcere, văzând că scot din sacul meu de vânătoare sticluţa cu rachiu şi două pachete de tutun.

- În Rai de bună seamă n-a fost nicio duşmănie între Adam şi fiare; se citeşte la Cartea Facerii că toate animalele au venit la Adam să le pună nume! zic eu zâmbind.

- Ei, în Rai! Ce-o fi fost acolo nu ştie nimeni. Dar să-ţi povestesc dumitale câteva întâmplări din ziua de azi.

Într-o zi de iarnă eram cu carul la pădure, să-mi aduc nişte lemne. Aproape isprăvisem de încărcat, când văd că, dintr-o tăietură, ţâşneşte şi aleargă aţă spre car o căprioară. Ce-o mai fi şi asta? Dar până m-am întrebat şi nu mai avui vreme nici să mă mir, ciuta a trecut pe lângă boi şi se vârî sub car. Ei, comedie ca asta! zic eu. Când ridic capul de la căprioară, la vreo douăzeci de paşi se opriră doi lupi cu limbile scoase să le pice dintre colţi. Aha! de groaza lor a fugit biata ciută, zic eu, şi încep să strig şi să chiui la lupi. Multă vreme nu i-am putut fugări din locul unde se opriră. Nu aveam puşca la mine, că, de multe ori, se-ntâmplă aşa când îţi iese în drum sălbăticiunea. Se pare că ştiau şi lupii. Au rămas neclintiţi până când am luat biciul de curea şi tot pocnind am pornit spre ei. Atunci au plecat încet, se vedea pe ei cu ce mare părere de rău.

Mă întorc la car: ciuta tot acolo! Credeam că a fugit. Sufla des şi îşi întinsese capul pe zăpadă.

Mă plec, mă apropiu, văd pe zăpadă urme de sânge: îi sângera o spată, fusese bine încolţită. Se vede că de-aceea s-au urnit cu atâta greutate lupii din loc; mirosiseră, poate şi gustară din sângele ciutei.

Când mă aplecai peste ciută să văd ce rană are, mi-am şi uitat că e sălbatică, dar şi-a uitat şi ea.

A ridicat puţin capul şi m-a privit, apoi l-a lăsat iar pe zăpadă.

Nu era o rană prea adâncă, nu era rupt osul, dar sângera mereu. Aveam în traistă o merindeaţă în care îmi fu învăluită pâinea. Dacă nu va fugi şi va sta, o să-i leg umărul cu merindeaţă. Am văzut că avea o rană şi la pulpa unui picior dinapoi, dar nu mai sângera.

Check Also

Visează androizii oi electronice?, de Philip K. Dick (comentariu literar, rezumat literar)

Philip Kindred Dick (16 decembrie 1928, Chicago, Illinois, Statele Unite – 2 martie 1982, Santa …

Visările unui hoinar singuratic, de Jean-Jacques Rousseau (comentariu literar, rezumat literar)

Jean-Jacques Rousseau (28 iunie 1712, Geneva, Elveţia – 2 iulie 1778, Ermenonville, Franţa) – scriitor. …

Virgina în grădină, de A.S. Byatt (comentariu literar, rezumat literar)

A.S. Byatt (pseudonimul literar al Antoniei Susan Drabble) (24 august 1936, Sheffield, Marea Britanie – …

Viii şi morţii, de Patrick White (comentariu literar, rezumat literar)

Patrick Victor Martindale White (28 mai 1912, Knightsbridge, Londra, Marea Britanie – 30 septembrie 1990, …

Vieţi pârjolite, de Ricardo Piglia (comentariu literar, rezumat literar)

Ricardo Piglia (24 noiembrie 1941, Adrogue, Argentina) – scriitor. Titlul original: Plata quemada Prima ediţie: …