Andrei Corbea

Andrei Corbea (pseudonimul literar al lui Andrei Hoişie) (15 decembrie 1951, Iaşi) - germanist, comparatist şi traducător. Este fiul Silviei şi al lui Beno Hoişie, medici. Corbea urmează cursul secundar la Liceul „Costache Negruzzi” din Iaşi. În 1970 se înscrie la Facultatea de Filologie, secţia limba germană-limba şi literatura română, a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi, pe care o va absolvi în 1974.

Profesor o vreme la câteva şcoli ieşene, frecventează în paralel şi Facultatea de Istorie, obţinând licenţa în 1979. Un an mai târziu va fi angajat cercetător la Centrul de Lingvistică, Istorie Literară şi Folclor al Academiei Române, în colectivul ce elabora Dicţionarul literaturii române în secolul al XX-lea, pentru ca, în 1982, să devină asistent la Catedra de germană a Universităţii ieşene. Bursier al Fundaţiei „Alexander von Humboldt”, efectuează mai multe stagii la instituţii de învăţământ superior din Germania. Concomitent îşi pregăteşte doctoratul în domeniul teoriei literaturii, teza fiind susţinută în 1988.

Conferenţiar şi şef de catedră (1990), profesor (1995), este totodată coordonator al secţiei de jurnalistică a Facultăţii de Litere din Iaşi şi director al Editurii Universităţii „Al. I. Cuza”. A fost în repetate rânduri profesor-asociat al unor instituţii de învăţământ superior din Germania (Siegen), Franţa (Paris) şi Elveţia (Fribourg). Face parte şi din asociaţiile internaţionale ale germaniştilor şi comparatiştilor, este membru al Academiei de Ştiinţe din Erfurt, doctor honoris causa al Universităţii din Konstanz şi a fost distins cu Premiul Herder (1998) şi cu Premiul „Jakob şi Wilhelm Grimm” (2000).

Activitatea ştiinţifico-publicistică, începută în 1970 la „Viaţa studenţească”, se concretizează iniţial în numeroase studii şi articole apărute în reviste româneşti, precum „Alma Mater” - „Dialog” (la care timp de peste un deceniu este redactor, redactor-şef adjunct şi director), „Revista de istorie şi teorie literară”, „Secolul 20”, „România literară”, „Cahiers roumains d'etudes litteraires”, „Convorbiri literare”, „Steaua”, „Vatra”, „Neue Literatur”, „Caiete critice”, „Contrapunct”, „Observatorul cultural” etc., ori străine, precum „Der Pfahl”, „Arcadia”, „Neohelikon”, „Revue germanique internationale”, „Sprachkunst”, „Sudostdeutsche Viertelsjahresblatter” etc., în acestea din urmă semnând îndeobşte Andrei Corbea-Hoisie.

Coordonează, de asemenea, mai multe volume colective din seria „Contribuţii ieşene de germanistică” şi, alături de câteva ediţii publicate în Germania şi după mai multe traduceri în româneşte (din Hans Robert Jauss, Valeriu Marcu, Theodor W. Adorno), încredinţează tiparului lucrările Ego, Alter, Alter Ego (1993), Despre teme. Explorări în dimensiunea antropologică a literaturii (1995), Paul Celan şi „meridianul” său. Repere vechi şi noi pe un atlas central-european (1998), Czernowitzer Geschichten (2003).

Precizate foarte devreme şi astfel beneficiind de o temeinică formaţie, domeniile de interes ştiinţific ale lui Corbea - germanistica, teoria literaturii şi comparatistica, precum şi studiile culturale - comunică amplu între ele. În numeroase studii, germanistul se ocupă de mari scriitori (Friedrich Schiller, Thomas Mann, Franz Kafka, Bertolt Brecht, Ernst Junger, Friedrich Durrenmatt, Max Frisch) sau de eseistul, istoricul şi politologul Valeriu Marcu, pe care l-a restituit atât culturii germane, cât şi celei române. Şi-a investit formaţia de istoric în cercetarea unor elocvente cazuri de interferenţă şi comunicare culturală între spaţiul german şi cel românesc, pe o largă paletă temporală, mergând de la povestirile germane despre Vlad Ţepeş şi până la „modelul german” al Junimii.

Explorează cel dintâi celebra colecţie germană de ştiri şi „noutăţi” politice Theatrum europaeum, tipărită mai bine de o sută de ani, începând cu 1618, de familia de editori Merian, din punctul de vedere al „imaginii” colportate în Occident despre Principatele Române şi locuitorii lor. Interesul pentru asemenea momente de „întâlnire”, ce valorifică explorări minuţioase în arhive şi colecţii documentare, este dublat de reflecţia teoretică şi metodologică asupra imagologiei, ca domeniu al unui comparatism eliberat de mecanismul europocentrist al „influenţelor”, ca şi de fetişismul estetizant al istoriografiei literare.

Discipol al unor specialişti români precum Adrian Marino, Alexandru Duţu şi Paul Cornea, Corbea este pasionat, în acelaşi timp, de deschiderea teoretică iniţiată, prin estetica receptării, de Şcoala de la Konstanz, pe care, inclusiv prin traduceri şi comentarea unor texte fundamentale ale lui Hans Robert Jauss, o introduce, printre cei dintâi, în orizontul teoretic al studiilor literare din România.

Între istorie şi hermeneutică, cultivate ca principale coordonate ale unei abordări echilibrate, în sensul considerării textului literar ca punte de comunicare între polul „producţiei” şi cel al „receptării”, pentru cercetător deopotrivă de relevante în operaţiunea de determinare a „valorii”, este articulat demersul din eseurile volumului Eu, Alter, Alter Ego.

Un pas mai departe îl reprezintă construcţia teoretică din Despre teme, unde, prin apelul la concepte curente ale filosofiei sociale din panoplia şcolii lui Theodor W. Adorno, sunt propuse dezbaterii câteva dintre dilemele esenţiale ale antropologiei literaturii, printre care şi cea privitoare la sensul estetic al „creaţiei sociale”. Ulterior, şi în continuarea acestor investigaţii preeminent teoretice, cercetătorul îşi focalizează atenţia asupra relaţiei dintre fundalul cultural şi performanţa literară, terenul predilect pe care şi-l alege constituindu-l cultura şi literatura germanofonă a Europei Centrale, cu un accent deosebit asupra Bucovinei şi a „civilizaţiei cernăuţene” de sorginte habsburgică, pe care încearcă să o definească drept expresie a unui habitus social de tip urban adânc înrădăcinat în ideologia burgheză şi liberală a Vienei veacului al XIX-lea.

În volumele Paul Celan şi „meridianul” său şi Czernowitzer Geschichten, sunt examinate premisele ce au concurat la apariţia unei literaturi „regionale” atipice, cosmopolită şi modernă, reprezentată de acel „cor nevăzut” de autori germanofoni, mai cu seamă evrei, din Bucovina interbelică şi postbelică, scriitori însoţind marile figuri ale poeziei germane de după 1950, aşa cum au fost Paul Celan şi Rose Auslander. Pretutindeni, cunoaşterea aprofundată a contextului cultural şi social-politic, bazată pe o documentare întreprinsă cu acribie, năzuind spre exhaustivitate, nu numai în biblioteci, ci şi în arhive, se împleteşte cu pătrunderea, ajutată de instrumente de ultimă oră, bine puse la punct, în inima textelor literare, nu o dată extrem de dificile, chiar ermetice.

Remarcabilă este şi calitatea expunerii, care, atunci când e făcută în româneşte, adaugă preciziei şi sobrietăţii ştiinţifice o supleţe a frazei şi o bogăţie a lexicului ce atestă un exerciţiu îndelungat, participare afectivă şi, pe alocuri, chiar o „contaminare” beletristică. Evidente sunt aceste calităţi şi în tălmăcirile realizate de Corbea, îndeosebi în aceea a lucrării lui Hans Robert Jauss, veritabilă performanţă, dat fiind stilul complex, bogat în invenţii lexicale al autorului german, şi în Minima Moralia a lui Th. W. Adorno, unde se conservă aliajul, adesea incandescent, de filosofie şi memorialistică, propriu textului originar.

Opera literară

  • Johann Wolfgang Goethe. 1832-1982 (în colaborare), Iaşi, 1982;
  • Interferenţe culturale româno-germane (în colaborare), Iaşi, 1986;
  • Interferenţe culturale româno-germane. Franz Kafka (în colaborare), Iaşi, 1988;
  • Kulturlanschaft Bukowina. Studien zur deutschprachigen Literatur des Buchenlandes nach 1918 (în colaborare), Iaşi, 1990;
  • Ego, Alter, Alter Ego, Iaşi, 1993;
  • Despre teme. Explorări în dimensiunea antropologică a literaturii, Iaşi, 1995;
  • Metropole und Provinzen in Alt-Osterreich (în colaborare), Viena-Koln-Weimar, 1996;
  • Paul Celan şi „meridianul” său. Repere vechi şi noi pe un atlas central-european, Iaşi, 1998;
  • Paul Celan. Biographie und Interpretation. Biographie et interpretation (în colaborare), Konstanz-Paris-Iaşi, 2000;
  • Czernowitzer Geschichten. Uber eine stadtische Kultur in Mittel(Ost)europa, Viena-Koln-Weimar, 2003.

Ediţii

  • Valeriu Marcu, Die Vertreibung der Juden aus Spanien, Munchen, 1991, „Ein Kopf ist mehr als vierhundert Kehlkopfe”, Konstanz, 2002;
  • Czemowitz. Judisches Stadtebild, prefaţa editorului, Frankfurt pe Main, 1998;
  • Stundenwechsel. Neue Perspektiven zu Alfred Margul Sperber, Rose Auslander, Paul Celan, Immanuel Weissglass, Iaşi-Konstanz-Bucureşti, 2002 (în colaborare cu George Guţu şi Martin A. Hainz).

Traduceri

  • Hans Robert Jauss, Hermeneutică literară şi experienţă estetică, Bucureşti, 1983;
  • Valeriu Marcu, Machiavelli, Bucureşti, 1993;
  • Mirjam Korber, Deportiert, Judische Uberlebensschicksale aus Rumanien 1941-1944, Konstanz, 1993;
  • Theodor W. Adorno, Minima Moralia. Reflecţii dintr-o viaţă mutilată, Bucureşti, 1999.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …