Andrei Cornea

Andrei Cornea (3 aprilie 1952, Bucureşti) - eseist şi traducător. Este fiul istoricului literar Paul Cornea. În 1975 a absolvit Facultatea de Istorie şi Teorie a Artei a Institutului „Nicolae Grigorescu”, iar în 1980 Facultatea de Limbi Clasice a Universităţii din Bucureşti. Debutează publicistic în revista Liceului „Nicolae Bălcescu” din capitală, iar editorial în 1977, cu volumul De la portulan la vederea turistică.

A beneficiat de burse de specializare: DAAD (Germania, 1981), Fundaţia Cini (Veneţia, 1986), Fulbright (1991) şi New Europe College (1995). În 1999 şi 2000 a fost redactor la postul de radio BBC, secţia română, Londra. Lucrează în calitate de cercetător la Institutul de Studii Orientale, este editorialist la revista „22”, membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România, al Asociaţiei de Studii Clasice din România.

Greu de prins într-o formulă, erudit cu temperament coleric, analist rece al fenomenului politic la zi, dar şi polemist cu tăietura fină, când partizan nervos-pasional, când omul calculat al strategiilor multiplu etajate, Cornea cultivă deopotrivă filosofia şi istoria formelor plastice, istoria şi etimologia, această abordare politico-filologică fiind ceva rar în peisajul cultural al României postceauşiste.

Şi-a început eseistica în vecinătatea unor personalităţi precum Andrei Pleşu, Dan Hăulică, Gabriel Liiceanu şi Răzvan Theodorescu, prin abordări de istoria picturii ce mascau mai mult sau mai puţin preocupări de istoria vieţii religioase, fie accentuat subiectiv (De la portulan la vederea turistică), fie cu deschideri către istoria ideilor şi mentalităţilor etno-spirituale [Primitivii picturii româneşti moderne, 1980, Mentalităţi culturale şi forme artistice în epoca romano-bizantină (300-800), 1984, Scriere şi oralitate în cultura antică, 1988].

Deşi în anii ’80 începuse să-şi facă un nume în exegeza artelor plastice, Cornea s-a fixat pe piaţa literelor ca traducător şi interpret al filosofiei lui Platon, colaborator al prestigioasei ediţii coordonate de C. Noica; Hermeias filosoful (1983), Republica (1986) şi Philebos (1993) sunt cel puţin trei puncte de onoare dintr-o activitate filologic-filosofică aparent părăsită de publicistul incisiv al anilor 2000.

Dacă Scriere şi oralitate în cultura antică (logosul şi scrisul în fundarea civilizaţiei eline, paralel cu marea ruptură vetero-nou-testamentară în discontinuitatea funciară a lumii israelite, într-un context jalonat de relaţiile Bibliei cu Platon, ale civilizaţiei greco-creştine cu spiritul iudaic) era dedicată memoriei lui Constantin Noica, iar capitolul final din Penumbra (1991) dezvăluie un moralist cu fibră profetică („Ne-a pierit semeţia de odinioară laolaltă cu entuziasmul. Nu mai ştim azi să găsim puterea de a ne ridica deasupra lucrurilor, de a le supune. De multe mii de ani ne tot retragem...”).

În schimb Maşina de fabricat fantasme (1995), laolaltă cu Turnirul khazar (1997) fac în cazul lui Cornea trecerea, aşa-zicând, de la scut la sabie. Gânditorul raporturilor iudeo-creştine şi al polarităţilor de tot felul (naţional-universal, lume veche-lume nouă, Orient-Occident, revoluţie-reacţiune, conservatorism-liberalism etc.), glosatorul de parabole biblice se raliază cu fervoare demonstrativă liniei Ioan Petru Culianu - Horia Roman Patapievici - Sorin Antohi: erudiţia activă, unde, bunăoară, „conflictul” Platon-Aristotel, K.R. Popper şi Paul Feyerabend se asociază întru polemizare cu Cristian Tudor Popescu în privinţa cărţii lui Roger Garaudy Les Mythes fondateurs de la politique israelienne.

Salturile de la Katherine Verdery la Herodot, de la Max Weber, Jacques Monod, Lyotard şi Finkielkraut la Talmud, Kali Yuga, convertirea khazarilor la iudaism, tot acest traseu ce se aplică familiar şi cu aceeaşi sagacitate pe Michel Foucault şi gafele primarului Bucureştilor, pe Lucian Blaga, Martin Buber şi Ilie Bădescu, pe Rorty şi ministrul Transporturilor etc., definesc farmecul unei eseistici permanent la pândă.

Opera literară

  • De la portulan la vederea turistică, Bucureşti, 1977;
  • Primitivii picturii româneşti moderne, Bucureşti, 1980;
  • Mentalităţi culturale şi forme artistice în epoca romano-bizantină (300-800), Bucureşti, 1984; ediţia [Ecclesiocraţia. Mentalităţi culturale şi forme artistice în epoca romano-bizantină (300-800)], Bucureşti, 1998;
  • Scriere şi oralitate în cultura antică, Bucureşti, 1988;
  • Penumbra, Bucureşti, 1991; ediţia laşi, 1998;
  • Filosofie şi cenzură. Cazul Platon, Bucureşti, 1995;
  • Maşina de fabricat fantasme, Bucureşti, 1995;
  • Turnirul khazar. Împotriva relativismului contemporan, Bucureşti, 1997;
  • Cuvintelnic fără frontiere sau Despre trădarea Anticilor de către Moderni de-a lungul, de-a latul şi de-a dura vocabularului de bază, Iaşi, 2002.

Traduceri

  • Aristotel, Metafizica, Bucureşti, 1997;
  • Plotin, Opere, Bucureşti, 2003.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …